Cruciada copiilor

Publicat în Dilema Veche nr. 613 din 12-18 noiembrie 2015
Cum poate fi Bucureştiul capitală europeană a culturii? jpeg

„Cînd am intrat, era o liniște mormîntală, doar telefoanele sunau din cînd în cînd: părinții își căutau, probabil, copiii“ – relatează un pompier. Apoi părinții au început să-și recunoască fiii și fiicele la morgă: „I‑am văzut doar piciorușul“ – plînge o mamă. „Doar mînuța a mai rămas din ea“ – plînge un tată. Iar altul privește în gol și nu-i vine să creadă: „Dar nu se poate, fetița mea făcuse și facultatea, cum să moară!?“. Copiii aveau peste treizeci de ani, dar erau copiii lor. Erau copiii noștri!…

Și a urmat revolta. Una prea umană pentru a fi politică, prea profundă pentru a fi îngropată în uitare, prea generală pentru a se mulțumi cu capul lui Moțoc. O revoltă care s-a alimentat însă și din memoria altor revolte, precum cele din ia­nua­rie 2012. Atunci, Puterea amenințase sănătatea, mai ales a bătrînilor. Acum, corpul fără chip al politicului luase viața copiilor. Dincolo de drama imprescriptibilă a morții și de durerea nesfîrșită a oricărui părinte de pe lumea asta, la noi există și o doză considerabilă de suprainvestire în copil și, astfel, o încărcătură simbolică suplimentară: pentru români, „copil“ este și numele speranței. Poți să‑mi iei banii, dar nu te atingi de sănătatea mea – au simțit revoltații din 2012; poți, eventual, să ameninți și sănătatea mea, dar să nu te atingi niciodată de copilul meu! „Fetița mea făcuse și facultatea, cum să moară!?…“ Cum să moară și speranța, singura speranță pe care o mai aveam!? De aceea este de-a dreptul ridicol să contabilizezi cîți sînt în stradă și cine sînt ei. Nevăzuți, acolo, în stradă, sînt toți copiii noștri și toți părinții lor; și vor rămîne, tăcuți, multă vreme, în numele Copilului… În spatele celor pe care îi vedem, există o solidaritate difuză și invizibilă, ce nu poate fi cuprinsă de toate piețele din marile orașe ale țării luate la un loc.

Și totuși, ajunsă în stradă, această revoltă vitală, bazală, umană înainte de a fi socială, capătă un chip și devine o forță politică, o energie capabilă să măture structurile care stau în calea neîmpăcării sale. O energie care se poate dezlănțui cu forța unui uragan sau poate sufla ca un mult așteptat wind of change.

Istoria ne povestește despre misterioa­sele cruciade ale copiilor și păstrează „săr­bătoarea inocenților“ sau obiceiul de a numi un episcopus puerorum, dar ne amintește și de asemănările cu „sărbătoarea nebunilor“, simplă defulare a maselor, prost văzută, totuși tolerată de autorități. Uneori, istoria oferă avertismente…

Vîntul schimbării care suflă dinspre „stradă“ va trece inevitabil prin vămile văzduhului, adesea nebănuite, dar totdeauna bine păzite. Și care pot deturna acest „vînt“ într-o direcție sau alta. Mai puțin metaforic vorbind, energia revoltei poate fi folosită pentru a sufla în pînzele politicului sau poate fi lăsată să se domolească în văzduhul sărbătorilor ce se apropie. Ambele strategii nu par să aibă însă vreo șansă de succes: „strada“ s-a maturizat, iar revolta s-a amplificat.

Mai subtilă și mai periculoasă este capcana „reprezentativității“: vă respectăm, vă ascultăm, așa că hai să ne punem la masa verde cu reprezentanții voștri. Intenționat sau nu, a cere unei mase revoltate să se transforme într-o elită reprezentativă este cel mai simplu și eficient mod de a o dezbina. Și aici, „strada“ s-a dovedit mai matură decît s-ar fi așteptat politicul: este prematur, nu se poate – și nu se cuvine – să trecem din cimitir direct în Parlament. Totuși, capcana rămîne: a refuza dialogul înseamnă să-ți asumi neimplicarea politică; a-l accepta revine la a te discredita politic, căci nemulțumirea nu naște spontan și de la sine soluții viabile ce pot fi decartate la masa verde.

Mergînd mai departe, soluția de compromis a tehnocratului salvator s-ar putea să compromită doar „strada“. Nici un om politic cît de cît conștient nu se simte confortabil să iasă acum în față, drept care soluția unui guvern de tehnocrați constituie, pentru clasa politică, un mod de a te face frate cu dracul pînă treci puntea. Pe de altă parte, pentru „stradă“, tehnocratul este atît competent, cît și neimplicat politic – deci „curat“. Ceea ce, nu știu cum s-o spun, dar este o naivitate: politicul adevărat are totdeauna în rezerva sa de cadre tehnocratul său din mînecă, pe care îl poate scoate în caz de necesitate. Și dacă nu este politicul național, este cel internațional, al marilor puteri, care nu sînt foarte dispuse să lase în derivă spațiul geopolitic al României într-o astfel de perioadă de turbulențe majore.

La extrema cealaltă, vîntul care bate dinspre „stradă“ poate fi lăsat să se transforme – sau, poate, să se dezlănțuie singur – într-un uragan, care să nu mai sufle în nici o pînză a politicului, dar care să scufunde toate corăbiile societății – or, nu poți ajunge în țara promisă decît pe o corabie și, pînă una-alta, singura care ne poate duce acolo este aceea a democrației. În mod cert, nu vreun astfel de naufragiu își dorește „strada“. Și nici nu cred că are, de fapt, o asemenea forță. Dar ezitările sau gafele politicului ar putea să sufle ele în pînzele revoltei – și cine ar mai putea atunci, omenește vorbind, să condamne „strada“ pentru excesul ei de nemulțumire? Subiectiv, dezlănțuirea ar fi de înțeles; obiectiv, ar fi o catastrofă. Și, din nou, s-ar putea ca nu „strada“ să beneficieze de forța sa de uragan, ci alți mari actori politici, posibil interesați de ceva turbulențe majore în această parte de lume…

„Bunicii la război; părinții la revoluție; acum a venit rîndul nostru!“ – scria pe o pancartă a unui tînăr din „stradă“. Așa este. Dar războiul nu prea l-am cîștigat, iar revoluția am cam pierdut-o… Nu repetați așadar greșelile noastre. Fără a avea vreo soluție și fără a-mi permite vreun sfat de pe tușă, cred însă că „rîndul vostru“ constă în a ocupa politicul și nu doar în a ocupa strada.

Oricum, pentru noi, „copil“ este și numele speranței, așa că, de data aceasta, „părinții“ vă vor urma pînă la capăt…    

Vintilă Mihăilescu este antropolog, pro­­fe­sor la Școala Națională de Științe Po­litice și Administrative. Cea mai recentă carte publicată: Fascinația diferenței. Anii de u­­ce­ni­cie ai unui antropolog, Editura Trei, Bu­cu­rești, 2014.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Avertismentul lui Lucescu după România - Ucraina: a atras atenția asupra unui detaliu crucial
Un foarte bun cunoscător al fotbalului ucrainean a analizat partida de la Munchen.
image
Cine este românul care a murit în luptele din Congo. Tatăl tânărului de 22 de ani: „A zis că e pentru ultima dată”
O misiune s-a dovedit fatală pentru ieșeanul Petru Sam, în vârstă de 22 de ani. Aflat în Republica Democratică Congo, tânărul a murit sâmbătă, 15 iunie, după ce a fost ținta unei rachete trase de gruparea M23.
image
Val de ironii la adresa lui Iohannis după ce a felicitat naționala României la finalul meciului cu Ucraina: „Ce miracol, unii au rămas fără glas, iar alții au prins glas”
După victoria obţinută de tricolori împotriva Ucrainei, cu scorul de 3-0, luni, în Grupa E de la EURO 2024, Klaus Iohannis a postat pe Facebook un mesaj în care a felicitat naţionala de fotbal a României. Postarea sa a fost primită însă cu ironii pe rețeaua de socializare.

HIstoria.ro

image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.
image
Atacul de noapte din iunie 1462: Geniul militar al voievodului Vlad Țepeș
Expediția din 1462 a fost un prilej potrivit ca Vlad Țepeș să-și demonstreze priceperea în mânuirea armelor și-n conducerea trupelor.