Cinci ani de la precedentele inundații fără precedent

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Liderii contextuali de opinie  Textul cu Regele jpeg

Acum cinci ani am făcut pentru Dilema veche o analiză a modului în care s-a comportat statul român la inundaţiile de atunci. Articolul se numeşte „O învălmăşeală binevoitoare – statul român la inundaţii“ şi poate fi citit la secţiunea „Dileme de altădată“ de pe site-ul revistei.

Vorbeam atunci despre ficţiunea legală care este Sistemul Naţional de Management al Situaţiilor de Urgenţă, o structură formală foarte complicată care reuneşte pe hîrtie ministere, prefecturi, autorităţi locale şi vechea Protecţie Civilă. Evident, structura de comitete şi comiţii este ilogică, aşa că, atunci cînd s-au produs acele evenimente, Protecţia Civilă a intrat în priză rapid, iar miniştrii, prefecţii şi celelalte autorităţi locale s-au repezit care cum puteau să ajute, fără nici o legătură cu organizarea şi atribuţiile de pe hîrtie. Ceea ce pare că se întîmplă şi acum. Doar că ne aducem aminte de problemă cînd ne loveşte cîte ceva. Atunci, în 2005, şeful întregii structuri administrative, Vasile Blaga, declara că „Mă mir că mai acţionează în condiţiile astea“. Întîmplător, acelaşi om este acum ministru şi cred că întrebarea legitimă pe care ar trebui să i-o adresăm este ce a schimbat în aceşti ani (cît a fost prin Guvern) şi ce a pus în practică din lecţiile învăţate atunci. Nu am informaţia necesară să trag vreo concluzie, dar cred că viitoarele anchete jurnalistice de la această întrebare ar trebui să plece.

Dacă aşteptaţi ca acesta să fie încă un articol isteric în care politicienii sînt criminali, funcţionarii idioţi şi sinistraţii victime nevinovate, nu va fi cazul. Sînt destule prin presă aşa. De fapt, presa reacţionează acum exact, dar exact, ca atunci. În primele zile este pur isterică. Apoi, este isteric-sufletistă şi face campanii, binevenite, de strîns şi trimis ajutoare. Pe urmă, o parte a presei va descoperi cazurile în care şi oamenii sînt de vină, ba că şi-au făcut casele aiurea în zone inundabile, ba că stau cu mîna în sîn în timp ce soldaţii le fac curat în case. Apoi, presa va uita complet de inundaţii şi se va lua cu altceva. Aş paria că Parlamentul va face o comisie de anchetă. Comisia va întocmi un raport stufos, din care presa va înţelege că cineva a furat banii de diguri. Şi cam atît. Peste cîţiva ani vom avea iar inundaţii şi o vom lua de la capăt.Ce ar trebui să discutăm? Ce face statul între inundaţii. Preşedintele Băsescu a făcut imediat valuri la prima vizită la sinistraţi, întrebîndu-i dojenitor de ce şi-au construit casele acolo. Întrebarea este corectă, deşi neplăcută în situaţia actuală. Se vede lesne că apele au o tendinţă enervantă de a lovi case construite unde altădată era interzis să construieşti. În aceste condiţii, statul, adică primăriile, nu au o politică de a opri construcţia de case în zone vulnerabile. Oamenii construiesc pe unde au pămînturi. După ce lovesc apele, politicienii promit să reconstruiască casele. Astfel, costul este mult mai mare decît dacă statul ar expropria preventiv şi ar muta casele în locuri mai sigure. Doar că asta e greu de pus în practică. Vă imaginaţi scena în care un prefect se apucă să trimită într-un an fără inundaţii ordine de expropriere unor săteni, doar pentru că nişte experţi spun că apa va lovi acolo cînd cotele rîurilor vor depăşi digurile? Ce mai scandal ar fi!

Apoi, tendinţa presei. În 2005, cele două televiziuni de ştiri au reacţionat la modul: împărţit ecranul în două, de o parte săteni sinistraţi şi amărîţi, de cealaltă parte politicieni care îşi văd de agenda normală. Atunci se punea problema alegerilor anticipate, se discuta ca Alianţa D.A. să se reîntoarcă la popor pentru a-şi lărgi majoritatea. Premierul Tăriceanu a întors-o într-un final, spunînd că trebuie să se ocupe de inundaţii şi nu mai are timp de pregătit alegeri. Constatam atunci că inundaţiile erau mai mult sau mai puţin catastrofale, în funcţie de interesul politic. Ion Iliescu a somat Guvernul să declare stare de urgenţă şi să se ocupe numai de inundaţii. În 2010, schema se repetă. S-a nimerit ca inundaţiile să lovească tocmai cînd Parlamentul se certa pe numirea noilor Consilii de Administraţie de la Radio şi Televiziune. Chestiune ea însăşi urgentă, pentru că vechile Consilii expiraseră şi cele două instituţii funcţionau de cîteva luni într-un fel de gol legislativ. Campania ipocrită a presei a fost acum: oamenii sînt inundaţi, iar politicienii se preocupă de Consilii de Administraţie.

O analiză raţională nu explică tendinţa asta panicardă: opriţi totul, sînt inundaţii. Statul are structuri administrative care să se ocupe, şi se ocupă, de asta. Şi în 2005 şi în 2010, structura de avertizare şi evacuare a funcţionat. Politicienii mai mult încurcă, aşa cum demonstram în 2005, cînd preluam observaţii din teren cum că ajutoarele şi intervenţiile se duc după politicieni. Şi nu avem destui oficiali cu caracter puternic, care să le spună respectivilor să nu-şi bage nasul şi să dea ordine, aşa cum făcuse în 2005 acel general de la jandarmi din Bacău, care spusese unor parlamentari veniţi cu elicopterul să nu-l încurce şi să nu se ducă de capul lor prin ape, că nu trimite echipe să-i scoată de acolo. Problema cu politicienii la inundaţii este că ei captează atenţia şi tind să dea ordine de genul „trimiteţi X pături sau corturi aici“ (aşa cum se lăuda Vadim Tudor în 2005). Doar că, în afară de cei din Ministerul de Interne, care centralizează informaţia, politicienii nu ştiu tabloul de ansamblu, nu ştiu unde e mai mare nevoie şi de ce fel de ajutoare.

În concluzie, cînd ne vom calma, după vom fi trimis ajutoare acolo, ar trebui să întrebăm statul ce face pentru dotarea inspectoratelor de urgenţă pentru intervenţii şi pentru mutarea caselor construite în zone inundabile. Şi ce s-a ales de acel sistem de asigurări obligatoriu despre care se vorbea în 2005. Plimbarea cu politicienii la inundaţii le dă reporterilor aşa o senzaţie de mare aventură (aţi văzut că au tendinţa să-i trimită pe cei care de obicei fac cutremure prin Haiti sau război prin Afganistan, care capătă acel timbru vocal de cataclism?), dar e inutilă spre contraproductivă în realitate.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un gigant italian deschide o nouă fabrică în România și angajează 800 de oameni
România pare extrem de atractivă pentru investitorii străini dat fiind că în ultima perioadă tot mai multe companii aleg să construiască noi fabrici în țara noastră.
image
Prețul uriaș cerut pentru un apartament din București. „Se vinde și strada? În Berlin e mai ieftin!”
Prețurile proprietăților imobiliare cresc de la o zi la alta în marile orașe, iar Bucureștiul e printre cele mai scumpe. Chiar dacă nu a ajuns încă la nivelul Clujului, Capitala e plină de oferte inaccesibile românilor de rând.
image
Cum să-i facem pe aliații NATO să ne sprijine ca pe baltici și polonezi. Un expert român pune degetul pe rană
NATO și SUA sunt mult mai puțin prezente în partea de sud a flancului estic decât în zona de nord, ceea ce creează un dezechilibru. Chiar dacă, anul trecut, Congresul SUA a votat ca regiunea Mării Negre să devină zonă de interes major pentru americani, lucrurile se mișcă încet.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.