Cum am devenit socialist

Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Nu ţi se întîmplă în fiecare zi să afli de la un fost prim-ministru român că te-a citat un fost ministru britanic. Tocmai asta mi s-a întîmplat săptămîna trecută. Premierul român este tocmai Adrian Năstase, persoană de care mă leagă o veche lipsă de simpatie, reciproc şi public asumată de amîndoi. Acesta scrie pe blogul său un post numit „Ne pas stigmatiser le capitalisme, mais lui opposer des contre-pouvoirs“. Acolo, Adrian Năstase citează un articol cu respectivul titlu apărut în Libération, semnat de Denis MacShane, fost ministru laburist. La care adaugă următorul P.S.: „Aştept comentariile voastre. Eu nu ştiam, spre exemplu, că, în străinătate, Christian (Cristian) Ghinea se dă socialist român!“.

Îi mulţumesc domnului prim-ministru pentru că mi-a adus la cunoştinţă articolul din Libération şi sper să-i lămuresc nedumerirea. Care este legitimă, cu excepţia detaliului că nu avea de unde să ştie că eu m-aş da socialist. E drept că aşa mă prezintă MacShane în acel articol. El vorbeşte acolo despre o dezbatere (online) organizată de revista Social Europe Journal pe marginea unui manifest numit „The Good Society Project“. Manifestul scris de Jon Cruddas (parlamentar britanic) şi Andrea Nahles (secretara generală a PSD german) a fost baza de plecare a unei dezbateri la care au fost invitaţi să scrie cîteva zeci de oameni de prin Europa. Dintre toţi, MacShane s-a găsit să mă citeze tocmai pe mine şi zice chiar aşa: „În cadrul acestei dezbateri londoneze, un socialist român, Christian Ghinea, a explicat beneficiile dumping-ului social pentru muncitorii din ţara sa“.

Povestea cu H-ul în plus este simplă, exasperantă şi o spun doar să nu creadă cineva că îmi pocesc numele să pară mai cu moţ. Domnule Năstase, Microsoft e de vină, pe cuvîntul meu de fost pionier! Programul Word are ceva cu „Cristian“ şi îi pune mereu un „H“ din autocorectura englezească; mi se întîmplă mereu. Cît despre „socialist“, povestea e chiar mai simplă. Fiind o dezbatere organizată de nişte social-democraţi, omul o fi crezut că numai respectivii pot scrie acolo. Tot pe cuvînt de pionier, domnule Năstase, eu mi-am făcut datoria şi le-am răspuns la invitaţie zicînd că nu sînt de stînga, dar ei au zis că nu e nici o problemă, acceptă opinii şi de la oameni defecţi.

Citind eu manifestul şi opiniile de la acel moment, mi s-a părut că se încerca o contrarevoluţie: cu vînt în pupă de la criza economică, stînga aia veche, dură şi pură se întorcea cu cuţitul în dinţi împotriva trădătorilor, alde Blair, Schroder şi alţi adepţi ai celei de-a treia căi. De altfel, şi Cruddas şi Nahles sînt lideri ai aripilor stîngi din partidele lor. Din cîte ţin minte, Adrian Năstase se situa pe sine de partea lui Blair et Co, pe cînd era mai mult decît nepotul unei celebre mătuşi, ascuns sub fustele Parlamentului.

Deci, manifestul în sine şi majoritatea covîrşitoare a opiniilor de acolo veneau dinspre stînga dură cu accente trendy. În general, ideea era: capitalismul e naşpa şi criminal, trebuie să-i repudiem pe trădători şi să ne întoarcem la socialismul de bază. Articolul meu se numea „Politics before Economy and Ideology before Reality?“. Executam acolo nişte contre faţă de anumite soluţii propuse de cei doi, soluţii care brutalizau realitatea de dragul ideologiei.

De pildă, preferinţa ideologică a autorilor faţă de sistemele de pensii pay-as-you-go (PAYG) – adică sistemul clasic în care actualii pensionari primesc pensia din plăţile actualilor salariaţi). Autorii propun ca statul să respingă pensiile de tip asigurare (plăteşti cînd eşti salariat şi primeşti banii mai tîrziu) şi să rămînă doar sisteme PAYG „atît în sectorul public cît şi în cel privat“. Traduc aici fragmentul relevant din critica mea: „Autorii par să explice răspîndirea acestui sistem de pensii în ultimele decenii ca un efect al aşa-numitului «consens neoliberal». Dar în acest caz puterea de influenţă a ideilor este exagerată. În realitate, sistemele-asigurare s-au răspîndit ca suplimente la PAYG, din cauza îmbătrînirii populaţiei şi declinului muncitorimii industriale. Cu tot mai puţini muncitori şi tot mai mulţi pensionari, sistemele PAYG sînt suprasolicitate şi nu e clar cum o preferinţă ideologică pentru ele poate schimba această realitate. Putem lua exemplul unui sistem public PAYG care şi-a depăşit deja limitele, acela din ţara mea. Avem un număr aproape egal de pensionari şi angajaţi.

Dată fiind această situaţie, ar trebui să alegem pe criterii ideologice între un sistem public PAYG şi pensiile-asigurare? Aş fi fericit dacă am găsi soluţii de a face actualul PAYG măcar sustenabil, dar sîntem departe de asta (anul acesta am transferat 1,5 miliarde euro de la bugetul de stat la cel de pensii pentru a-i evita falimentul). O altă propunere cu efecte controversate în România ar fi: «un salariu minim european, corespunzător venitului mediu naţional, care să limiteze diferenţele de salarizare în Europa şi să prevină dumping-ul social». Poate că propunerea sună bine, dar care ar fi diferenţa practică faţă de sistemul actual, care nu e reglementat la nivel UE? În practică, salariile minime stabilite la nivel naţional sînt legate (formal sau nu) de venitul mediu naţional. Salariul minim în România (în jur de 200 de euro) corespunde unui salariu mediu de 430 de euro (în 2008), care este mai puţin decît salariul minim în Europa de Vest. Mai mult chiar, dumping-ul social în Vest este cel mai bun lucru care s-a întîmplat muncitorilor români în ultimii ani, din moment ce companiile occidentale au relocat job-urile aici. Desigur, am prefera să avem venituri occidentale, dar alegerea reală este între job-urile pe care le avem acum şi şomaj. Deşi aceste venituri pot părea derizorii celor din Vest, salariile plătite de companii care au relocat activităţi în România au ajutat la creşterea venitului nominal cu 75%, între 2005 şi 2008. Deci, care este cea mai bună opţiune pentru un român dornic să ajute la construirea Bunei Societăţi propusă de autori? Prevenirea dumping-ului social pentru a proteja job-urile din Vest? Nu prea cred“.

Aceasta a fost ideea care l-a făcut pe Denis MacShane să scrie în Libération că poate ei văd acolo „delocalizarea ca pe o crimă a capitalismului contra muncitorilor“, dar dinspre cealaltă parte a delocalizării se poate vedea altfel, astfel încît stînga se vede confruntată cu propria incoerenţă. Ceea ce era chiar scopul meu. Deci, chiar nesocialist fiind, am apărat stînga bună, a domnilor Năstase şi Blair, de stînga rea, şi pe muncitorii români de protecţionismul occidental.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Ciobanul din Valahia ajuns domnitor al Ţării Româneşti. A dus o prigoană aprigă împotriva marilor dregători
Mircea Ciobanul - domnitorul Ţării Româneşti care a primit acest nume pentru că înainte de a urca pe tron cumpăra oi pentru Constantinopol. Chiar dacă avea o preocupare paşnică, asta nu l-a împiedicat să devină unul dintre cei mai cruzi domnitori români.
image
Concubine plimbate în turism sexual. Cele mai mari preţuri erau la Suceava
Un oraş din nordul Bucovinei a ajuns paradis pentru proxeneţi şi prostituate datorită tarifelor mari care sunt practicate în această zonă.
image
„Pietrele Foamei” au ieşit la suprafaţă în albiile secate ale Râului Elba: „Dacă mă vezi, să jeleşti”
Europa se confruntă cu o secetă severă în urma unor valuri de caniculă fără precedent, ceea ce a determinat scăderea dramatică a debitului unor râuri europene importante. În Germania, în albiile secate ale râurilor au ieşit la iveală pietre masive folosite în urmă cu sute de ani pentru a prevesti vremuri vitrege pentru omenire, relatează Miami Herald.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.