Complotistul și securiștii

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

● Recunosc că aveam o prejudecată faţă de cărţile care publică dosare ale Securităţii. Socoteala mea era simplistă: nu prea merită să citeşti ce au scris securiştii. Recunosc că unele dintre aceste cărţi mi-au confirmat această prejudecată. Recunosc şi că altele mi-au infirmat-o. Am terminat de curînd Dosarul Brucan – Documente ale Direcţiei a III-a Contraspionaj a Departamentului Securităţii Statului (1987-1989) (Polirom, 2008). 700 de pagini de dosare ale Securităţii, dar foarte interesante. Poate şi pentru că Silviu Brucan a fost un personaj interesant. Mai complex decît clişeul public despre el: comunist stalinist, s-a opus tîrziu lui Ceauşescu şi a fost apoi unul dintre manipulatorii lui 1989-1990. 

● „Eu n-am fost disident, ci un complotist“ – este un citat din Brucan, pe care Gheorghe Câmpeanu îl pune ca motto la prefaţă. Să te fereşti să te declari disident într-o ţară care are o mulţime de disidenţi tîrzii după căderea comunismului, să alegi termenul mult mai gri din punct de vedere moral de „complotist“, uite un mic paradox brucanian. Cartea nu aduce multe noutăţi despre activitatea sa din anii ’50-’60, dar nici nu era nevoie, pentru că avem memoriile lui Brucan însuşi, pentru acele vremuri. A intrat în atenţia Securităţii tîrziu, după ce deja nu mai era cadru de nădejde. La început au încercat să-l racoleze şi pe cuvînt dacă am înţeles pînă la urmă dacă au reuşit sau nu. Cert e că în 1977 transmitea mesaje către diplomaţii occidentali care îşi băgau prea mult nasul în treburile interne ale regimului (ambasadorului american care refuza să predea manuscrisul primit de la Vlad Georgescu). Se vede deja stilul Brucan: cultivarea mediului diplomatic, transmiterea de mesaje informale, jucatul la două capete. Aşa avea să facă şi disidenţa – pentru că, pînă la urmă, a fost un fel de disident.  

● Acesta nu este un dosar tipic, din acelea după care victimele au aşteptat ani în şir să le vină de la CNSAS. Brucan şi-a primit dosarul, parţial ars, imediat după Revoluţie, prin nişte împrejurări bizare pe care le-a povestit prin cărţile sale. Apoi, tot el a distrus o parte din documente: delaţiunile prietenilor apropiaţi. Mărturiseşte că a fost amărît, dar că nu voia să afle toată lumea, deci le-a distrus. Ca cititor al cărţii, nu pot decît să regret acea pierdere.  n Ruptura dintre Brucan şi regim a venit abia în 1987, după revolta de la Braşov. Atunci a început complotul-disidenţă, şi a făcut-o într-un mod foarte priceput. Îmi amintesc din jurnalul Monicăi Lovinescu cum cei de la Paris erau solicitaţi de ziarişti străini să le intermedieze legături cu disidenţi din România. Iar ea constata cu amărăciune că nu are la cine să-i trimită. Ei bine, Brucan se pricepea la asta, la ţinut legătura cu străinătatea într-un mod care să-l protejeze de regim (nu că ar fi putut lucra vreodată cu grupul de la Paris; Lovinescu are numai cuvinte grele la adresa lui, şi pe bună dreptate, din perspectiva ei, erau din filme total diferite). Deci, în 1987, Brucan rupe cu regimul, dă interviuri, trimite proteste, merge la conferinţe în America, Anglia şi apoi la Moscova, lasă să se înţeleagă că e prieten cu intimi ai lui Gorbaciov, creează conştient mitul Brucan pentru a se apăra. Apoi organizează scrisoarea celor şase. Moment în care se rupe filmul. Regimul îşi pierduse răbdarea cu el, gata cu frecventarea ambasadelor, începe ancheta dură. Şi mare parte a cărţii e despre această anchetă.  

● Cineva ar trebui să scrie o carte despre o tactică des întîlnită în contactul cu sistemele opresive comuniste: „a face pe prostul“. Acel demers de a-i pune pe securişti în faţa legilor, în faţa principiilor bune pe care regimul spune că le slujeşte, a te face că nu pricepi cum merg lucrurile. Brucan a gustat această tactică a facerii pe prostul fiind de partea cealaltă a baricadei, în 1977, cînd transmite ambasadorului american poziţia regimului: vreţi să vă întîlniţi cu disidenţii sau vreţi să cultivăm în continuare prietenia româno-americană şi independenţa României faţă de URSS? La care americanul îi zice: Guvernul român ar trebui să-mi dea o listă cu persoanele cu care nu am dreptul să mă întîlnesc, pentru că eu nu ştiu despre ce e vorba. Nu rezultă din nota pe care a dat-o Securităţii ce a fost în capul său cînd i s-a servit chifteaua asta, dar inteligenţa sa probabil i-a spus că se pusese într-o postură ridicolă. Apoi, în anii ’80, Brucan însuşi devine maestru în tactica facerii pe prostul. E întrebat la anchetă de ce vorbeşte cu agenţia cutare de presă, dar şi tovarăşul Nicolae Ceauşescu a dat interviu acolo, răspunde el. I se opreşte un pachet de la o revistă străină şi el se apucă să facă memorii la Poştă, nu la Securitate, şi ameninţă cu un proces internaţional de daune contra Poştei Româneşti. Cînd e mutat în Dămăroaia, ţine sergentului de miliţie din faţa porţii lungi discursuri despre politica şi legislaţia internaţională, asta ca parte a tentativei de a-l convinge să nu treacă în carnetul de observaţii vizita unui vecin care îi putea repara boilerul (boiler nou, costase 30.000 de lei, stricat imediat, nu poate să-i convingă pe cei de la cooperativă să vină să-l repare, dar găseşte un instalator pe stradă, însă ăla nu vine pentru că îi e frică de miliţie). Am avut impresia frecventă că Brucan se distra cu securiştii, cu excepţia momentului în care i se arată mărturiile celorlalţi din grupul celor şase împotriva sa şi clachează, promite să nu mai vorbească cu străinii (plus presiunile asupra familiei). 

● Ştiu de epopeea lui Brucan cu cooperativa de reparat boilere chiar de la securişti. Au înregistrat fiecare mişcare, fiecare telefon, fiecare discuţie din casă. Şi mă gîndeam cît de plicticos trebuie să fi fost să fii securist. E ceva atît de abject şi plictisitor încît îmi închipui că şi securiştii au fost mulţumiţi de Revoluţie. După frica iniţială, văzînd că se pot apuca de afaceri şi şpăgi, trebuie că au fost nişte oameni fericiţi. Citind dosarul, stau şi mă minunez cum făceau ei planuri peste planuri, plus transcrieri, plus filaje la toţi membrii familiei – un volum imens de muncă inutilă. Asta nu îi face mai puţin abjecţi. Şi dacă oficial tot am deconspirat mai degrabă informatorii decît pe securişti, de ce nu punem într-un loc numele securiştilor peste care dăm totuşi în dosare? Mă gîndesc la un site, unde să punem nume şi să le facem traseul post-1989. Altfel, discutăm aşa, ca şi cum torţionarii nu ar fi avut nume şi după 1989 s-ar fi evaporat. În dosarul Brucan găsim o grămadă de nume. Ce s-a întîmplat cu ei? Fac afaceri, sînt la SRI? Sigur îi ştiu vecinii, cunoscuţii, duşmanii – de ce nu o bază de date publică cu ei (bineînţeles, verificate informaţiile). Aş fi curios să ştiu ce mai face tovarăşul locotenent C-tin Teodorescu, colonelul C-tin Marinescu. Sau loc. Anca Hîrţe şi lt.m. Emil Hîrţe (or fi fost căsătoriţi?), care au pozat în tineri îndrăgostiţi şi au mers cu trenul de la Oradea la Bucureşti cu Brucan, trăgîndu-l de limbă ce a făcut, pe unde a fost. Despre capul răutăţilor, generalul Aurelian Mortoiu, Wikipedia zice că a murit anul trecut, în decembrie. Oare am putea continua tactica facerii pe prostul cu securiştii, invocarea legii? Nu le putem aplica legile de acum, dar măcar legile de atunci? De pildă, avem un document în care gen. Mortoiu îi instigă pe subordonaţi să-i plaseze 100 de dolari lui Brucan pentru a putea fi arestat. Asta este instigare la încălcarea legii, ar fi meritat un denunţ penal la procuratură dacă Mortoiu mai trăia.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.