Ce ne-au mai făcut neocolonialiştii de la FMI

Publicat în Dilema Veche nr. 429 din 3 - 9 mai 2012
Victime, procurori şi idioţi morali jpeg

Încheierea mandatului lui Jeffrey Franks a produs un val de bucurie prin media românească. Jivina mormonă care ne-a supt sîngele poporului se cară. Ura! Să sperăm că acela de vine în locul lui va fi un om mai cu Dumnezeu, mai bun cu amărîtul de popor român care e supt vremi. Şi oricum ar fi înlocuitorul, e cazul să scăpăm urgent de sub jugul FMI, să fim şi noi stăpîni la noi acasă. Aici stînga şi dreapta naţionalistă se pupă galeş pe idei.

Ei, în acest dans tribal în jurul vetrei naţionale, supun atenţiei dvs. două studii de caz. Aşa cum le-am înţeles vorbind cu nişte oameni conectaţi la discuţii.

Studiu de caz 1: medicamentele.

După cum probabil veţi fi aflat, avem o mare gaură la bugetul sănătăţii. În acelaşi timp subvenţionăm medicamente. Foarte bine, o politică normală. Cred că mai putem cădea de acord totuşi că e la fel de normal să ştii clar cît subvenţionezi medicamentele, care medicamente, de ce e fiecare dintre ele subvenţionat. Corect? Bon. Cum face ministerul listele de medicamente? Are nişte specialişti. Medici. Mari profesori universitari, cei mai cei din fiecare ramură a medicinei. Aceşti guru aprobă listele de medicamente care trebuie subvenţionate. Cînd rămîne fără bani (şi rămîne în fiecare an), Casa de Asigurări zbiară la guvern. Uneori, presa zbiară şi ea la guvernul criminal care îi lasă pe bolnavi fără medicamente. Aţi înţeles ideea şi sistemul.

Acum intră în scenă neocolonialiştii de la FMI. Domnilor români, e deficit mare la Sănătate, nu puteţi încasa puţin şi cheltui mult. Ce să facă, onor guvernul? De fapt, aici e o chestie de proprietate. Banii sînt la Casa de Asigurări, dar decizia la Minister. Astea două nu se înţeleg din principiu. Principiul de care vorbesc este simplu în birocraţia românească: dacă două instituţii pot avea un conflict, atunci vor avea acel conflict. Pentru că pot. Deci, Ministerului nu îi pasă de banii Casei. Casa nu poate intra pe listă, că e treaba Ministerului. Le-a venit ideea să facă un audit extern: să vină unii de afară să vadă ce e cu medicamentele. Că nu se mai schimbase nimic pe listele de medicamente de ani buni, doar nu ne puteam aştepta de la marii guru din comisii să facă treaba pentru care fuseseră numiţi în comisii, nu?

De voie, de nevoie, se pune de un studiu. Se comandă la nişte britanici care cu asta se ocupă în ţara lor, evaluează politici de sănătate (englezii ăştia sînt bolnavi la cap cu evaluările. Noi ştim mereu care e problema – guvernul; şi ştim şi soluţia – mai mulţi bani de la guvern. Şi nu avem nevoie de evaluări pentru asta). Aşa... şi fac englezii respectivi un studiu. Găsesc pe liste nişte medicamente de tot rîsul. De pildă, statul român cheltuie anual 18 milioane de euro pe un medicament numit Ginkgo-Biloba. Un fel de chestie din plante care e ca apa sfinţită: nici nu ajută, nici nu strică. Asta deşi încă de pe vremea lui Adrian Năstase a fost un scandal cu povestea asta, de ditamai premierul s-a enervat pe Ginkgo-Biloba şi a zis că risipim bani pe medicamente cu nume de discotecă. Mai ţineţi minte scandalul respectiv? Da, nu s-a întîmplat nimic, tot e pe listă. Faceţi dvs. o înmulţire: 18 milioane euro x cîţi ani au trecut de cînd era Năstase premier. Domnii guru în medicină din comisii nu s-au urnit să scoată Ginkgo-Biloba de pe listă, în toţi aceşti ani.

Şi aşa au luat englezii la mînă medicamentele compensate şi au ajuns la concluzia că risipim aiurea o grămadă de bani. Biloba era doar un exemplu. Şi totuşi, care e problema? Avem un mecanism. Avem nişte comisii, nişte guru. Cum de nu putem noi ca stat să luăm în opt ani o decizie simplă de a scoate un medicament de pe o listă? De ce trebuie să ne întrebe FMI de Sănătate şi să chemăm nişte englezi să ia lista la puricat? Mă gîndesc eu că problema e tocmai că ne bazăm pe nişte guru din nişte comisii. De ce nu revizuiesc listele? Hai, dom’le, e sub nivelul lor. Ei sînt profesori universitari. În general, nu e politicos să le ceri profesorilor universitari români să presteze munca pentru care îi plăteşti. E sub nivelul lor. Plus că de ce să-i supere pe prietenii lor de la firmele de medicamente care îi plimbă la congrese?

Englezii respectivi predau deci în ianuarie raportul la Minister. Ministerul zice: da, bine, mersi. Şi îl bagă la sertar. Peste două luni, se află în presă despre el, se scrie, iar scandal cu Biloba. Iar se apropie vizita ălora de la FMI. Şi se ia în fine o decizie.

Studiu de caz 2: „băieţii deştepţi“ din energie.

Aţi auzit probabil de ei. Chiar preşedintele Băsescu însuşi i-a poreclit aşa. Ei, cumva, cumva în mod misterios, deşi preşedintele Băsescu însuşi se luptă de şapte ani cu „băieţii deştepţi“, deşi are de mai mulţi ani guverne ale lui la care dă ordine, ei bine, cumva, cumva, zic, contractele cu „băieţii deştepţi“ continuau.

Şi iar vine neocolonialistul mormon de la FMI. Şi acum urmează o dramatizare cu iz autentic, recreată de mine după ce am auzit de la alţii. Deci, FMI: dom’le, dar companiile astea de stat aproape monopoliste de ce au profituri atît de mici, statul român pierde bani de acolo. Dom’le – zice demnitarul român incoruptibil din zona energie –, companiile alea de stat sînt pe profit, ce aveţi cu ele? Pe profit, monşer, dar una e să intre la buget un profit de 10 lei şi alta e să intre un profit de 100 de ei, nu? Practic, pierdeţi 90 de lei pentru că daţi contracte preferenţiale. Ia faceţi dvs. o revizuire!

Şi se apucă statul român de revizuit. Se face o comisie comună între Ministerul Economiei şi Ministerul Justiţiei. Se face un raport al comisiei. Raportul este secret, cum altfel? Vine iar FMI. Deci, cum e cu contractele alea? Nenică, am făcut comisie comună, s-a rezolvat: nu se poate. Neocolonialistul a cerut raportul, guvernul s-a obligat că îl dă, dar pînă la urmă nu a primit nimic, decît afirmaţii cum că se ocupă ei – să stea fără grijă –, dar mai degrabă nu de încetarea contractelor şi publicarea lor, ci de renegociere.

Iar îşi dă neocolonialistul de la FMI ochii peste cap. Păi, de ce? Păi, sînt contracte comerciale, sînt secrete, sînt cu clauză, nu putem. Moment în care acela de la FMI se enervează: auzi, coane, hai să vorbim pe bune, că acum deja ne ştim unii pe alţii. Uite cum stă treaba. Noi ştim că băieţii ăştia deştepţi nu au nevoie să fie foarte deştepţi de fapt, pentru că sînt amicii voştri, că doar le daţi contractele astea pe sub masă, la crîşmă. Deci, nu-mi spune că v-a apucat acum brusc legalismul şi numai cînd e vorba să le tăiaţi ploconul. Aşa cum i-aţi chemat pe amici să le daţi contractele, faceţi bine de chemaţi-i şi puneţi-i să anuleze contractele.

Moment în care onor statul român face ochii mari: băi, ăsta e nebun, vorbeşte serios. S-au mai gîndit puţin şi au zis: nu le tăiem contractele amicilor, dar facem altceva, invocăm o clauză de forţă majoră şi nu le mai dăm energie. Temporar, aşa. Măcar pînă scăpăm de nebunul de la FMI. Şi aşa au făcut. Şi, ca să vedeţi chestie, numai ce e pe terminate mandatul nebunului că citesc ştire pe HotNews: statul român se gîndeşte să nu mai invoce clauza de forţă majoră. Gata, ce atîta forţă majoră, înapoi la situaţia obişnuită.

Trebuie să repet un disclaimer: dialogurile de mai sus sînt dramatizări jurnalistice, nu implică personajele reale pomenite, şi trebuie tratate ca atare. Răspund însă pentru autenticitatea faptelor.

Concluzie: ce înţelegem noi din aceste cazuri? Care e problema de fond? O fi suveranitatea naţională cum zice dreapta naţionalistă? O fi viziunea îngust monetaristă a FMI, cum zice stînga cu moaţe intelectuale? Prostii. Din partea mea: domnu’ urmaşu lu’ Jeffrey Franks, vă rog frumos să fiţi un neocolonialist hapsîn. Mulţumim frumos.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.