Cele mai interesante alegeri din 2014…

Publicat în Dilema Veche nr. 517 din 9-15 ianuarie 2014
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Vor fi cele europarlamentare. Ştiu că pot să par subiectiv, dat fiind că lucrez în domeniu, dar aveţi puţintică răbdare. Alegerile acestea europarlamentare vor fi altfel decît pînă acum. Adevărul e că nu ştim exact cum vor fi, dar că vor fi altfel ştim. Dacă aveţi răbdare cu ele, au dramă, au emoţii, au suspans, au conflicte şi sînt pasibile să ducă la ceva conflicte de ordin instituţional-constituţional.

Suspansul vine din trei cuvinte ascunse într-un tratat, pe care presa mare abia acum începe să le sesizeze: „luînd în considerare“. Atît. Tratatul de la Lisabona spune că preşedintele Comisiei Europene va fi desemnat „luînd în considerare“ rezultatul alegerilor europarlamentare. Pînă acum nu era aşa. Pînă acum, Consiliul desemna preşedintele Comisiei, adică adunarea de şefi de state sau de guverne din UE. Se adunau alde Merkel, Cameron, Băsescu et co şi îl desemnau pe şeful Comisiei. La Amsterdam (1999), a fost introdus şi Parlamentul European în joc – Consiliul îl propune pe şeful Comisiei, dar Parlamentul îl validează. Fără validarea Parlamentului, Comisia nu există.

Enervant de multe detalii instituţionale? Bine, să zicem mai simplu. Comparaţi UE cu un sistem parlamentar clasic. Ce se întîmplă acolo? Au loc alegeri, partidul care asigură (singur sau în alianţă) majoritate parlamentară îl dă pe şeful guvernului. Cum e în UE? Nu e aşa. Alegerile europarlamentare dau un parlament, dar nu majoritatea de acolo îl numeşte pe şeful Comisiei. Asta o fac şefii de guverne naţionale (Consiliul). Parlamentul doar îl acceptă sau nu.

Dar aici intervin cele trei cuvinte nărăvaşe care apar în ultimul tratat (Lisabona): Consiliul va face propunerea „luînd în considerare“ rezultatul alegerilor europene. Adică? Păi, nu e clar. Ştiu, e enervant, dar asta e situaţia. Cele trei cuvinte au fost o capcană pe care Parlamentul European (PE) a pregătit-o în textul tratatului. PE vrea să funcţioneze ca într-un sistem parlamentar clasic: guvernul (Comisia) rezultă din alegeri. Aici s-au înţeles grupurile politice din PE să joace contra guvernelor. Au adoptat chiar şi o rezoluţie a Parlamentului (în mai 2009 – oamenii ăşta gîndesc pe termen lung) care se va aplica la aceste alegeri. Rezoluţia spune, pe scurt, că, după alegeri, grupurile europarlamentare vor propune un candidat, conform rezultatului alegerilor şi că cei din Consiliu vor fi obligaţi să îl accepte. Ţineţi minte asta: vor fi obligaţi. Asta e părerea Parlamentului European.

Pentru ca grupurile politice din PE să propună candidaţi, aceştia trebuie validaţi la alegeri. Cam cum se întîmplă la nivel naţional, cînd politicienii zic: votaţi cu UCD, şi e Merkel cancelară, votaţi cu Conservatorii, şi e Cameron premier, votaţi cu USL, şi e Ponta şeful Guvernului. În mai 2014, vom vota nişte prezumtivi şefi ai Comisiei Europene. Fiecare familie politică ne va propune un nume.

Verzii europeni au adoptat cea mai curajoasă procedură: orice cetăţean al UE care doreşte, se poate înregistra şi vota. Puteţi face asta şi dumneavoastră pe site-ul: www.greenprimary.eu. Sînt patru candidaţi, între care şi José Bové, fostul lider al agricultorilor francezi, militant anti-McDonalds, anti-Israel, anti-capitalism, anti-OMG reşapat acum la ecologism. Sînt foarte curios cum va ieşi acest experiment. În primul rînd, dacă va mobiliza oameni să voteze. În al doilea rînd, experienţa celor două partide mari americane a arătat că alegerile primare îi forţează pe candidaţi să joace pentru electoratul dur al partidelor, ceea ce le creează probleme în a atrage electoratul centrist în alegerile generale. Pe de altă parte, Europa are puţină experienţă cu aceste proceduri deschise de desemnare şi nici nu funcţionează pe o logică bipartită ca în America, deci nu e clar efectul.

Partidul Social Democrat german a organizat un referendum intern recent, cerînd tuturor membrilor simpli de partid să aprobe acordul de guvernare cu Angela Merkel. Am văzut analişti care, avînd modelul american în minte, au pariat că poporul social-democrat va prefera puritatea ideologică şi ocazia de a-i da cu tifla lui Merkel, mai degrabă decît avantajele pragmatice negociate de liderii lor (de gen introducerea unui salariu minim naţional, măsură cerută de SPD şi acceptată de Merkel). Aripa de tineret a partidului a făcut campanie pentru respingerea acordului. Cei peste 250.000 de membri-votanţi l-au aprobat cu 76% – un aiuritor exemplu de pragmatism la nivel de masă. De văzut dacă alegerile verzilor vor fi un exerciţiu de moderaţie sau nu. Din păcate, contracandidatele lui Bove (toate trei femei) nu au nici pe departe notorietatea acestuia.

La socialişti, treaba e mai clară, dar mai plictisitoare. Au adopat o procedură prin care partidele membre trebuiau să propună candidaţi. Pentru a intra oficial în cursă, un candidat trebuia susţinut de partide din şase ţări diferite. Risca să fie palpitant, dar nu a fost să fie: în noiembrie, socialiştii au anunţat că Martin Schulz (social-democrat german, actualul preşedinte al PE) a obţinut deja susţinerea a 19 partide socialiste. Deci Congresul din februarie va fi o formalitate: Schulz este propunerea socialiştilor pentru şefia Comisiei.

Alianţa Stîngii Europene (o combinaţie de populişti de stînga şi comunişti) l-a desemnat deja pe Alexis Tsipras, liderul Coaliţiei Stîngii Radicale din Grecia. A fost o mişcare inteligentă de marketing, oricum sînt prea mici pentru a strînge o majoritate în PE pentru candidatul lor. Dar măcar Tsipras va juca pe cartea comunistoidă, radical anti-austeritate.

Se mai pune chestiunea: cît va conta naţionalitatea candidatului? Vor vota germanii un grec? Dar grecii un neamţ? S-a pus întrebarea într-un sondaj Gallup: 13% dintre danezi, 10% dintre francezi şi 12% dintre nemţi ar avea o problemă să voteze un candidat… român. Ca să vă mai treacă supărarea, vă spun că 15% dintre olandezi nu ar vota în ruptul capului un bulgar. Nu mi se par mari procentele (aş paria chiar că sînt mai mari în realitate, s-ar putea ca oamenii să nu recunoască deschis că au asemenea prejudecăţi). Cert e că vor conta clişeele naţionale. Doar că pot conta în ambele direcţii. S-ar putea ca Schulz să aibă o problemă în Grecia pentru că e neamţ, dar asta l-ar avantaja în România. PSD va fi fericit să le zică românilor: votaţi neamţul. Doar sîntem ţara în care Johannis a ieşit primar candidînd ca neamţ într-un oraş cu 2% din populaţie nemţi. Nemţii se vînd bine în România. Doar că aici mai e o problemă: oamenii vor auzi că e vorba despre un neamţ, dar de fapt, pe hîrtie vor pune ştampila pe PSD şi pe candidaţii lor. Vor alege deci Schulz indirect, votînd de fapt… Mircea Geoană (se zvoneşte că va fi cap de listă al PSD).

La liberali s-a petrecut o schimbare surprinzătoare pe ultima sută de membri. De vreo trei ani, omul lor pentru cursa asta era dat Guy Verhofstadt – fost premier belgian. Belgienii nu supără pe nimeni, deci ar fi mers. În plus, Verhofstadt e un om cu viziune. Este un federalist european convins, a scris şi o carte intitulată Statele Unite ale Europei. Este de fapt un fel de manifest electoral: ne promite că, dacă va fi el şef, UE se va îndrepta ferm spre o federaţie adevărată. Dar federalismul nu mai e la modă în UE. Şefii de guverne naţionale nu prea agreează ideea că ei ar deveni un fel de şefi de regiuni subordonate unei federaţii europene. Federaliştii europeni au fost mereu un grup hotărît în instituţiile europene, dar nu au avut puterea reală (ignoraţi prostănacii de stînga sau de dreapta care vă zic că există un plan secret de federalizare şi subminare a statului naţional – nu e nimic secret, e la vedere, dar nu deţine majoritatea). Deci Verhofstadt a fost „lucrat“, şi a fost scos brusc la înaintare liberalul Olli Rehn. Acesta are deja susţinerea a 14 partide liberale. Mai şters, fără planuri grandioase ca Verhofstadt, Rehn e liberalul acceptabil. Verhofstadt nu e scos complet din cursă, mai are susţinerea partidelor liberale din Olanda, Belgia, Luxemburg, Austria şi… România. De ce a rămas PNL în tabăra lui n-aş putea să vă spun. E clar că jocurile au fost făcute pentru Rehn, deci ori PNL este un partid asumat federalist (poftim?...), ori PNL habar nu a avut de complotul intern anti-Verhofstadt, ceea ce arată că nu au simţit nevoia să-i coopteze pe liberalii români în schemă. Congresul liberalilor va avea loc în martie şi atunci vom şti cert pe cine vom vota ca şef al Comisiei, dacă punem ştampila pe Norica Nicolai.

Marea enigmă este la Partidul Popular. Cel mai mare partid european. Popularii tac. Zvonuri diverse învîrt nume: Viviane Reding, Donald Tusk din Polonia, apriga doamnă preşedintă a Lituaniei (Dalia Grybauskaité – ah, ce-aş vrea să văd un miting electoral la Rădăuţi cu oameni care să strige „Votaţi Gry-Grybauskai-kaite“), Michel Barnier (Franţa), Jyrki Katainen (premierul Finlandei). Preferatul meu ar fi Valdis Dombrovskis – fostul premier al Letoniei – omul care a luat măsuri dure de reducere a deficitului bugetar şi… a cîştigat alegerile. A dus ţara sa în zona euro (a demisionat la 27 noiembrie 2013 asumîndu-şi răspunderea pentru prăbuşirea acoperişului unui mall, ceea ce l-a făcut şi mai popular). Problema la populari e şi că sînt nehotărîţi să meargă pînă la capăt cu această procedură. Socialiştii au desemnat un insider din Parlament. Liberalii aleg între un federalist şi un insider al Comisiei. Zvonurile de la populari (cu excepţia Reding) merg spre politicieni de anvergură la nivel naţional. Popularii sînt puternici, şi la Bruxelles, şi în capitale. Liderii din capitale nu vor ca Parlamentul să le forţeze mîna. Pe de altă parte, dacă celelalte grupuri merg cu nişte oameni în campanie, îşi permit popularii să nu facă asta? Mai ales că grupul lor din PE a fost important în complotul celor trei cuvinte – asistăm la un meci surd la populari între oamenii lor de la Bruxelles şi şefii din capitale.

Angela Merkel a spus deja că pentru ea nu contează cele trei cuvinte: vom vedea cum ţinem cont de alegerile europene, dacă e cazul, dacă vrem. E aproape sigur că înţelegerea dintre Merkel şi social-democraţii germani pentru a forma guvernul de la Berlin a inclus şi susţinerea lui Schulz din partea Germaniei ca stat. Pentru Merkel pare mai important ca şeful Comisiei să fie neamţ, decît să fie de o anumită culoare politică. Pentru cine vor vota nemţii cînd vor vota pentru CDU? Se strică toată distracţia.

Şi aici închid cercul suspansului: partidele vor merge cu candidaţi. Cetăţenii europeni vor avea aşteptări. Se vorbeşte deja despre cinci dezbateri televizate între candidaţi, pe model american. Îşi vor permite şefii de guverne să ignore campania electorală şi votul cetăţenilor? Se transmit semnale dinspre Parlament (socialiştii şi liberalii sînt decişi): nu ne ignoraţi, altfel vom bloca cu totul desemnarea Comisiei, vom refuza să confirmăm alt candidat propus de voi, dacă nu e cel negociat conform cu rezultatul votului. Vom avea o criză instituţional-constituţională? Parlamentul poate bloca la o adică şi procedurile bugetare. A mai făcut-o în trecut. Noi vom vota, apoi Parlamentul şi Consiliul se vor zgîi ochi în ochi: cine clipeşte primul. Nu-i aşa că e interesant? 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

harta sud-est ucraina cu regiunea Donbas, lugansk, donețk și severodonețk shutterstock
Rusia nu mai controlează total niciuna dintre regiunile anexate din Ucraina
Rusia nu mai deține controlul total asupra niciunei dintre cele patru provincii ucrainene pe care oficial le-a anexat săptămâna trecută.
Episcopul Tulcii, PS Sa Visarion
Episcopia Tulcii, reacție în scandalul sexual. „Acuzațiile aduse PS Visarion, nefondate și halucinante lansate de un frustrat“
Episcopia Tulcii a reacționat la scandalul în care este implicat numele Preasfințitului Visarion. Preoții susțin că toate acuzațiile sunt făcute de „o persoană frustrată“, exmatriculată de la Teologie.
Gazprom FOTO Shutterstock
Rușii îi amenință pe moldoveni că-i lasă fără gaze naturale. Motivele invocate de reprezentanții Gazprom
Gazprom anunță că va lasa Republica Moldova fără gaze naturale, dacă țara nu va plăti până în data de 20 octombrie facturile restante. Chișinăul acuză, de asemenea, că rușii încalcă angajamentele asumate.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.