Cîteva cărţi de vacanţă

Publicat în Dilema Veche nr. 412 din 5-11 ianuarie 2011
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

● Neagu Djuvara, „Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă“ (Humanitas, 2011). Am o rudă la ţară care se trezeşte dimineaţa în weekend să prindă o pastilă de istorie pe care Neagu Djuvara o are la Radio. Un asemenea devotament este binemeritat: omul ştie pur şi simplu să povestească. Acum aflăm şi că ştie să dezbată. Cărticica scoasă recent de Humanitas este o continuare a cărţii sale precedente – Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti (carte reeditată şi ea acum). Nu am recenzat-o la vremea ei pentru că nu am vrut să mă bag într-un domeniu la care nu mă pricep, deşi am găsit argumentaţia lui Neagu Djuvara convingătoare. Cartea a făcut oarecare valuri, iar acum autorul răspunde criticilor, în acest volum separat. Teza principală a cărţii despre Negru Vodă spune că dinastia întemeietoare a Basarabilor era de origine cumană şi probabil catolică, domnii trecînd ulterior la ortodoxie, în urma unui conflict cu regele maghiar. Pe lîngă argumentele ce ţin de numele cumane, de cronici şi, mai puţin, de descoperiri arheologice, Djuvara plasa povestea într-un context comparativ: toate statele întemeiate în epocă în Europa au fost create de dinastii ale migratorilor, chiar dacă aceştia s-au pierdut apoi în masa de băştinaşi. Francii (germanici), ruşii (scandinavi), bulgarii (neam turcic), longobarzii în Italia, vizigoţii în Spania – au creat regate în epocă şi apoi s-au integrat în masa de populaţii romanice sau slave. Mi se pare un argument beton. Pe care nici unul dintre criticii lui Neagu Djuvara nu îl combate. Toţi se leagă de amănunte, unii fac obsesii mărunte. Noi, românii, trebuie să fim puri daci şi romani, preferăm să fim un miracol al istoriei. Cei mai enervanţi sînt criticii cu aere de superioritate – Djuvara nu e un istoric adevărat, s-a apucat să scrie tîrziu, de ce vine ăsta să ne dea lecţii?! Evident, sînt pe lîngă subiect, iar Djuvara îi desfiinţează cu nerv (e plăcut şi la nervi). Pesemne că un doctorat la Sorbona în filozofia istoriei te descalifică să scrii istorie, doar dacă ai fost molie de bibliotecă cîteva decenii  în timpul naţionalismului ceauşist poţi face asta. De pildă, academicianul Răzvan Theodorescu, care ba spune că teza lui Djuvara era deja cunoscută, ba că nu e adevărată. De altfel, nu e singurul care spune că Djuvara nu a descoperit mare brînză, se ştia deja că Ţara Românească a fost întemeiată de cumani. Cum se face că eu nu am învăţat asta la şcoală? Oricum, după reacţia acestor istorici oficioşi, nu cred că se va schimba prea curînd manualul de istorie. 

● Vlad Mixich, Fanaticii. Portretele a zece oameni cu vocaţie (Humanitas, 2011). Vlad Mixich este un ziarist care scrie la HotNews, dar desfide cu graţie mersul istoriei media. Pe Internet trebuie să scrii mult, scurt şi fără mare efort. El scrie mult, lung şi cu mult efort. Aceste zece portrete sînt apărute pe HotNews sau în reviste (Esquire, Decît o revistă). Fanaticii lui Mixich sînt oameni care cred cu tărie în ceea ce fac. Nu sînt sigur că e cel mai potrivit cuvînt acum, într-o epocă în care fanatismul te duce cu gîndul la ce-i mai rău, dar Mixich îşi explică opţiunea într-o introducere specială. Îşi propune să salveze cuvîntul. „Fanaticii“ lui sînt Marcel Iureş, romancierul elveţian Cătălin Dorian Florescu, Toader Paleologu, Mihai Ghyca, Mircea Dinescu, handbalista Cristina Neagu, mimul-filozof-propovăduitor-uşor-psihopat-şi-din-ce-în-ce-mai-puţin-simpatic Dan Puric, Raed Arafat şi Monica Macovei. Mai apare şi un portret colectiv al Institutului „Cantacuzino“. Cu fiecare dintre aceştia (inclusiv cu Institutul), Mixich a petrecut ceva timp, s-a documentat, a pus întrebări. Şi e o plăcere să citeşti. Cu Paleologu merge în campania electorală, cu Florescu se plimbă pe la lansări de cărţi. Portretul cu Dinescu e mai puţin cu Dinescu decît cu ce a făcut poetul la Cetate, în acel port la Dunăre despre care am făcut şi noi la Dilema veche un număr acum cîţiva ani. În ce-l priveşte pe Puric, Mixich încearcă să înţeleagă de ce are succes. N-aş putea spune că reuşeşte sau că-l face pe cititor să înţeleagă. Adună opinii despre Puric, vorbeşte cu Puric – omul doar perorează, e mai degrabă portretul unei dezamăgiri reciproce, am impresia că ziaristul e prea rece pentru actorul obişnuit ca presarii să-i pună întrebări de găină prosternată: „Ia zi, maestre, cum e cu destinul poporului român?“. O surpriză pentru public trebuie să fie Monica Macovei din această carte. Mi se întîmplă să o cunosc şi să ştiu ce om cald şi normal ascunde alura de luptătoare cu fixaţii. Mixich o surprinde bine şi a reuşit să o facă să vorbească şi să fie aşa cum publicul nu cred să o mai fi văzut.

● George Orwell, Cărţi sau ţigări (Polirom, 2011). Cărţulie de articole şi eseuri scrise de Orwell în ultima parte a vieţii. Articolul care dă titlul cărţii este cel mai slab dintre toate şi a fost o eroare ca editorul să aleagă acel titlu. În rest, amintirile sale de cînd era librar sau portretul acid făcut cronicarilor de cărţi (jur că nu mi se potriveşte) fac toţi banii. Eseul „Lichidarea literaturii“ este o critică amărîtă a modului în care stînga a renunţat să apere libertatea de exprimare în URSS şi a oricui critică stînga, în general. În ideea că duşmanii sînt capitaliştii şi nu trebuie să mişcăm în front. Foarte tare şi ironia modului în care amicii URSS apărau toate porcăriile făcute de Stalin, iar după pactul cu Hitler au trebuit să-şi schimbe brusc toate direcţiile de gîndire. Sau procesele staliniste, pînă la această fază aiuritoare: „Printre comuniştii inteligenţi circulă în secret o legendă care spune că, deşi acum guvernul rus este obligat să facă propagandă mincinoasă, să însceneze procese şi aşa mai departe, el înregistrează în secret faptele autentice şi le va publica la un moment dat, în viitor“ (p. 45). Pe asta nu o ştiam. Terifiante experienţele autorului dintr-un spital pentru săraci din Franţa („Cum mor săracii“) sau dintr-o şcoală din Anglia începutului de secol („Anii bucuriei“).

● Tony Judt, Cabana memoriei (Polirom, 2011). Trecînd de la Orwell la Judt realizezi cît de mult s-a schimbat Anglia într-o jumătate de secol. Orwell deplînge brutalitatea şi umilinţa (deşi e convins că nu-i poţi îndopa pe băieţi cu greaca veche, în lipsa pedepselor corporale), Judt deja deplînge răsfăţul educaţiei de stil nou – nu se mai face carte ca pe vremuri. Ca pe vremurile lui Orwell. Judt a murit în 2010 de o boală care mai întîi l-a paralizat complet. Îşi descrie experienţa asta în primul capitol, la modul rece, clinic. Parcă asişti la o poveste despre altcineva, spusă de Judt. Restul cărţii sînt mici fragmente de memorii, dictate de autor din starea în care se afla. Nu e o carte a disperării, dimpotrivă. O carte de rememorare, care te face să gîndeşti optimist: băi, ăsta e o legumă vorbitoare şi uite ce vioi gîndeşte, lasă deprimările şi ieşi din casă! Îl însoţeşti pe Judt prin copilăria sa londoneză, prin tinereţea şaizecistă, prin vîrsta crizei de mijloc (în loc să-şi cumpere maşină scumpă, s-a apucat să înveţe limba cehă şi să-i ajute pe disidenţi, prilej cu care a interacţionat şi cu România). În încheiere, îl laşi pe Judt să viseze un final la cabana elveţiană unde mergea în copilărie. Un adio potrivit!

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.