Cîteva idei făcute praf

Publicat în Dilema Veche nr. 349 din 21 octombrie - 27 octombrie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Au fost şi rămîn idei bune, idei generoase, idei deştepte. Doar că, la contactul cu realitatea, s-au cam şifonat. Mai jos sînt doar cîteva asemenea idei şifonate prin punerea lor în aplicare, probabil mai sînt şi altele. 

Prima idee: autonomia universitară. Prin 1995, studenţii făceau greve, se băteau cu regimul cripto-neo-comunist de dragul autonomiei universitare. Ce vremuri! Pe atunci universităţile erau un fel de anexe ale unui minister care decidea totul în ce le priveşte. Deci, oamenii răi de la minister sufocau universităţile. Soluţia? Evident, autonomia universitară. Să le luăm universitarilor ministerul de pe cap şi vedeţi atunci ce performanţă academică, ce rigoare, ce standarde etice. Şi s-a făcut autonomie universitară. Cînd a dat cu nasul de practică, ideea s-a veştejit. Autonomia universitară a însemnat că nu mai există un singur împărat la minister, dar fiecare devine împărat-dictator-şef-de-trib la el în universitate. De cînd am implementat autonomia universitară, nu tu salt de calitate, nu tu reguli, nu tu libertate. Am înlocuit o dictatură centralizată cu satrapi universitari. Calitatea a scăzut, dar salariile au crescut. Modelul universităţilor nu a devenit Harvard, ci Coreea de Nord: cel de s-a nimerit în funcţie s-a eternizat. Cel de la Oradea l-a lăsat pur şi simplu pe fiu-său în loc. Cînd i-au expirat mandatele, Andrei Marga şi-a creat un alt post de unde putea controla în continuare. Majoritatea universităţilor româneşti au mai puţine articole academice publicate internaţional decît un singur asistent de la o universitate bună din Vest. Ce a însemnat autonomia universitară? Privatizarea în autogestiune. Universitatea nu mai e a statului, este a rectorului. Să trăiască! Sîntem deci în 2010 şi avem un nou proiect de Lege a Educaţiei. Ce propune ministrul? Ceva foarte complicat. (Dilema veche a realizat un dosar despre Legea Educaţiei în nr. 326 din 13 mai 2010.) Deci, nu intru în detalii, ci doar ofer o interpretare. Ministerul a văzut că autonomia a însemnat privatizare în favoarea şefului de trib. Aşa că o ia înapoi, cu promisiunea că o va reinstaura contra unor reguli. Cum adică? Ceva de genul: Vreţi autonomie? Atunci vă alegeţi rectorul aşa, votaţi şi aplicaţi coduri etice, băgaţi în seamă mediul economic, vă adaptaţi la piaţa muncii. Este o idee bună? Eu zic că da. S-ar putea să ducă la efecte perverse în practică? S-ar putea. 

A doua idee făcută praf: descentralizarea ajutoarelor sociale. Cumva similar cu cea de mai sus, şi aici tot statul central era personajul rău. Ajutoarele sociale se dădeau de la Guvern. De unde o birocraţie de coşmar, aberaţii în aplicare, nedreptăţi, proteste etc. Atunci a apărut ea, ideea cea bună: să lăsăm Primăriile să dea ajutoarele sociale. Sună bine, nu? Cine să ştie mai bine nevoile oamenilor decît instituţia cea mai apropiată de ei, Primăria adică. Guvernul dă banii la Primărie, iar Primăria, cea mai responsabilă, democratică şi apropiată de cetăţeni instituţie, îi va distribui mai departe. Ce poate fi mai frumos de atît? Dar şi asta s-a fîstîcit la contactul cu realitatea. Deci, eu, primarul X, primesc bani de la Guvern să-i dau la săracii de la mine de-acasă. Ai cui sînt banii de la Guvern? Ai ţării, ai bugetului, ai tuturor, deci ai nimănui. Păi, atunci ia să fac eu cît mai mulţi săraci, să îmi vină bani în localitate, nu? Zice Guvernul să controlez mai bine dosarele de asistenţă socială? Hm, de ce aş face asta? Un om care primeşte ajutor social de la mine – şi ştie că primeşte ajutor social de la mine – mă va vota sigur. Mai ales că fac din distribuţia ajutorului un ceremonial medieval în care supuşii vin şi se ploconesc şi eu îi răsplătesc. Deci, de ce aş distribui responsabil ajutoarele sociale? Nu vreau să mă realeg? Nu e plăcut să-ţi ajuţi oamenii, fie că merită sau nu, din banii altora, adică ai bugetului? Păi, nu? Recent, distribuţia majorităţii ajutoarelor sociale s-a întors la Guvern. Va avea efecte perverse? Probabil. Ne întoarcem de unde am plecat. 

A treia idee: independenţa justiţiei. Aici mai am unele speranţe. Nu sînt pregătit să arunc prosopul. Adică e clar că inamovibilitatea judecătorilor şi crearea CSM ne-au dezamăgit. E la fel de clar că nu aveam atunci, în 2004, masa critică de magistraţi capabili să lupte pentru dreptate şi pentru responsabilitatea justiţiei, nu doar pentru sporul de praf şi pensii speciale. La fel ca la universităţi, am înlocuit dictatura ministerului cu dictatura grangurilor din sistem. De ce spun că nu sînt gata să arunc prosopul? Pentru că aştept alegerile de la CSM din aceste zile. Se luptă acolo în mod evident noul cu vechiul, există magistraţi tineri şi altfel, care se iau de gît cu Lidia Bărbulescu et co. Cine va cîştiga? Nu ştiu, să aşteptăm. Trag doar concluzia că primul CSM a fost un eşec, independenţa justiţiei înainte de lustraţie şi reformă e o idee proastă. Dacă se poate salva justiţia din haznaua în care singură s-a băgat vom vedea după aceste alegeri. 

În fine, ultima idee, cea care a dus şi la scrierea acestui articol: stimulentele pentru funcţionari. Din nou, o idee bună la acel moment. Vorbeam de întărirea statului, de faptul că nu poţi să te aştepţi să faci performanţă fiscală cu nişte oameni plătiţi mizerabil, că nu poţi să-i trimiţi să prindă evazioniştii pe unii care nu au ce pune pe masă. Mai mult chiar, oamenii de la fisc aduceau bani din amenzi, recuperări. Ar fi fost bine să simtă şi ei ceva direct din aceşti bani. Cu alte cuvinte, din amenzile aduse de ei, oprim o parte la Ministerul de Finanţe, nu-i mai trimitem la bugetul de stat, şi-i răsplătim prin stimulente pe oamenii care se bat pentru banii noştri. Astfel, a fost ocolit un sistem birocratic rigid, în care funcţionarii sînt plătiţi în funcţie de vechime şi post, fără legătură cu performanţa. Deci, introducem la fisc flexibilitatea şi stimularea performanţei. O idee evident bună. De care s-a ales praful. Dacă tot s-au trezit cu banii pe mînă, şefii au dat la toţi. Ca şi primarii cu ajutoarele sociale: de ce să nu-ţi ajuţi oamenii din banii altora, adică ai bugetului? Cum poţi tu să refuzi prima pentru secretară, să o trimiţi acasă fără stimulent? Păi, nu face cafea bună? Face. Atunci dă-i femeii stimulent, cum poţi să ai inima să nu-i dai? Apoi, a apărut evident corupţia. Eu îţi dau ţie bani, uite aşa din pix, dar nu îmi dai şi tu înapoi ceva? Tu cîştigi, eu cîştig, nimeni nu pierde. Plus favoritism şi bunul plac: băi, sînt şef? Pot să dau stimulente cum vor muşchii mei? Sînt şi pot. Cine ridică capul nu ia stimulent. Cine e drăguţ cu mine ia stimulent (mă mir că nu a apărut nici un scandal sexual legat de stimulente. Din ce am văzut la televizor, şefii pe acolo sînt mai mult bărbaţi şi stimulatele – mai mult femei, regula de trei simplă arată că ar trebui să aşteptăm vreun scandal sexual la temă). 

Ce vreau să spun cu exemplele astea? Că sîntem în situaţia de a căuta soluţii pentru nişte probleme create de nişte idei bune. Ceea ce e mult mai enervant decît a căuta soluţii la probleme create de idei proaste. Şi mult mai greu.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.