Cu cine votează Gigel daca-l enervăm

Publicat în Dilema Veche nr. 433 din 31 mai - 6 iunie 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

- pe urmele unui dialog de pe Facebook -

Articolul meu de acum două săptămîni – „Idei de stricat distracţia anti-austeritate“ – a avut mare succes pe net. Şi am avut chiar un dialog plăcut cu cititorii de pe http://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE. Personajul generic Gigel inventat de mine face carieră. Reamintesc că Gigel era un personaj îndatorat care nu prea face faţă cheltuielilor şi e ajutat de vecinul Costel bancherul să rostogolească datoria, cu condiţia să se ţină de muncă. Moment în care economistul anti-austeritate îi spune lui Gigel că asta e o prostie şi că el are nevoie să se dezvolte, deci trebuie să-şi cheltuiască resursele pe nişte Red Bull, să-i dea aripi.

Cred că merită reprodus aici un fragment din dialogul cu trei cititori (încerc şi un exerciţiu de supra şi metatextualitate – din print pe Facebook şi înapoi în print). Spune Oana Maria Georgescu: „În cazul României, flexibilitatea monetară nu mi se pare doar retorică fără conţinut... diferenţele de productivitate sînt mult prea mari între România şi Germania, de exemplu. Inflaţie şi devalorizare sună prost, dar nu vreau să-mi imaginez ce s-ar fi întîmplat în România dacă am fi beneficiat de aceleaşi dobînzi infime ca restul zonei euro“.

I-am răspuns aşa: „Nici nu am zis că e retorică fără conţinut. Ar fi bine să fie aşa. Din păcate, este retorică + conţinut. Iar conţinutul este o monedă care se duce în jos. Dacă aşa le este prezentată şi dacă asta vor oamenii... Cînd guvernele (şi mai ales guvernele României) încep să se joace cu inflaţia şi devalorizarea ca să acopere găurile din buget şi lipsa de performanţă, intrăm pe un derdeluş, se duce ca sania la vale. Austeritatea însemna că avem un mediu stabil şi unii plătesc. Alternativa care se conturează (mă uit la ce zice Moise Guran) e că vom avea un mediu instabil şi vom plăti toţi, prin devalorizare + inflaţie. După care va urma stagflaţia (inflaţie + lipsa de creştere). Motivul pentru care insist eu că Florin Georgescu a mai fost ministru de Finanţe şi cu ingineria asta opera, care merge numai pe termen scurt“.

Un alt cititor, Costin Genescu, intervine în discuţie şi aruncă o idee care o bulversează. Zice dl Genescu: „Oare partea cu «creşterea» nu este o adaptare darwinistă a discursului? E posibil ca o politică de austeritate pură să treacă alegerile? În cazul Greciei şi al României se pare că nu. Mi se pare mai periculos să mergi pe austeritate – nu ştii cine iese la alegerile următoare – vezi Grecia. Mi se pare mult mai acceptabil compromisul dorit de Obama din State – reduceri de cheltuieli + surse suplimentare de venit (taxarea bogaţilor) + programe de «creştere». Deci o politică centru-stînga, mai degrabă. Tratamentul care tratează simptomele, dar omoară bolnavul mi se pare aiurea“.

Cum mi s-a fluturat Obama pe la nas, nu m-am putut abţine: „Programul Obama constă în a spune ce spuneţi dvs. În practică, se traduce aşa: 1) reduceri de cheltuieli = mai încolo; 2) surse suplimentare (taxarea bogaţilor) = stîrnim invidia socială împotriva celor care oricum acoperă cea mai mare parte din cheltuielile statului, nu colectăm semnificativ mai mult pentru că ăia evită taxarea; 3) programe de creştere = vezi articolul din Dilema veche. Asta e într-adevăr retorică fără conţinut. De fapt, SUA tot pe datorie / deficit se ţin. Dar aveţi dreptate cu darwinismul: politicienii se adaptează la ce votează oamenii. Oamenii preferă să creadă că există şi creştere pe deficit şi deficit mic, s-au obişnuit cu inflaţia mică, aşa ca un dat (ca aerul – aerul nu îl observi decît cînd îţi lipseşte). Dar dacă le zicem astea verde în faţă înseamnă că vor vota cu comuniştii şi fasciştii, ca în Grecia. E o observaţie bună“.

Avem va să zică o variabilă nouă în ecuaţie: votul lui Gigel. Dl Genescu are dreptate să introducă această variabilă. Din parabola mea, Gigel reieşea un subiect pasiv şi amărît al deciziilor altora. Acesta este un defect pe care îl admit al parabolei. În lumea reală, din fericire mă grăbesc să adaug, Gigel este nu doar un fost beţiv aflat la recuperare, ci e un cetăţean. Gigel votează. Gigel deţine puterea, chiar şi aşa indirect şi diluat statistic printr-o mulţime de alte voturi.

Dar conversaţia mea plăcută pe Facebook nu se termină aici. Intervine şi dna Diana Popescu, care zice: „Acum depinde dacă economistul (bancherul – CG) este vecin cu Gigel. Dacă nu-i mai dă bani să-i mai dea un impuls, Gigel nu-şi mai plăteşte întreţinerea, frig la el, frig la vecinii lipiţi de el, nu-şi mai face curăţenie şi zona devine insalubră etc. Aşa că, dacă economistul poate, îi mai dă cîte ceva. Pentru că altfel nu are cum să-l ajute. Nu ştie. Şi cred că despre asta este vorba, se încearcă amînarea pînă apare cineva cu o soluţie. Pentru că, dacă nu amînă, este clar ce se întîmplă (…) Dacă oamenii (Gigel pe care îl bănuiesc că votează cu PPDD) ar avea noţiuni minime de economie, cum că nici DD şi nici Geoană nu le poate da 20.000 euro/căciulă, poate că lucrurile ar sta altfel. Eu cred că ar trebui lucrat aici şi scrisă o poveste frumoasă şi uşor de înţeles cu Gigel şi aruncată din avion peste votanţi :)“

Bon, avem deci variabila „Gigel votează“ introdusă de dl Genescu. Pe care dna Popescu o introduce în parabolă cam aşa: lui Gigel îi e greu să se ţină de cura de austeritate, deci se apucă de prostii, ceea ce îl afectează imediat şi pe vecinul Costel bancherul. Şi dacă tot e presat, Gigel se va înhăita cu golanii de extremă dreapta sau de extremă stînga ai cartierului şi toată treaba se împute. Cu alte cuvinte, strategia antică: daţi-mi bani sau vă dau foc la case. Consider însă că dna Popescu este prea optimistă atunci cînd spune că fenomenul s-ar manifesta doar la votanţii lui Dan Diaconescu, că ignoranţa este cauza ultimă a fenomenului. Şi că s-ar putea trata prin informare. Cred că dna Popescu face exces de iluminism, adică de acea teorie care vede omul ca fiind bun prin natura sa şi remediabil prin educaţie.

Eu nu cred asta. Adică nu că aş crede că omul e diabolic prin natura sa, numai că e doar om prin natura sa, adică prizonier propriilor interese înguste. Iar Gigel votantul are interesul de a continua să consume mai mult decît produce. Plecînd de la acest interes îngust, Gigel şi intelectualii anti-austeritate pe care îi frecventează (Gigel e un om citit) reconstruiesc lumea prin cuvinte convenabile acestui interes. Şi lumea e reconstruită cam aşa: criza datoriilor nu e urmare a actului de a lua prea mulţi bani pe datorie, de vină sînt bancherii care au dat banii şi germanii pentru că exportă prea mult; Gigel nu e el de vină că a ajuns în situaţia de astăzi, de vină este capitalismul neoliberal care i-a dat voie să se îndatoreze; politicienii care decid măsuri de austeritate sînt nişte oameni răi care vor să ne divizeze şi să înrăiască cetăţenii unii împotrvia altora (drept urmare, ăştia de nu ne-am supraîndatorat să facem bine să plătim nota pentru Gigel, din solidaritate socială, altfel sîntem nişte jigodii fără suflet).

Aceste constructe intelectuale nu sînt nici rodul ignoranţei, nici nu sînt produse sau consumate de proşti. Nici pe departe. Doar portavocile lor au premii Nobel la activ. Cauza nu e ignoranţa, ci interesul. Lumea este reconstruită convenabil din cuvinte. Şi împotriva interesului nu poţi lupta cu educare. Aceste construcţii intelectuale sînt intepretări sofisticate ale realităţii economice, doar că făcute pentru uzul propriu al lui Gigel. Acum, Gigel fiind la putere prin vot, şi anumite ţări (ca Grecia) avînd o mare parte din populaţie în situaţia lui Gigel, care este rezultatul votului? Este o mare problemă, la care eu nu am soluţie.  

http://www.facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

bank
Două bănci prezente în România au fuzionat. Ce trebuie să știe clienții
Două bănci prezente în România au fuzionat, după derularea unui plan ambițios de integrare, care vizează active de 1,6 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al celor două entități.
Soldati rusi in regiunea Herson FOTO Profimedia
1,5 milioane de uniforme militare rusești ar fi dispărut: „Nimeni nu poate să explice”
Parlamentarul rus al regiunii Zabaikalsk, generalul-locotenent Andrey Gurulev, a declarat că 1,5 milioane de seturi de uniforme militare au dispărut, relatează site-ul local Tayga.info.
Ligia Deca  INQUAM Photos George Calin jpg
Cine este Ligia Deca, propunerea PNL pentru funcția de ministru al Educației
Biroul Politic Național al PNL s-a întâlnit astăzi, în format hibrid, pentru a vota numele viitorului ministru al Educației. Ligia Deca, consilier prezidențial, a fost alegerea liberalilor. Propunerea PNL urmează să fie prezentată coaliției și ulterior trimisă la președintele Klaus Iohannis.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia