Cum am devenit socialist

Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Nu ţi se întîmplă în fiecare zi să afli de la un fost prim-ministru român că te-a citat un fost ministru britanic. Tocmai asta mi s-a întîmplat săptămîna trecută. Premierul român este tocmai Adrian Năstase, persoană de care mă leagă o veche lipsă de simpatie, reciproc şi public asumată de amîndoi. Acesta scrie pe blogul său un post numit „Ne pas stigmatiser le capitalisme, mais lui opposer des contre-pouvoirs“. Acolo, Adrian Năstase citează un articol cu respectivul titlu apărut în Libération, semnat de Denis MacShane, fost ministru laburist. La care adaugă următorul P.S.: „Aştept comentariile voastre. Eu nu ştiam, spre exemplu, că, în străinătate, Christian (Cristian) Ghinea se dă socialist român!“.

Îi mulţumesc domnului prim-ministru pentru că mi-a adus la cunoştinţă articolul din Libération şi sper să-i lămuresc nedumerirea. Care este legitimă, cu excepţia detaliului că nu avea de unde să ştie că eu m-aş da socialist. E drept că aşa mă prezintă MacShane în acel articol. El vorbeşte acolo despre o dezbatere (online) organizată de revista Social Europe Journal pe marginea unui manifest numit „The Good Society Project“. Manifestul scris de Jon Cruddas (parlamentar britanic) şi Andrea Nahles (secretara generală a PSD german) a fost baza de plecare a unei dezbateri la care au fost invitaţi să scrie cîteva zeci de oameni de prin Europa. Dintre toţi, MacShane s-a găsit să mă citeze tocmai pe mine şi zice chiar aşa: „În cadrul acestei dezbateri londoneze, un socialist român, Christian Ghinea, a explicat beneficiile dumping-ului social pentru muncitorii din ţara sa“.

Povestea cu H-ul în plus este simplă, exasperantă şi o spun doar să nu creadă cineva că îmi pocesc numele să pară mai cu moţ. Domnule Năstase, Microsoft e de vină, pe cuvîntul meu de fost pionier! Programul Word are ceva cu „Cristian“ şi îi pune mereu un „H“ din autocorectura englezească; mi se întîmplă mereu. Cît despre „socialist“, povestea e chiar mai simplă. Fiind o dezbatere organizată de nişte social-democraţi, omul o fi crezut că numai respectivii pot scrie acolo. Tot pe cuvînt de pionier, domnule Năstase, eu mi-am făcut datoria şi le-am răspuns la invitaţie zicînd că nu sînt de stînga, dar ei au zis că nu e nici o problemă, acceptă opinii şi de la oameni defecţi.

Citind eu manifestul şi opiniile de la acel moment, mi s-a părut că se încerca o contrarevoluţie: cu vînt în pupă de la criza economică, stînga aia veche, dură şi pură se întorcea cu cuţitul în dinţi împotriva trădătorilor, alde Blair, Schroder şi alţi adepţi ai celei de-a treia căi. De altfel, şi Cruddas şi Nahles sînt lideri ai aripilor stîngi din partidele lor. Din cîte ţin minte, Adrian Năstase se situa pe sine de partea lui Blair et Co, pe cînd era mai mult decît nepotul unei celebre mătuşi, ascuns sub fustele Parlamentului.

Deci, manifestul în sine şi majoritatea covîrşitoare a opiniilor de acolo veneau dinspre stînga dură cu accente trendy. În general, ideea era: capitalismul e naşpa şi criminal, trebuie să-i repudiem pe trădători şi să ne întoarcem la socialismul de bază. Articolul meu se numea „Politics before Economy and Ideology before Reality?“. Executam acolo nişte contre faţă de anumite soluţii propuse de cei doi, soluţii care brutalizau realitatea de dragul ideologiei.

De pildă, preferinţa ideologică a autorilor faţă de sistemele de pensii pay-as-you-go (PAYG) – adică sistemul clasic în care actualii pensionari primesc pensia din plăţile actualilor salariaţi). Autorii propun ca statul să respingă pensiile de tip asigurare (plăteşti cînd eşti salariat şi primeşti banii mai tîrziu) şi să rămînă doar sisteme PAYG „atît în sectorul public cît şi în cel privat“. Traduc aici fragmentul relevant din critica mea: „Autorii par să explice răspîndirea acestui sistem de pensii în ultimele decenii ca un efect al aşa-numitului «consens neoliberal». Dar în acest caz puterea de influenţă a ideilor este exagerată. În realitate, sistemele-asigurare s-au răspîndit ca suplimente la PAYG, din cauza îmbătrînirii populaţiei şi declinului muncitorimii industriale. Cu tot mai puţini muncitori şi tot mai mulţi pensionari, sistemele PAYG sînt suprasolicitate şi nu e clar cum o preferinţă ideologică pentru ele poate schimba această realitate. Putem lua exemplul unui sistem public PAYG care şi-a depăşit deja limitele, acela din ţara mea. Avem un număr aproape egal de pensionari şi angajaţi.

Dată fiind această situaţie, ar trebui să alegem pe criterii ideologice între un sistem public PAYG şi pensiile-asigurare? Aş fi fericit dacă am găsi soluţii de a face actualul PAYG măcar sustenabil, dar sîntem departe de asta (anul acesta am transferat 1,5 miliarde euro de la bugetul de stat la cel de pensii pentru a-i evita falimentul). O altă propunere cu efecte controversate în România ar fi: «un salariu minim european, corespunzător venitului mediu naţional, care să limiteze diferenţele de salarizare în Europa şi să prevină dumping-ul social». Poate că propunerea sună bine, dar care ar fi diferenţa practică faţă de sistemul actual, care nu e reglementat la nivel UE? În practică, salariile minime stabilite la nivel naţional sînt legate (formal sau nu) de venitul mediu naţional. Salariul minim în România (în jur de 200 de euro) corespunde unui salariu mediu de 430 de euro (în 2008), care este mai puţin decît salariul minim în Europa de Vest. Mai mult chiar, dumping-ul social în Vest este cel mai bun lucru care s-a întîmplat muncitorilor români în ultimii ani, din moment ce companiile occidentale au relocat job-urile aici. Desigur, am prefera să avem venituri occidentale, dar alegerea reală este între job-urile pe care le avem acum şi şomaj. Deşi aceste venituri pot părea derizorii celor din Vest, salariile plătite de companii care au relocat activităţi în România au ajutat la creşterea venitului nominal cu 75%, între 2005 şi 2008. Deci, care este cea mai bună opţiune pentru un român dornic să ajute la construirea Bunei Societăţi propusă de autori? Prevenirea dumping-ului social pentru a proteja job-urile din Vest? Nu prea cred“.

Aceasta a fost ideea care l-a făcut pe Denis MacShane să scrie în Libération că poate ei văd acolo „delocalizarea ca pe o crimă a capitalismului contra muncitorilor“, dar dinspre cealaltă parte a delocalizării se poate vedea altfel, astfel încît stînga se vede confruntată cu propria incoerenţă. Ceea ce era chiar scopul meu. Deci, chiar nesocialist fiind, am apărat stînga bună, a domnilor Năstase şi Blair, de stînga rea, şi pe muncitorii români de protecţionismul occidental.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Inamicul
Occidentul începe, încet-încet, să abandoneze iluziile că Rusia poate fi tratată altfel decît ca inamic.
Bătălia cu giganții jpeg
Și-am încălecat pe-o șa...
Au trecut 23 de ani de cînd am intrat pentru prima dată în redacția Dilemei.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Comunicare fără comunicare
Abilitatea de a perora fără să spui nimic e, pare-se, înzestrarea obligatorie a cuiva care vrea să-și asigure o carieră publică de succes.
Frica lui Putin jpeg
Monoteisme
Politeismul este relativ favorabil toleranței și pluralismului.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
De ce enervează claritatea morală și pe unii, și pe alții
Claritatea morală nu e limpezimea conștiinței emitente, ci limpezimea privirii asupra realității.
Hong Kong 1868 jpg
Hong Kong
În 1898, Marea Britanie și China au semnat un tratat prin care celei dintîi i se concesiona pentru încă 99 de ani orașul-port.
p 5 WC jpg
Cine și cum luptă cu inflația
Inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii.
Iconofobie jpeg
Mă mir fără a fi uimit
Surpriza spirituală, generată de o realitate care te fascinează, îți stîrnește, instantaneu, curiozitatea, interesul adînc și, apoi, apetitul pentru cunoașterea ei.
„Cu bule“ jpeg
Șaiba
Nu știm exact cînd și de ce tocmai „șaiba” a devenit, în româna colocvială, emblema depreciativă a muncii manuale grele.
HCorches prel jpg
Un salut din Vama Veche
Am scris de multe ori despre nevoia schimbării grilelor de lectură, despre nevoia de a deschide, prin textele propuse spre studiu, căi de acces spre dezvoltarea personală și spre experiența cotidianului, despre nevoia de a folosi aceste texte în cheia valorilor contemporaneității.
p 7 jpg
Calea spre premodernitate a Rusiei
Putin „e chipul unei lumi pe care mintea occidentală contemporană nu o înțelege“.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Avort
Interzicerea avorturilor nu era o simplă lege restrictivă, ci devenise un instrument de represiune, de șantaj și teroare.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.

Adevarul.ro

image
Cum au ajuns romii în principatele române. Statistic, ei sunt mult mai numeroşi decât în orice ţară
De la plecarea lor din India, în urma certurilor dintre conducători, s-au despărţit în două ramuri, o parte îndreptându-se spre Nordul Africii, în timp ce partea cea mai consistentă a luat calea Europei.
image
Povestea nefardată a românului închis în China: „Stăteam într-o cuşcă cu gratii şi dormeam pe o pătură plină de sânge“
Marius Balo l-a căutat pe Dumnezeu la seminarul teologic din Cluj-Napoca, apoi la Academia de studii teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, dar l-a găsit cu adevărat într-o celulă de 16 metri pătraţi din Shanghai. A petrecut opt ani în închisorile chinezeşti, timp în care a cunoscut iadul pe Pământ, însă acum consideră că toată experienţa a fost, de fapt, o binecuvântare.
image
Cum au vrut bulgarii să anexeze toată Dobrogea. Jafuri, crime şi bomboane otrăvite în Primul Război Mondial
După nici jumătate de veac de la ieşirea Dobrogei de sub stăpânirea otomană, provincia dintre Dunăre şi Marea Neagră a cunoscut din nou ororile ocupaţiei, de data aceasta ale bulgarilor, care au încercat să anexeze toată provincia prin jefuirea şi omorârea populaţiei.

HIstoria.ro

image
România, alianțele militare și Războaiele Balcanice
Se spune că orice conflict militar extins are parte de un preambul, iar preludiul Primului Război Mondial a fost constituit de cele două conflicte balcanice din anii 1912 și 1913.
image
„Greva regală” și răspunsul lui Ion Mihalache
În prima parte a lui octombrie 1945, Lucreţiu Pătrășcanu îl abordează pe Mihalache, propunându-i să devină prim-ministru în locul lui Petru Groza.
image
Sultanul Mahmud II – călăul ienicerilor
Sultanul otoman Mahmud II (1808-1839) a fost cel care a iniţiat seria de reforme ce urma să modernizeze îmbătrânitul Imperiu Otoman şi să îl ridice la nivelul puterilor occidentale. Urcând pe tron în contextul luptelor dintre reformatori şi conservatori, Mahmud a înţeles mai bine decât vărul său, sultanul Selim III, cum trebuie implementate reformele la nivelul întregului imperiu.