De ce sînt stîngiştii inimoşi?

Publicat în Dilema Veche nr. 341 din 25 august - 1 septembrie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Articolul meu de săptămîna trecută vorbea despre cazul BB, o femeie care avea o cerere bizară, dar personală, către compania Orange. La cererea mea de detalii, Orange mi-a răspuns în doi peri şi fără a-şi lămuri responsabilitatea faţă de pierderea datelor personale ale femeii. La acel articol, o cititoare de pe Internet care semnează „Laurie“ mi-a lăsat următorul mesaj: „Dragă Cristiane, nu mă miră deloc atitudinea companiei respective; mă miră în schimb mirarea ta. Asta se întîmplă în condiţii «de dreapta». E unul din marile paradoxuri ale vieţii în România: un amestec de capitalism sălbatic şi măsuri populiste. Ce vreau eu să spun e că tu de fapt nu eşti chiar «de dreapta», în sensul că pari a fi un tip cu inima la locul ei, doar că-ţi imaginezi că «de dreapta» sună bine şi în opoziţie cu «stînga». Ia-o drept un compliment.“

Dragă Laurie, mulţumesc pentru compliment. Dacă pentru tine a fi de stînga e ceva pozitiv şi mă consideri şi pe mine aşa, chiar împotriva voinţei mele, atunci este chiar un compliment frumos.

Însă abuzul de putere al unei companii private nu se întîmplă în acest caz în condiţii de dreapta, cum spui tu. Dacă prin „de dreapta“ înţelegi aici condiţii de nereglementare, ei bine, atunci sîntem în condiţii opuse – protecţia datelor este reglementată strict prin lege, există o autoritate specială pentru acest domeniu. Atunci este un eşec al pieţei sau un eşec al statului? Eu, ca om de dreapta moderat, deci nu libertarian, accept eşecul pieţei în materie de date personale. De aceea, accept că statul are un rol legitim de jucat în protecţia datelor personale. Poate nu trebuia înfiinţată o instituţie specială doar pentru asta, dar statul în sine trebuie să joace un rol aici. Ţi se pare că statul îşi face treaba? E o situaţie de stînga sau de dreapta? Mi-ar fi uşor să zic că e de stînga, cum faci tu dinspre partea opusă, dar avem doar un caz de abuz împotriva lui BB, pe care statul ar trebui să-l investigheze. Nu chiar totul e de stînga sau de dreapta în viaţă. Altfel, îmi place să cred despre mine că sînt un om de dreapta mai sofisticat decît paradigma „privat bun, stat rău“/„două picioare rău, patru picioare bun“, ca în Ferma animalelor.

Ajung acum la fascinantul clişeu pe care îl foloseşti, despre oamenii de stînga care au inima la locul ei, spre deosebire, se înţelege, de oamenii de dreapta, care probabil îşi ţin inima în portofel. Realitatea te contrazice în mod vehement. Americanii de rînd care votează cu republicanii donează mai mulţi bani şi fac mai mult voluntariat în sprijinul săracilor decît americanii care votează cu democraţii. Înţeleg deci că nişte oameni care nu vor să plătească mai multe impozite statului, dar care dau bani din buzunar şi muncesc voluntar la cantinele săracilor sînt mai puţin inimoşi decît nişte oameni care vor ca statul să ia mai mulţi bani de la toţi şi să-i ajute el pe săraci. În Germania, mare parte din asistenţa socială este derulată prin asociaţiile bisericeşti, de orientare politică creştin-democrată mai ales.

S-ar zice că stînga iubeşte omul aşa în general, ideea de om, dreapta îl iubeşte pe omul de lîngă ea şi încearcă să-l ajute. Cu toate astea, clişeul folosit şi de tine spune că cei de stînga au inimă. Nu ştiu cum vine asta.

Mi-ai putea spune: bine, poate că ăia de dreapta fac mai mult voluntariat, dar stînga gîndeşte sisteme mai umane, care să-i ajute pe toţi. Corect, aşa este. Stînga gîndeşte sisteme aparent mai umane, pentru ca să se simtă bine şi refuză să le abandoneze cînd aceste sisteme eşuează. Nu amintesc acum de comunism, ar fi prea uşor. Să vorbim despre sistemul medical. Ce poate fi mai uman decît un sistem medical gratuit pentru toţi? Omul de stînga proclamă chestia asta: gata, asistenţa medicală e un drept al omului, statul să se ocupe, am rezolvat problema, nu mai am nici o responsabilitate şi mă pot ocupa liniştit de dezarmarea nucleară.

Pe hîrtie, sistemul medical din România este cel mai uman sistem posibil. Toţi avem asigurată gratuit cea mai mare parte din asistenţa medicală, cele patru milioane de angajaţi plătesc pentru cele 22 de milioane de români, statul stabileşte centralizat şi uniform (deci uman, nu?) nişte servicii gratuite, care sînt foarte generoase. E nevoie să spun cît de inuman, arbitrar şi grotesc este acest sistem în practică? E nevoie să spun că, cu cît eşti mai sărac, cu atît plăteşti mai mult din venitul propriu ca şpagă, deci minunatul nostru sistem uman funcţionează în practică cu taxare regresivă? Îmi vei spune: sistemul este subfinanţat, nu ar trebui decît să mai aruncăm nişte miliarde de euro peste el şi îl dregem. Ei bine, între 2001 şi 2008 sumele alocate sistemului sanitar s-au triplat în România. S-a simţit vreo diferenţă? Poate e ceva în neregulă din principiu cu acest sistem uman, iresponsabil şi corupt? Poate ar trebui reduse ambiţiile, mărit controlul public şi deschisă competiţia între asiguratorul de stat şi cei privaţi? L-ar face nişte soluţii de dreapta, deci inumane, mai eficient, mai bun şi mai drept chiar pentru săraci? Deci l-ar face mai uman în practică? Doar gîndeşte-te la asta data viitoare cînd te vei simţi bine că eşti de stînga şi ai grijă de săraci votînd pentru asemenea sisteme.

Altfel, am avut de-a face şi cu sistemul acela inuman din America, cel de îl face Obama praf cu idei umane. Am fost şi într-o clinică privată şi într-un spital „public“, adică unde primăria pune sediul şi restul se plăteşte din donaţii. Acolo unde sînt tratate cele 40 de milioane de americani fără asigurare medicală (sigur ştii cifra, este în cursul scurt de politici publice al lui Michael Moore). Bineînţeles, spitalul american pentru săraci arăta luxos faţă de spitalele normale din România, iar săracii ăia erau îngrijiţi de voluntari veniţi din familii tipice din suburbii, aş paria că oameni de dreapta cu inima în portofel. Pe scurt, oamenii de stînga sînt inimoşi într-un mod egoist. Sînt convinşi că lumea e simplă, că e destul ca ei să voteze pentru ca statul să ne ia mai mulţi bani şi să-i ajute el pe săraci. După asta pot dormi liniştiţi, au fost oameni buni. Oamenii de dreapta ştiu că lumea e mai complicată, că statul mai mult îi incapacitează decît îi ajută pe săraci şi de aceea o combinaţie de inimă-creier e mereu mai bună decît „inimismul“ celor de stînga. Dragă Laurie, tu eşti un om cu inima la locul ei şi ceva îmi spune că poţi face tu personal mai mult pentru săraci decît să votezi stînga. Ia-o drept un compliment.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.