Dacă sînteţi nevrotici, nu staţi în casă!

Publicat în Dilema Veche nr. 423 din 22-28 martie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

● Dumitru Sandu a avut curiozitatea să compare opinia publică din România şi pe cele din ţările UE în ultimii cinci ani. Adică a luat eurobarometrele realizate de Comisia Europeană şi s-a jucat cu ele – 180.000 de oameni incluşi în eşantioane, în şase valuri de sondaj –, reieşind chestiuni interesante. Lucrarea rezultată se găseşte pe site-ul reprezentanţei Comisiei în România („Opinia publică din România în context european. Structuri şi tendinţe pe spaţii societale şi regionale, 2007-2011“).

● Sandu ajunge la concluzia că principalul factor de schimbare socială în România, acum şi în viitor, va fi nemulţumirea tinerilor în legătură cu şansele lor de viitor. Tinerii din România au înregistrat cel mai dramatic declin din UE între 2008 şi 2011 la întrebarea „credeţi că veţi trăi mai bine peste un an?“. Graficul comparativ făcut de Dumitru Sandu ar fi amuzant, dacă nu ar fi dramatic. Tinerii din România pleacă în 2007-2008 de la procente de optimism oarecum comparabile cu cei din Nordul Europei. Apoi urmează declinul rapid la noi – 20 de procente pierdute într-un an, în 2009, şi încă altele în 2010. În toate regiunile UE s-a înregistrat un zigzag – optimism în 2007-2008, scădere în 2009-2010 şi un început de redresare în 2011. Dar în România căderea a fost dramatică. Ştiţi care este singura ţară care mai are o asemenea cădere? – ne întreabă şugubăţ Dumitru Sandu la evenimentul de prezentare a studiului. Grecia.

● Datele din studiu sînt de dinainte de protestele din Piaţa Universităţii, dar Sandu spune că nemulţumirea era vizibilă acolo. Şi mai crede – atenţie! – că o asemenea rată de pesimism în rîndul tinerilor va reprezenta un punct de cotitură socială, genul de punct de inflexiune despre care vom vorbi în viitor, cînd ne vom uita în urmă.

● De altfel, nu doar tineretul din România pare a fi uşor nevrotic. Acesta este termenul meu, nu daţi vina pe Dumitru Sandu. El doar demonstrează că, deşi tinde să urmeze valurile de opinie înregistrate la nivel continental – optimismul şi încrederea cresc şi descresc cam în acelaşi timp –, opinia publică măsurată în România înregistrează extreme între punctele din zigzag. Adică tindem să fim foarte optimişti în perioadele de optimism şi foarte pesimişti în perioadele de pesimism. Această instabilitate este periculoasă, spunea Sandu, de obicei se crede că schimbările, revoltele se produc cînd indicatorii merg în jos, dar nu e adevărat. Şi tind să-i dau dreptate. Oamenii care nu mai speră nu se revoltă, se obişnuiesc cu răul. Oamenii care trec de la speranţă extremă la deprimare extremă sînt susceptibili la exaltări şi la revolte.

● Avem deci un tineret care în trei ani pare a fi pierdut speranţa că ţara asta le oferă ceva. Şi un public general instabil şi nevrotic. Să arate cifrele astea o viitoare revoluţie? Acum speculez, fără legătură cu statisticile lui Dumitru Sandu. Vom fi capabili, noi, ca ţară, să canalizăm nemulţumirea asta în mod democratic? Va fi o revoluţie a bunei guvernări, cum crede Alina Mungiu-Pippidi într-un editorial foarte optimist din România liberă de săptămîna trecută? Va fi o răscoală a unora care aşteaptă mult de la un stat care acum nu mai are de unde le oferi? Şi dacă Piaţa Universităţii a fost simptomul acestei lipse de speranţă care se vede din statistici, de ce au fost însă atît de puţini? Totuşi, grecii, la fel de deprimaţi, au ieşit mult mai mulţi în stradă. Nu zic că vreau şi eu demonstraţii anticapitaliste în România. Dar dacă tot sîntem la fel de disperaţi la nivel social, e bine să manifestăm disperarea asta, să o dăm afară. Altfel, dacă se acumulează acolo, cine ştie cînd o vom plăti şi cum. Altă revoluţie, Dan Diaconescu, Noua Dreaptă? Micul burghez din mine s-a neliniştit de datele astea. Aş fi preferat mase mari de oameni în Piaţă, să-i ştiu, să-i văd, să le cuprind frustrarea şi revolta cu privirea, nu să o pipăi fricos prin statistici.

● Dumitru Sandu a pus pe două linii evoluţia încrederii în instituţiile naţionale şi evoluţia încrederii în instituţiile europene. Din nou, diferenţa este cea mai dramatică în România. Chiar şi la bulgari cele două linii sînt mai apropiate decît la noi. România tinde să aibă cea mai mică încredere în instituţiile naţionale şi cea mai mare încredere în instituţiile europene. În vechile state membre – UE 15 – cele două linii chiar s-au apropiat, în condiţiile în care încrederea în UE a scăzut uşor, iar încrederea în guvernele naţionale a rămas stabilă, fluctuaţiile fiind mici. Media pe noile state membre, cele intrate în 2004 şi 2007, este de 28% încredere în guvernul naţional şi 52% în UE. În România, raportul este 13% la 62%.

● Cum explicăm această diferenţă imensă? Vintilă Mihăilescu, invitat să vorbească la evenimentul de lansare a studiului de la Reprezentanţa Comisiei, făcea o comparaţie foarte interesantă cu pomana de viu din Oltenia şi cum evoluase pe vremea Ceauşescu: cu cît foamea era mai mare, cu atît babele de la sate puneau mai multe deoparte pentru lumea de dincolo, chiar şi lucruri greu de găsit, ca pachetele de Kent. Cam aşa şi cu UE, compara Mihăilescu: cu cît ne scad aşteptările faţă de instituţiile noastre, cu atît ne creşte speranţa faţă de Bruxelles. Care Bruxelles seamănă cu lumea cealaltă, nu ştim nimic despre el, dar sperăm să fie bine, acumulăm speranţă măcar pentru vremea de după.

● Comparaţia lui Vintilă Mihăilescu este magistrală, dar exagerată. Ignoranţa nu este totală faţă de Bruxelles, aşa cum este faţă de lumea de dincolo. Dimpotrivă, ceva informaţii despre Bruxelles tot ajung la omul simplu. Şi dacă ne gîndim cam ce vorbim despre guvernul naţional vs Bruxelles, vedem că fluxul informaţional e de natură să accentueze distanţa de încredere. Despre guvernul naţional omul află mai ales că taie salarii, că refuză să reducă preţul la benzină şi mîncare, că e corupt. E drept, despre Bruxelles nu află multe, dar ce află e mai ales pozitiv: Bruxelles ne dă bani, pe care guvernul naţional nu e în stare să-i cheltuie, Bruxelles ne dă peste degete pentru că sîntem corupţi, adică nu noi, ci guvernul naţional.

● Nu neapărat ignoranţa este cea care alimentează prăpastia de încredere investită în Bucureşti vs Bruxelles, ci chiar realitatea percepută. În plus, largi categorii de oameni foarte bine informaţi investesc speranţă tot în Bruxelles. În 2010 am organizat o consultare online a oamenilor implicaţi sau observatori în reforma justiţiei – adică magistraţi, ONG-işti, ziarişti care acoperă zona respectivă. I-am întrebat dacă ar trebui să continue monitorizarea UE pe justiţie şi dacă ei cred că s-ar face reforme fără presiunea de la Bruxelles. Ei bine, procentajele au fost covîrşitoare şi pentru mine. Doar vreo 3% dintre ei aveau încredere că fără Bruxelles vom mai face ceva în domeniu. Deci iată un caz care arată o logică perfect opusă celei a lui Vintilă Mihăilescu: nu ignoranţa, ci tocmai accesul la informaţie a sporit încrederea în Bruxelles vs guvernanţii locali. Şi cazul respectiv e doar unul dintre cele multe – adesea, oamenii apelează la Bruxelles ca strategie raţională pentru a ocoli blocajele sau răul de acasă. Cu cît nemulţumirea faţă de acest „acasă“ e mai mare şi mai legitimă, cu atît e mai raţional să cauţi soluţii în altă parte. Şi avem bafta să existe un arbitru extern – UE în cazul nostru. Poate nu e cea mai bună metodă de a ne rezolva problemele, dar este o strategie raţională în condiţiile date. Sau, acum mă loveşte ideea, poate şi babele din Olt practică pomana de viu ca strategie raţională. În condiţiile date.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.