Despre gunoiul reciclat şi miopia magistraţilor

În iulie 2012, Consiliul de Onoare de la Radio România Actualităţi a judecat cazul Dan Şova vs Carmen Valica şi a decis că jurnalista nu a greşit. În noiembrie 2012, Consiliul de Administraţie şi-a însuşit concluziile Consiliului de Onoare. Nu cred să fi auzit vreuna din aceste două ştiri care fac dreptate, pentru că au trecut peste noi complet anonime.

Cu cîteva luni în urmă, în timpul crizei politice, senatorul Dan Şova iese public şi zice că Valica, atunci corespondent al RRA la Bruxelles, a instigat şi a dezinformat Comisia Europeană. Pînă aici nu e chiar ceva extraordinar, după standardele spaţiului nostru public, acuza asta că forţe ostile interne manipulează Bruxelles-ul este una recurentă, în general Guvernul e nemulţumit şi opoziţia aplaudă. În vară a fost ceva mai umflată gogoaşa şi la ea a participat voios şi o turmă de intelectuali, care s-au apucat să scrie scrisori deschise de contra-dezinformare (vezi articolul meu recent, „Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne“).

Deci, Dan Şova s-a încadrat pe un trend de prostii banale. Unde a depăşit el banalul colegilor de idei? – atunci cînd s-a apucat să dea detalii. Conform senatorului Şova, Valica a informat Comisia Europeană că la Bucureşti se pregăteşte arestarea judecătorilor Curţii Constituţionale. Întrebat pe ce se bazează, răspunde sigur pe sine că are şi poate prezenta o înregistrare în acest sens. Atenţie – Şova pare a avea un caz solid: acuzaţia e gravă şi se bazează pe probe materiale. De atunci, i s-a cerut lui Şova să producă dovezi. S-a făcut că plouă. Asta nu a împiedicat presa anti-Băsescu să o calce în picioare pe Valica, fioroşii revoluţionari ai bunului simţ tocmai descoperiseră încă o băsistă care se cerea demascată. Detaliile din RRA sînt neclare, iniţial s-a crezut că postul a retras delegarea jurnalistei la Bruxelles din această cauză, apoi am aflat şi informaţia conform căreia oricum i se termina delegarea, deci nu aş putea şti care e adevărul. Oricum, a fost un atac frontal la onoarea profesională a cuiva, din partea unui prieten apropiat al şefului guvernului, Victor Ponta. La asta adăugăm că noii conduceri de la RRA, numită de noua majoritate parlamentară după ce s-a abuzat din nou mecanismul de control parlamentar, i-au trebuit cinci luni să-şi însuşească o decizie simplă şi clară a Consiliului de Onoare (comisie aleasă). Între timp, senatorul Şova devenise ministru. Apoi a redevenit ministru pe un portofoliu mult mai important.

Poate fi, se pare, un caz mic, faţă de cîte gogomănii produce politica noastră. Dar e relevant pentru o problemă de fond: nimic nu compromite în România. Reciclăm permanent gunoiul şi acesta revine cumva la suprafaţă. Şova a susţinut o acuzaţie foarte gravă, cu o minciună vizibilă, mare, gogonată. După aşa ceva, ar fi trebuit întrebat de fiecare jurnalist cu care avea de-a face: domnule Şova, înregistrarea aceea în care Valica spune despre arestarea judecătorilor Curţii Constituţionale, unde este, domnule? În mod normal, cariera politică a lui Şova ar fi trebuit încheiată aici (oricum, omul este un colecţionar de momente care în mod normal ar fi trebuit să încheie o carieră). Interesant este cazul şi pentru că Şova a promovat ameţitor la nivel guvernamental imediat după evenimente. Ce învaţă omul politic român de aici? Poţi să fii cît de mincinos şi abuziv vrei, partidul va considera că eşti un luptător pentru cauză şi te va promova.

Luaţi apoi cazul lui Sorin Roşca Stănescu. Omul care a făcut avere în presă, deşi, matematic, ziarul său era mereu la limita de închidere a tarabei din lipsă de public. Omul care a trecut de la turnătorie pentru securişti la cel mai feroce anticomunism, apoi înapoi la securism. De altfel, modul în care tabăra anticomunistă l-a cultivat pe Roşca Stănescu în anii ’90, deşi toată lumea ştia că practica şantajul de presă, doar pentru că era anti-Ion Iliescu, e şi acesta un caz care arată că gunoiul se răzbună dacă încerci să-l coafezi. Şi totuşi, a fost mereu „Naşul“ pentru mulţi ziarişti din România. Stăpîneşte o artă a băgării în seamă şi a complotului de crîşmă. Încă se mai spun poveşti cu el – toate mizerabile, dar spuse cu aerul că cel care le povesteşte nu se decide dacă îl admiră sau îl dezgustă.

Cu cîţiva ani în urmă, am avut un scandal public în care el şi Bogdan Chirieac îl şantajau pe fostul şef al ANI. Practic, cei doi guru mediatici voiau să ştie ce conturi au în străinătate anumiţi politicieni. În înregistrări se vede un Stănescu hîtru: voia să ştie conturile, să le trimită cîţiva euro şi apoi să-i anunţe că le cunoaşte, doar aşa, să-l ştie de frică. Nu-i aşa că e fabulos episodul? Atunci a fost un rar moment de curaj al Clubului Român de Presă (condus de Cristian Tudor Popescu), care a dat un comunicat de condamnare şi a cerut televiziunilor să nu-i mai prezinte pe cei doi ca jurnalişti. Chirieac în sine e şi el la fel de mizer-rocambolesc, doar ce am aflat din ancheta derulată în Suedia împotriva unui fost şef de la Ericsson – care a plătit şpagă în România – că fostul jurnalist acţiona ca intermediar pentru respectiva şpagă. Tot ce vă spun nu sînt informaţii secrete şi nici rare, pur şi simplu astea au fost scandaluri publice. Şi totuşi, Chirieac e toată ziua pe ecranele televiziunilor. Iar Roşca Stănescu a fost reciclat ca senator. Îi vizitează pe marii corupţi, totuşi condamnaţi, şi scrie editoriale fulminante în care propune scoaterea „oamenilor din puşcării“. Crin Antonescu şi l-a asumat şi l-a băgat în Parlament. Din nou, ce învaţă jurnalistul român simplu din poveştile astea? Nimic nu te compromite în România, trebuie să fii prost să fii corect. Iar dacă e să fii mizerabil, trebuie să fii mizerabil în stil mare, să epatezi cu mizeria – şi probabil vei ajunge senator, parte din revoluţia bunului simţ a viitorului preşedinte Crin Antonescu.

Nimic nu compromite pentru că mereu se găseşte cîte o „cauză“ care permite. În anii ’90, Roşca Stănescu era frecventat de lumea bună pentru că trebuia luptat împreună contra lui Ion Iliescu. Ani de zile a susţinut fără probe că Iliescu fusese agent KGB. A fost dat în judecată şi a devenit martir al libertăţii de exprimare. Ion Iliescu era rău, deci trebuie să fi fost agent KGB, adevăruri de acest gen nu se cer probate. În loc să-i fi spus lui Stănescu că o acuzaţie trebuie probată, chiar dacă e împotriva lui Iliescu, lumea bună făcea coadă să scrie editoriale în ziarul lui. Acum, Stănescu e la fel de convenabil reciclat de Crin Antonescu pentru cauza anti-Băsescu.

Şi dacă la publicul larg care votează ai explicaţia facilă a manipulării prin media, la magistraţi situaţia ar trebui să stea altfel. Doar vorbim de numai cîteva mii de persoane, cu educaţie aleasă şi selectate să facă parte din casta asta specială. Ei, aş! Am dat săptămîna trecută un interviu în Ziare.com, unde am spus că dacă această campanie mediatică şi politică dusă de Antena 3 şi Victor Ponta împotriva unor membri ai CSM reuşeşte, atunci magistraţii vor fi scule ale Antenelor şi ale lui Ponta. Am primit reacţii supărate de la magistraţi. Cum adică să-i fac „scule“? În plus, mi s-a spus, Cristi Danileţ şi cele două doamne care au condus anul trecut CSM (Ghica şi Hăineală) nu au comunicat bine, au produs nemulţumiri. E un caz perfect de orbire în masă. Adică, avem de luni întregi campanii mediatice suburbane, în special la adresa lui Danileţ. Nu pentru ce a făcut sau nu a făcut el ca persoană publică, ci atacuri la adresa familiei, care merg spre zona de terorizare psihică. Avem declaraţii brutale de la Victor Ponta (acest prim-ministru care „radiază siguranţă“, conform Alinei Mungiu-Pippidi) care dictează cine e bun şi cine nu e bun dintre membrii CSM. În loc să fie solidari cu colegul lor, membrii CSM sînt mulţumiţi că acela de era mai vizibil şi mai bun comunicator dintre ei este luat la ţintă. Ciobanul mioritic se răzbună pe noi în fiecare zi. În mod evident, dacă Danileţ va fi revocat sub presiunea efectului de turmă atent dirijată, precedentul este creat: cine înalţă capul şi e belit de Antena 3 şi de Ponta va fi apoi belit în mod oficial şi de colegii săi. Deci magistraţii vor fi scule sau vor dispărea din prim-plan. Odată sacrificat Danileţ, vor fi luaţi la rînd ceilalţi – asta în cazul fericit în care vor mai încerca să ridice capul.

Îmi menţin şi întăresc ceea ce am declarat pentru Ziare.com. Acum se joacă viitorul lor şi se răspunde la întrebarea dacă vor mai fi independenţi faţă de cei puternici – iar magistraţii sînt preocupaţi că Danileţ se dă vedetă şi că Hăineală nu le vorbeşte gingaş.

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE