Cu îngăduinţa meşterului olar. Horezu

Publicat în Dilema Veche nr. 509 din 14-20 noiembrie 2013
Cu îngăduinţa meşterului olar  Horezu jpeg

Acum ceva vreme era difuzată, pe una dintre (prea) multele televiziuni locale, o emisiune despre ceramica de Horezu. Mai bine spus, despre pericolul în care aceasta se găseşte – pierderea propriei identităţi, într-o nemaîntîlnită invazie de importuri din China şi Bulgaria. Oricine ar trece prin Horezu, pe drumul naţional mărginit de îngrămădite magazine, cu vase din lut revărsîndu-se prin vitrine şi uşi, pînă într-un simulacru de trotuar, ar înţelege rapid tabloul. Vasul de Horezu ajunge să împartă raftul cu imitaţia ieftină made in China, cu brelocuri din plastic, icoane, ghivece, linguri din lemn şi păpuşi din cîrpă. Totul e de vînzare. Unele mai scumpe, altele mai ieftine...

În emisiunea cu pricina – două tabere.  

Pe de-o parte, comerciantul care, după pricepere şi putinţă, vinde orice se cere. A răsărit în acest loc nu mînat de vreun lăuntric resort care să-l lege sensibil de povestea ceramicii de Horezu, ci dintr-un simplu calcul comercial: aici este un „vad“ bun. De cealaltă parte, împărţind aceeaşi stradă a Horezului – meşterul olar, aducînd cu sine tradiţia familiei şi devenit, vrînd-nevrînd, comerciant al propriei munci.

Primul vinde orice. Pentru celălalt, „orice“ sau „oricum“ nu pot sta alături de produsul mîinilor lui. Primul priveşte senin mai departe, aşteptînd următorul potenţial client. Celălalt îşi vede specificitatea ameninţată, parazitată, exploatată… Se simte neîndreptăţit şi agresat... O intervenţie orientată şi hotărîtă a „celor responsabili“ ar fi binevenită, întrucît un lucru este sigur: meşterul, laolaltă cu tehnica arhaic-tradiţională, se dovedesc mult prea fragili în faţa tăvălugului comercial.

Dar, în definitiv, cum poţi lupta împotriva acestei avalanşe de contrafaceri? Interzicînd comercializarea produselor provenite din import? Ce va urma? Acele produse autohtone pe care un oarecare specialist, într-un oarecare moment, într-un oarecare context, întîmplător sau nu, le va cataloga drept „discutabile“ sau „incoerente“ din perspectiva referinţei la îndemînă sau a tradiţiei meşterilor locali? Alegem să interzicem străinul şi să mumificăm plastica autohtonă?

Ca alternativă, se poate oare „lupta“, explicînd didactic prin ce se deosebeşte ceramica de Horezu de suratele sale din alte părţi? Se poate oare „lupta“, explicînd didactic de ce nu încape loc de potriveală între ceramica de Horezu şi ieftinele sale imitaţii? Cine ascultă? Cîţi dintre turişti vin înarmaţi cu răbdarea şi disponibilitatea necesare unei asemenea investigaţii? Cîtor turişti li se poate pretinde şi un dram de cultură generală pentru a pătrunde aceste explicaţii, într-o lume în care toate pot fi aflate pe Internet, printr-o simplă tastare? În definitiv, pentru cîţi dintre ei, cocoşul pictat pe fundul vasului cîntă altfel dacă provine de peste Dunăre sau din îndepărtata Chină?  

Îmi aduc aminte de cîteva ore ale unei zile de vară, dintr-un an trecut. Şi de Burano, insula din laguna veneţiană, celebră şi pentru sticla colorată, întoarsă în complicate forme prin atelierele meşterilor. La vedere, cu vitrinele aliniate către pietonalele care urmăresc şerpuitul canalelor ce taie insula în lung şi-n lat – magazine de sticlărie. Din loc în loc, atîrnate îndărătul aceloraşi vitrine, amabile atenţionări: „Caro cliente, in questo negozio troverai solo vetri buranesi originali… Non copie fatte in China e in altri paesi…“ O traducere rapidă: „Vindem doar produse originale.“ În spatele magazinului, păşind dincolo de rafturile pe care îşi aşteaptă cumpărătorul buchete din flori de sticlă sau animale multicolore, jucîndu-se cu lumina şi propria transparenţă, se deschide uşa către atelierul meşterului. Acolo, în spate, mult în spatele anunţului din hîrtie, meşterul sticlar alege să-şi dezvăluie tainele. Din dogoarea cuptorului ies şerpi din sticlă, incandescenţi, alunecoşi, ireali... Mişcările meşterului sînt sigure, coerente şi cursive. Nici un sunet, întocmai precum într-o pantomimă. Nu dă atenţie bliţului aparatului foto, nu se sinchiseşte cînd un alt grup de turişti se strecoară înăuntru prin uşa îngustă. Nu trebuie să joace şi rolul gazdei. Sudoarea bătută de incandescenţa cuptorului îl face pînă şi pe el să pară ca din sticlă…

Pe peretele opus cuptorului, lîngă uşă, cîteva bănci din lemn vechi, tocit, pe care se îngrămădesc turiştii – trecători întîmplător intraţi dincoace de vitrina cu anunţ... Majoritatea au păşit pentru prima dată în lumea de sticlă. Şi asta doar pentru că meşterul le-a îngăduit, aşa, dezinteresat cum le pare, să „privească prin gaura cheii“. Iar el continuă, sub ochii lor, să împletească leneşii şerpi de sticlă, ieşiţi din dogoarea cuptorului fie în forma unui pahar, a unei dihănii fantastice coborîtoare din cine ştie ce basm, a unui căluţ cabrat sau a unei lebede mari cît s-o ţii în palmă... În tot acest timp, turistul tace sau abia îndrăzneşte să şoptească. Se ştie străin în această lume, doar un simplu tolerat la această taină dintre meşter, cuptor şi sticlă.

Amintindu-mi aceste ore din acea zi de vară, de Burano, de atelierul meşterului sticlar, şi aşezîndu-le în faţa dilemei cu aer de Horezu, înţeleg că lucrurile se aşază într-un mod asemănător. Doar pînă la un anumit punct... 

Totul gravitează în jurul a ceea ce înţelegem prin meşteşug, meşter şi tradiţia alor săi. Se rezumă toate acestea la obiectul care ajunge într-un final pe raft sau atîrnat pe perete?

Dimpotrivă. Obiectul reprezintă doar o secvenţă îngheţată a întregului film: piesă care atestă trecutul şi-l validează drept autentic şi purtător de specific.

În contextul unei tradiţii îngheţate, totul ajunge să se rezume la produsul final. Acesta devine schelet şi urmă. Dar cînd tradiţia trăieşte iar meşterul are harul de a o ţine în viaţă cu mîinile sale, atunci, lucrurile se schimbă. Cînd tradiţia trăieşte iar meşterul are harul de a o ţine în viaţă, actul concret al creaţiei devine important – biopsie a unui organism capabil să producă anticorpi, organism care nu are nevoie de intervenţiile „celor responsabili“ pentru a supravieţui. Harul meşterului şi mărturia lucrului său se aşază, atunci, în alt registru faţă de ieftina imitaţie made in China. Şi nu mai încape loc de comparaţie. Atîta vreme cît, alături de rezultatul final, meşterul va îngădui privitul în adîncime prin acea „gaură a cheii“, dincolo de vitrina magazinului şi de rafturile inerte, experienţa creaţiei va avea efect imediat. Se construieşte, astfel, diferenţa tranşantă dintre practica tradiţiei în forma sa vie, activă, atestată finalmente de un obiect aşezat pe raft, şi imitaţia fără trecut, care există doar pentru a ocupa un anumit spaţiu.

În cazul celei dintîi, respiraţia şi mişcarea meşterului au sens după cum are sens şi de la cine a deprins meşteşugul... Ezitarea şi tremurul mîinii contează. Straniu sau nu, dar, cîteodată doar, pînă şi eroarea este îngăduită. Eroarea care particularizează. Dacă ar fi să ne imaginăm o maşinărie performantă, minune a tehnicii zilelor noastre, atunci, să ne imaginăm şi cum ar putea fi încărcate în memoria acesteia toate acele elemente care caracterizează, să zicem, ceramica de Horezu. Compoziţia lutului şi lucrul cu acesta, temperatura cuptorului, pictarea şi smălţuirea de final… Iar maşinăria ar începe să producă. Rapid şi precis, fără ezitare, serii şi serii întregi de vase părînd, la o primă vedere, a se încadra perfect în specificul Horezului. Avem, aşadar, de-a face cu ceramică autentică indiferent de implicarea unui meşter, sau substituirea acestuia cu un braţ automatizat şi o memorie cuprinzătoare? Dacă doar substanţa finală ar conta, atunci da. Prezenţa meşterului ar deveni opţională. Însă autenticitatea depinde de parcurs: micile ezitări ale mîinii meşterului, tremurul liniei, ritmul resipraţiei şi cel al roţii olarului, urmele degetelor trase în „cochilia“ de lut, uşoarele abateri de la perfecta simetrie a elementelor de compoziţie. Astfel, fiecare obiect ajunge să fie diferit de cel de dinainte, dar şi de cel care-i urmează, chiar dacă referinţa este aceeaşi. Fiecare obiect este, de fapt, unicat…  

În cazul maşinăriei performante de mai sus, aceste detalii lipsesc. Maşinăria performantă nu ezită. Nu tremură. Nu respiră. Eventualele erori se datorează doar uzurii şi vor fi imediat remediate. Produsul afectat va fi eliminat la inspecţia finală.  

Iată cum acest tip de experienţă a deschiderii meşteşugului către profan, trecătorul întîmplător sau turistul în căutare de suveniruri, ajunge să devanseze gestul de a cumpăra şi de a lua cu sine o dovadă a acestei tradiţii vii. Tradiţia şi specificul nu trăiesc din actul comercial chiar dacă meşterul, vrînd-nevrînd, o face.

Astfel că răspunsul la întrebarea „cum putem proteja arta meşterilor din Horezu“ sau, de ce nu, din alte părţi, nu se află în autoritatea de a interzice sau a limita o formă sau alta de comerţ. Nu în răzvrătirea împotriva comercialului şi a comercialismului. Nici măcar în adaptarea la „cerinţele pieţei“ ori la noile mode. Nu în pervertirea propriei specificităţi şi a propriei arte.

Cheia se află tot în mîinile şi priceperea meşterului. În mersul în adîncime şi îngăduirea străinului dincolo de vitrină, dincolo de rafturile magazinului, în intimitatea atelierului. Acolo de unde provin toate… Odată cu deschiderea uşii şi îngăduirea pe lîngă sine a unor perechi de ochi curioşi, imitaţia ieftină de pe raftul prăvăliei învecinate va părea imediat neinteresantă, amnezică şi fără proprie devenire, chiar dacă ieftină şi accesibilă… Iar rodul propriilor mîini? Pretext. Pretext numai bun pentru a povesti cîndva cum, dintr-un pumn de pămînt ud, mai tîrziu ars, mai tîrziu pictat, din căuşul palmelor unui meşter, într-un atelier din Horezu, într-o zi de vară sau poate în altă zi, cînd afară era soare şi cald – sau poate nu –, au ieşit la lumină un vas din lut şi un cocoş din culori.  

noiembrie 2013 

Horia Dinulescu este arhitect.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Lunetistul Wali FOTO Ashleigh Stewart Twitter webp
Celebrul lunetist Wali revine în Ucraina. Principala sarcină a unității pe care o va comanda
Wali a mers în Ucraina, la începutul lunii martie pentru a sprijini armata Kievului, iar după aproape două luni și mai multe misiuni, lunetistul a ajuns acasă, la soția și fiul său. În prezent, celebrul lunetist s-a întors pe front cu o nouă sarcină.
Mustul e „vedeta toamnei” în piețe jpeg
Mustul, cea mai populară băutură a toamnei poate ucide. Când devine un pericol delicioasa licoare
Deși abundă în vitamine și este o băutură delicioasă, mustul este și foarte periculos. Dacă este lăsat la fermentat în spațiu închis, este interzis să intri în încăpere fără a o aerisi în prealabil.
Diniyar Bilyaletdinov FOTO Profimedia jpg
Fotbalist rus trimis pe frontul din Ucraina! Fost jucător al lui Everton, chemat sub arme: „Sper să fie o eroare”
Diniyar Bilyaletdinov, fost jucător la Everton, a fost citat să lupte în războiul din Ucraina. Putin a instaurat săptămâna trecută mobilizarea parțială, ceea ce îi va aduce 300.000 de soldați în plus.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.