De ce iubesc egalitatea

Publicat în Dilema Veche nr. 383 din 16 - 22 iunie 2011
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

● Egalitatea e cea mai frumoasă convenţie inventată de societatea modernă. Egalitatea e hulită la dreapta. Eu sînt de dreapta şi nu înţeleg ce avem cu egalitatea. Egalitatea în faţa legii, egalitatea de şanse, egalitatea între cetăţeni. În nici un caz egalitatea economică, aia nu a fost şi nu va fi egalitate, ci sclavie faţă de birocraţi. E uimitor cum o societate ca a noastră, pe care comunismul a vrut să o egalizeze, este atît de inegală. Doar că sîntem inegali pe criterii aberante: prin legi şi birocraţie. Am scris că nu vreau pensii mari, speciale şi nemuncite pentru militari. Mi-au sărit în cap că sînt comunist, că vreau egalitate. Splendidă probă de lipsă de logică: nu vor egalitate cu mine, ci pe banii mei. Ei se simt speciali faţă de restul lumii, ci restul lumii trebuie să plătească pentru asta. 

● Evident că natura nu ne-a făcut egali. Unii sîntem mai înalţi, alţii mai mici. Unii sîntem mai deştepţi, alţii sînt mai proşti. Unii sînt mai atletici, alţii sîntem mai grăsuţi. Unii avem moşteniri, alţii nu ne avem decît pe noi. Nu sîntem egali. Dar avem obligaţia să ne tratăm ca şi cînd am fi. Fără egalitatea asta, meritul nu mai face doi bani. Cine e mai bun e mai în frunte. Cine munceşte mai mult e mai în frunte. Cine îşi doreşte mai mult e mai în frunte. Dar meritul nu poate funcţiona fără convenţia egalităţii, acea idee primară care ne aliniază pe toţi cînd vine vorba despre drepturile cetăţeneşti. Sîntem egali în calitate de cetăţeni. Egalitatea nu trebuie lăsată pe mîna stîngii. Oricum abuzează de ea, oricum nu ştie ce să facă cu ea. Egalitatea e o valoare de bază şi pentru dreapta. Nu orice egalitate e comunistă.  

● Egalitatea a făcut din armata romană cuceritoarea lumii, pentru că armata era singura instituţie care permitea talentelor să ardă barierele sociale. Bărbaţi băltind în acelaşi noroi – ei au făcut imperiul. Armatele care au adoptat convenţia egalităţii au fost mereu mai eficiente. Tocmai armata – instituţia ierarhiei şi a disciplinei. Ne supunem ierarhiei şi ordinelor, dar ştim clar de ce sînt unii în poziţia de a da ordine şi alţii în poziţia de a le executa. Nemţii care intrau în contact cu ofiţerii români, în marele război, erau şocaţi că aveau ordonanţe. Un fel de slugă personală asigurată de stat. Nu aveam tunuri şi puşti, dar aveam ordonanţe. O armată de aristocraţi perdanţi, ne-am salvat cu multă carne de tun dintre ţărani.  

● O discriminare despre care se vorbeşte prea puţin: cea socială. Culmea e că era cumplită în comunismul tîrziu şi se relaxează din ce în ce mai mult în capitalism. Sistemul de meditaţii pentru intrat la facultate în anii ’80 şi apoi ’90 te făcea dependent de reţeaua ta socială, de fapt a părinţilor. O cercetare care nu s-a făcut: cum au schimbat facultăţile private ierarhia socială din România. 

● Am găsit la un moment dat pe blogul lui Sorin Adam Matei o cifră care m-a şocat pînă şi pe mine: cică şansa de a ajunge la facultate, dacă nu ai părinţi cu facultate, e de şapte ori mai mică în România decît în  Marea Britanie. Societatea aia britanică, rigidă, aristocratică permite mobilitatea socială bazată pe merit, mult mai mult decît o societate remodelată de egalitarismul comunist. 

● Am luat mereu cruciada anti-moguli a lui Traian Băsescu ca pe o chemare la egalitate. Pentru că vreau să fiu egal cu Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. OK, poate nu voi fi chiar egal în practică, pentru că oamenii nu vor trata niciodată la fel doi inşi dintre care pe unul scrie „două rate pe 30 de ani“ şi pe altul „1 miliard de euro cash“. Dar convenţia trebuie să existe, trebuie să ne prefacem că o respectăm. Şi dacă ne prefacem că o respectăm, chiar ajungem să o respectăm: sîntem cetăţeni egali. Statul e chiar convenţia asta în sine, el are obligaţia morală să mă trateze la fel, are obligaţia morală de a ne convinge că ne tratează la fel, că sîntem cetăţeni, că cine se apucă de scheme Ponzi merge la puşcărie, că te cheamă Ghinea sau Vîntu. Altfel nu sîntem egali. 

● Vreau egalitatea şi pentru boi, şi pentru căţei. Mai ales că eu personal sînt din ce în mai puţin căţel şi din ce în ce mai mult bou. Aaa, domnu’ Ghinea, poftiţi, cum să staţi la coadă?! (dumneavoastră, care apăreţi la televizor – se subînţelegea). Mi-a fost o ruşine să intru în pămînt faţă de oamenii din faţa mea. Îmi venea să îmi cer iertare de la fiecare în parte. Dar ei păreau a fi OK cu asta, li se părea ciudat că stătusem la coadă, doar apăream la televizor. Mi-a fost ruşine pentru ei. 

● Mă enervează mic-burghezii care sînt atît de fericiţi să aibă pe cineva mai jos decît ei. Tocmai eu, care propovăduiesc spiritul mic burghez în această rubrică. Radu Cosaşu m-a întrebat care e diferenţa între clasă de mijloc şi mic burghez. I-am zis că e una de stil. Ca între „a face dragoste“ şi „a penetra“. Pare acelaşi lucru, dar nu e. Adevăratul mic-burghez nu e un aristocrat ratat. Acel „mic“ chiar asta se şi vrea: putem fi cu toţii mic-burghezi. Dar e uimitor cît de puţin le trebuie unora pentru a se apuca de privit de sus spre alţii. Cînd discutam despre lansarea unui partid nou, cineva propunea să nu fie primiţi acolo cei fără studii. Cineva anonim, de pe net, nu Heidegger. Omul nu dovedise nimic în viaţă, el personal, dar avea deja gărgăunii inegalităţii superioare: avea studii, era special. I-am răspuns că nu mă bag în nici un partid în care bunica mea cu 4 clase şi mama mea cu 10 clase nu ar merita să intre. Nu sînt convins că a înţeles ideea. 

● Bun, dar ce îmi veni cu egalitatea? Iar mă face Gabi Giurgiu socialist. Păi, să vă dau nişte exemple. Cînd vom şti că sîntem egali.  n Sîntem egali pentru că refuzăm să scoatem legitimaţia de ziarist pentru a scăpa de amenda de la poliţia rutieră. Sîntem egali pentru că, dacă scoatem legitimaţia de ziarist pentru a scăpa de amenda de la poliţia rutieră, poliţistul rîde de noi şi ne arestează pentru trafic de influenţă.  n Sîntem egali pentru că, dacă cineva vrea să trîntească un bloc turn în cartierul nostru, chiar pe proprietatea sa privată, trebuie să ne ceară nouă vecinilor aprobarea, pentru că e cartierul tuturor, şi dacă nu votăm cum vrea el, atunci nu îl face. Punct. 

● Sîntem egali pentru că, dacă cineva îşi pune ecuson cu „Senatul României“ sau cu „Guvernul României“ în geam, poliţia tot îi dă amendă. Sîntem egali pentru că votăm o lege că nimeni nu are voie să aibă ecusoane d-astea în geam, cu excepţia celor fix două maşini blindate pe care le avem noi ca stat şi care îl vor duce pe Obama de la aeroport la palatul lui Ceauşescu. Atît. Sîntem egali pentru că Parlamentul e al tuturor, nu al fufelor angajate pe acolo şi care îşi pun rapid ecuson în geam. 

● Sîntem egali pentru că, dacă avem un trafic infernal, stăm cu toţii în el, indiferent de cine sîntem, pe cine cunoaştem şi ce marcă de maşină avem. Sîntem egali pentru că poliţistul din stradă dă imediat amendă celui care forţează intersecţia şi nu face discriminare în funcţie de cum arată maşina. Sîntem egali pentru că nu vom da niciodată autorizaţie de funcţionare unei firme care vrea să facă transport urban cu elicopterul, ca la Sao Paolo.  

● Sîntem egali pentru că cei mai mulţi dintre copiii deştepţi şi săraci ajung la facultate. Sîntem egali pentru că ăştia mici, odată ajunşi, nu îşi vor dori de la stat decît să-i trateze ca pe cetăţeni, nu să le dea pensii speciale. n Cînd vom fi atît de egali vom fi mai buni. Nu mai comunişti, nu mai capitalişti. Mai buni.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.