Cum se răzbună Curtea pe noi?

Publicat în Dilema Veche nr. 446 din 30 august - 5 septembrie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

Un domn cu ochelari de soare, moda anilor ’70, întoarsă acum pe căi misterioase, dă să intre într-o clădire mare. Ziariştii îl întreabă pe domn cum e cu documentele de la guvern, oarecum aşa la grămadă, călcîndu-l pe picior, fără pic de consideraţie. După scena asta haotică, omul ar putea fi foarte bine un anchetat care iese de la DNA sau un fotomodel care iese din club şi e hărţuit de paparazzi. El le răspunde calm, dar întrebările nu sînt foarte multe şi nici prea deştepte, apoi dă să plece. Un reporter strigă după el: dar cum vă cheamă? Omul se întoarce, oarecum încurcat: Puskás îmi zice, Puskás.

Adică judecătorul constituţional Zoltán Puskás. În imaginea asta, care pluteşte între un interes vehement, dar pe termen scurt, şi o necunoaştere obraznică, se ascunde o metaforă despre o Curte Constituţională care a reuşit să enerveze şi să nemulţumească pe toată lumea. Iar aceasta e o imagine din registrul cît de cît decent. Altfel, după decizie, judecătoarea Aspazia Cojocaru apare vîrtej, se enervează pe reporteri, îi transmite celei de la Antena 3 că cine e Gâdea ăla de o critică pe ea, dă să plece, se întoarce cu mîinile în şolduri şi le mai trînteşte vreo două. Serios, e greu să-i respecţi. Dar dacă nu-i asculţi, e primejdios. Dincolo de Curte e hăul, haosul, anarhia. Acesta e un gînd raţional şi atît, să-i zicem: amar-raţional. Orice-ar fi, e ca ea, cum zice Curtea. Ca un medicament scîrbos pe care trebuie să-l iei totuşi, pentru că altfel e de rău. Dar cine poate să respecte un medicament urît mirositor?!

Normal că trebuie să avem aşteptări de la o asemenea instituţie. Dar, pe de altă parte, nu văd de ce ne mirăm. Ce anume din istoria noastră recentă ne îndreptăţeşte aceste aşteptări? Adevărul e că nu am făcut aproape nimic, noi, ca stat democratic, să cultivăm această instituţie aşa cum se cuvine. O instituţie se creşte greu, o instituţie se creşte ca o plantă, trebuie udată, plivită şi stropită cînd e nevoie, lăsate de capul ei cînd trebuie. Ca om căruia i-au murit toate muşcatele în arşiţa acestei veri (şi nu pentru că nu le-am udat, pare că, dimpotrivă, pentru că le-am udat prea mult), vă zic că nu-i de glumă cu lucrurile astea.

Ce greşeli am făcut noi, ca societate democratică, faţă de Curtea Constituţională? Una curentă e că-i cerem să fie ce nu poate să fie. Cînd vrei să zici ceva despre Curte, zici că e „politică“. Dar „politică“ aşa ca în vorba aceea că „zici politică şi tragi apa“. Normal că e politică, cum altfel ar putea să fie? Curtea e o instituţie politică, e corect. Dar aşa este jocul. Şi el nu e prost gîndit. Judecătorii au mandat de 9 ani, mai lung decît ciclurile electorale. Sînt numiţi de Preşedinte, de Cameră şi de Senat, nu toţi deodată, pe bucăţele. Deci, e o instituţie politică din categoria celor care ar trebui să asigure un echilibru între spectrele politice. Curtea a fost mereu politică şi va fi mereu politică (ideea de a da atribuţiile sale Înaltei Curţi de Justiţie e una proastă, dar nu am loc să dezvolt). În 2005, Traian Băsescu şi Monica Macovei au intrat în multe conflicte cu acea Curte, care fusese numită majoritar de Ion Iliescu şi de Parlamentul dominat de PSD. Acea Curte aproape a desfiinţat fostul PNA, de a trebuit reînfiinţat ca DNA. Acea Curte aproape a desfiinţat CNSAS. Acea Curte a acceptat excepţia ridicată de inculpatul Adrian Năstase la legea de înfiinţare a PNA, pe care premierul Năstase îşi asumase răspunderea în Parlament. Tot acea lege a împiedicat majoritatea PD-PNL să-l înlocuiască pe acelaşi Năstase de la Preşedinţia Camerei. Apoi, odată cu expirarea unor mandate, Băsescu a numit alţi judecători, apoi Parlamentul dominat de PDL-UNPR a numit alţii şi s-a ajuns la o majoritate acum favorabilă lui Băsescu. Acesta este jocul. Şi el asigură că nici o putere nouă nu poate face ce vrea, că există nişte reguli, chiar dacă uneori arbitrare. Şi aici ajung la adevărata problemă. Nu critic Curtea pentru că e politică, o critic pentru că nu ştie să iasă dintr-o logică îngust partizană. Dacă tot eşti numit acolo şi inamovibil, atunci ne-am aştepta să nu mai fi om de partid, să-ţi asumi nişte principii. Să urmezi nişte reguli şi o jurisprudenţă. Să impui respect, în ciuda faptului că eşti numit politic. Să ai o personalitate alta decît omul unui partid. De pildă, dacă Curtea a împiedicat o nouă majoritate să-l înlocuiască pe Adrian Năstase, atunci regula ar trebui să se aplice şi pentru Roberta Anastase într-un caz similar. Sau aştept de la judecători să motiveze de ce se schimbă regula, nu doar să dea o nouă decizie, de parcă cele vechi nu ar exista. Şi aici ajung la a doua greşeală pe care am făcut-o, noi ca democraţie, faţă de instituţia Curţii: am fost dezinteresaţi de numirile la Curte. Cum să apară personalităţi la Curte cînd modul de numire nu le invită acolo?

Partidele s-au obişnuit să trimită acolo diverşi parlamentari îmbătrîniţi care nu mai aveau loc pe liste. Apoi, numirea în sine nu presupune nici o procedură publică. La un moment dat, preşedintele Comisiei Juridice de la Cameră a avut ideea de a invita nişte ONG-uri la audierea candidaţilor pentru un mandat. Am fost acolo şi am scris în această rubrică. Audierea a fost o glumă. Şi, culmea, cea mai bună impresie mi-a făcut-o Valer Dorneanu – omul măcar avea nişte răspunsuri la el. Apoi, Comisia a recomandat numirea judecătorului Minea, preferat de PDL, care a şi fost votat de plen. Întrebările deputaţilor erau atît de fade, că nu aflam mai nimic despre ce credea candidatul pe chestiunile majore pe care e chemată Curtea să se pronunţe. Şi aceea a fost singura audiere publică de care ştiu. În rest, nimic. Auzim uneori că a mai fost numit cineva la Curte. Nu e, deci, de mirare că judecătorii nu impun respect prin carierele lor. În general, jurişti care au făcut ceva prin partide. Singura excepţie de acum este Iulia Motoc, care are totuşi o carieră internaţională în drept. Asta nu-i împiedică pe doctoranzi progresişti, dar mîrlani, cum e preferatul meu Ciprian Domnişoru, să facă haz pe Facebook că doamna ar fi blonda lui Băsescu de la Curte. Păi, ce? Nu poţi fi progresist şi sexist, care e problema?

Apoi, ne-am trezit brusc în 2012 să observăm ce importantă este Curtea. Altfel, era o instituţie cam ignorată, în care lumea se plictisea. Antonie Iorgovan, numit acolo după ce năşise Constituţia, s-a plictisit, a demisionat şi a reintrat în politică. În 2001, cînd PDSR (apoi PSD) se reîntorcea la putere şi Octav Cozmîncă dădea Ordonanţe pe bandă, ca să pună mîna pe instituţii, un domn Lucian Mihai a demisionat. Dacă n-aţi auzit de el nu e de ruşine. Dar el era atunci chiar preşedintele Curţii Constituţionale. Numit de Emil Constantinescu. Vine deci valul PDSR la putere şi preşedintele Curţii demisionează, lăsînd să se înţeleagă oarecare presiuni. În locul său e numit scurt şi fără discuţii soţul doamnei Stănoiu, atunci şefa Justiţiei. Retragerea bizară a lui Mihai nu a scandalizat aproape pe nimeni – alte vremuri –, deşi, pur şi simplu, instituţia fusese adusă la ordine, decis şi pe sub masă (fie USL nu are acum nişte Cozmîncă pentru a face lucrurile pe sub masă, fie s-a schimbat mediul instituţional-politic de au trebuit să concedieze aşa pe faţă Avocatul Poporului, în loc să-l facă demis cumva). Ce vreau să zic? Curtea era o gaură neagră: nu ştiam ce se întîmplă acolo, cum ajungeau oamenii acolo, cum plecau oamenii de acolo. Cum puterea îşi alinia Curtea prin metode obscure, nici nu era nevoie de ea să arbitreze, pentru că juca oricum cu cîştigătorii.

Dar, mai ales, Curtea a devenit importantă după schimbarea mandatului preşedintelui, din 2003. În 1996, în 2000 şi în 2004 am avut alegeri prezidenţiale şi parlamentare în acelaşi timp. Valurile de frustrare şi popularitate electorale schimbau preşedintele şi majoritatea parlamentară în acelaşi timp. Odată cu prelungirea mandatului preşedintelui la cinci ani, asta s-a stricat. Cele două instituţii alese direct – şeful statului şi legislativul – se lovesc. Şi vor continua să o facă. Odată creat precedentul, noile parlamente care se vor trezi cu un preşedinte de altă culoare îl vor suspenda şi vom trece des prin astfel de crize. Pe care Curtea ar trebui să le arbitreze. Doar că nu e pregătită pentru aşa ceva. Nimeni nu a pregătit-o. Nu a fost udată, cultivată, plivită, mîngîiată.  

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
Rușii au pierdut încă 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore, anunță Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei
Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei a raportat că Rusia a pierdut alți 1.160 de soldați și 58 de sisteme de artilerie în ultimele 24 de ore. Aceste pierderi se adaugă la totalul forțelor rusești între 24 februarie 2022 și 16 iunie 2024.
image
Ce „trucuri” folosesc supermarketurile pentru a vă determina să cumpărați mai mult decât vă trebuie
Când merg la cumpărături în supermarket, majoritatea românilor au în vedere un buget prestabilit, însă rareori pot să-l respecte respecte, din cauza unor „trucuri” folosite de retaileri.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.