Ce mai cercetăm – ce fac ONG-iştii cînd nu sînt la televizor

Publicat în Dilema Veche nr. 587 din 14-20 mai 2015
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

● Cînd am intrat la facultatea de ştiinţe politice, acum mulţi ani, tata m-a întrebat ce să le răspundă colegilor de pe şantier la întrebarea: ce face fii-tu? Era o întrebare grea. Adică faptul că am intrat la facultate, ba chiar la o facultate bună, era o mare chestie, dar dacă alţii puteau spune clar că ies avocaţi, doctori, economişti, ingineri, ce ieşi de la ştiinţe politice? Săracul tata trebuia să spună că fii-su se face politolog, deci ceva legat de politică, suna prestigios şi oarecum murdar în acelaşi timp. Povestea asta a continuat şi după facultate. O vreme a fost OK, cînd doar scriam la revistă şi apăream la televizor, eram deci „în presă“. Dacă eşti în presă şi apari la TV, nu mai e nevoie de explicaţii, oamenii te văd pe sticlă, deci aia e meseria ta. De cînd apar foarte rar spre deloc la TV şi mă ocup de condus un ONG, lucrurile au devenit complicate. După ce m-a văzut la TV că sînt director la „ceva cu politică“, o vecină m-a rugat să-i angajez nepotul şofer. Că e băiat bun, iar dacă eşti director sigur ai nevoie de şofer sau eşti măcar în măsură să dai un telefon să-l angajeze altcineva. Iar dacă ONG-ul este o specie mai ciudată, numită centru de politici, sau

, adică nu are un obiect al muncii de care să se lege cu lanţuri (păduri, drepturile căţeilor sau monitorizarea alegerilor etc.), atunci job-ul de a explica cu ce te ocupi devine cu totul sisific. 

● Deci ce facem noi la Centrul Român de Politici Europene? Cel mai simplu ar fi să vă gîndiţi la noi ca la unii care unesc puncte. Lumea e complexă, iar cei care apasă pe butoanele deciziei politice nu sînt siguri care e legătura între butoane, motor, roţi şi de foarte multe ori nici nu sînt interesaţi să ştie, pentru că li se pare că ştiu deja. Doar cred că ştiu. Deci ne place să credem că ceea ce facem noi contribuie la a avea decizii de politici publice mai înţelepte. Asta nu pentru că sîntem mai deştepţi decît politicienii (deşi…), ci pentru că ne luăm timp să cercetăm, să vedem ce zic oamenii, care e realitatea, pentru că ne luăm timp să gîndim şi pentru că nu avem presiunea alegerilor, deci nu trebuie să facem ce fac politicienii pentru a ieşi bine la urne. În cazul unui

care îşi propune să contribuie la un rol mai înţelept al României în UE, punctele ce se cer unite sînt chiar mai multe, pentru că trebuie să lărgim mereu cadrul, să urmărim ce se întîmplă la Bruxelles sau în alte capitale, plus ce se întîmplă în zonele de special interes pentru noi, cum ar fi Chişinăul. 

● Deci mi-a venit o idee: cum ar fi să scriu despre bucătăria unor cercetări pe care le avem în lucru, unde am pus aluatul la dospit şi acum ne învîrtim pe lîngă tăvi ca să vedem cum cresc? O fi de interes? Evident, unele dintre aceste prăjituri se vor rata, le vom abandona, de altele veţi auzi în forma finală, cînd vom ieşi cu rapoarte şi cu idei de politici. 

● Un aluat pe lîngă care mă învîrt de cîteva luni este acesta: unde a ajuns procesul de europenizare al Republicii Moldova? Am făcut zeci de interviuri, am stat două săptămîni la Chişinău, acumulez informaţii. Lucrurile merg rău acolo după alegeri, deşi nu atît de rău cît scrie presa din România. Am un fel de blocaj, sînt în situaţia în care, cu cît ştiu mai multe, cu atît trebuie să aflu mai multe. Săptămîna trecută a fost dat publicităţii raportul unei firme de detectivi angajate de statul moldovean pentru a da de urmele unui miliard de dolari furaţi din trei bănci de stat. Legăturile cu elita politică sînt evidente. Înseamnă asta prăbuşirea proiectului pro-european? La prima vedere, da. La a doua vedere, însă, Moldova pare a găsi resurse de a păstra proiectul înlocuind oamenii expiraţi. Toată lumea a fost uimită de anvergura manifestaţiei organizate de Platforma Civică Demnitate şi Adevăr (DA). Zeci de mii de oameni au manifestat pentru democraţie şi integrare europeană. Şi împotriva partidelor care promit exact aceste lucruri. Apoi, trebuie urmărit cu atenţie proiectul politic lansat de fostul premier Iurie Leancă – Partidul Popular European din Moldova. Leancă este cel mai popular politician din Moldova şi reuşeşte o performanţă ciudată: a fost şeful unui guvern sub care s-au întîmplat multe mizerii, dar el personal nu e afectat, oamenii nu cred că a furat, are aerul că nu e genul, plus că nu e un om bogat după ce a ocupat funcţia, o raritate. Se ştie mai puţin în spaţiul public despre nivelul de susţinere oferit de creştin-democraţii germani pentru naşterea noului partid, probabil voi reveni cu amănunte dacă apuc să scriu. Deci e totul pierdut în Moldova sau curentul pro-european renaşte sub o nouă elită? Mai frămîntăm subiectul. 

● Colegii mei Bianca Toma şi Ciprian Ciucu duc justiţia la şcoală. La propriu. Avem pe de o parte o politică penală care ţine agenda publică şi performează dincolo de aşteptări. Dar ce vine după DNA? Nu foarte multe. Măsurile de reformare administrativă pentru a scădea oportunitatea corupţiei sînt timide. Există un efect educativ al acestei campanii? Ce înţeleg liceenii? Aşa că Bianca a plecat pe urmele unui protocol semnat între ministerele Educaţiei şi Justiţiei, prin care se dorea colaborarea în vederea unor cursuri de educaţie juridică în şcoli. Foarte bine, ne-am spus. Ia să vedem cum îl ajutăm să devină practic. Aşa că Bianca şi Ciprian pun laolaltă experţi în educaţie, profesori, procurori, institutul de pregătire a magistraţilor pentru dezvoltarea unei curricule. Ulterior, se pare că vom merge în licee să testăm noile instrumente. Mărturisesc că am emoţii. Am ţinut conferinţe în faţa unor audienţe diverse, dar să vorbesc unor liceeni despre corupţie şi lege… Dacă ăştia mici sînt cum eram noi pe vremuri, atunci chiar am emoţii.  

● Împreună cu Bianca, ne tot învîrtim pe lîngă subiectul resurselor umane în magistratură. Am început să avem problema asta la precedentul scandal cu numirea şefilor din procuratură: Parchetul General, DNA, DIICOT. Tot zicea lumea la TV şi pe Facebook: domnule, dar să ia şi ei o listă cu cei mai buni zece procurori din România, cei care au performat, şi să aleagă de acolo. Ce e atît de complicat? Îi zic Biancăi: ia să-i căutăm. Ştiam că se fac evaluări profesionale ale magistraţilor, deci ar trebui să fie uşor să-i găsim pe cei mai buni din sistem. Şi aşa am ajuns la o problemă din care a ieşit acum un proiect: cei mai buni procurori şi judecători din România sînt… cam toţi procurorii şi judecătorii din România. Da, pentru că 98% din ei au calificativul maxim la evaluarea profesională. În mod evident, dacă toţi sînt excelenţi, atunci nimeni nu mai e excelent, deci de fapt nu putem veni cu lista de zece procurori şi judecători excepţionali care ar merita să conducă parchetele şi Înalta Curte. De aici, interviuri şi consultări ca să cercetăm de unde a apărut problema şi să propunem o alternativă. O soluţie de îmbunătăţire a sistemului de evaluare, care să fie acceptabilă de breaslă, deci de CSM, reprezentantul lor. Lucrăm la asta. 

● De la o vreme mă pasionează subiectul corupţiei ca dilemă de afaceri. Am propus acum cîţiva ani o coaliţie a afacerilor curate din România. De atunci, revin uneori la subiect, dar mă gîndesc să o fac mai serios – poate un doctorat în domeniu? Meditez. Dilema de bază e ce faci tu ca manager într-un mediu corupt. Poţi să ai cu adevărat proceduri anticorupţie la nivel de firmă sau e doar treaba statului? „Întăriţi-vă statul“ a spus Vântu. Prezumţia sa e că ţine de datoria fiecărui manager să încerce să cîştige necinstit, e doar treaba statului să îi prindă. La nivel internaţional, ne aflăm într-o schimbare de paradigmă: se consideră că capitalismul trebuie să fie etic, altfel nu e sustenabil. Puzderie de legi, care pedepsesc inclusiv firmele care dau şpagă în străinătate, proceduri, standarde – anticorupţia devine în privat o industrie de proceduri. Care e fondul etic? Şi ce funcţionează cu adevărat? Asta mă pasionează de ceva timp. 

● De pildă, dacă se confirmă că firma austriacă devenită celebră a cumpărat lemn tăiat ilegal, afacerile acestei firme vor fi atît de compromise (pe drept) încît cel mai probabil vor face un exit din România. Deci ce e mai bine pentru o asemenea firmă: să respecţi legea şi să aplici proceduri etice interne dure (pierzi bani pe termen scurt într-un mediu dominat de neaplicarea legii) sau să te bagi în joc (cu riscul falimentului dacă eşti prins)? Cum se ia decizia asta? Iar managerul chiar decide sau află mai tîrziu, cînd deja sînt prinşi în horă? Ce poate face statul pentru ca decizia pro-integritate să fie mai facilă? Recunosc că aş vrea să am discuţia asta cu studenţi viitori manageri, să dezbatem implicaţiile etice şi de business, doar să am timp odată de doctoratul ăsta în etica de afaceri. Deocamdată, am făcut (împreună cu Bianca Toma şi Oana Ganea) o cercetare pe cîteva zeci de firme mari din România, să vedem cum văd ei lucrurile astea, ce politici anticorupţie au. Această prăjitură este deja coaptă, o scoatem de la cuptor în iunie (printr-un parteneriat CRPE – Raiffeisen Bank) şi sperăm să atragem şi alte firme în proiecte pentru afaceri responsabile. 

● Între timp, colega mea Alexandra Toderiţă caută antreprenori romi cărora să le ia interviuri. Stilul Alexandrei de a uni puncte e următorul: face interviuri pe coclauri cu diverşi oameni, îi vin idei, convinge un finanţator să îi plătească salariul cît mai stă pe coclauri, apoi vine pe capul unor diverşi oficiali şi le desenează scheme prin care statul ar putea să îi ajute cu adevărat pe oamenii respectivi. Aşa a reuşit să convingă Guvernul să pună bani europeni pentru asocierea micilor agricultori. Şi a mai reuşit să convingă Guvernul să garanteze scheme de microfinanţare pentru fermierii mici. Acum avem un proiect finanţat de Open Society Institute, în care vrea să vadă cum funcţionează politicile pentru grupuri dezavantajate. Uneori îi pierd şi eu urma, aşa că am rugat-o să scrie ea acest ultim paragraf cu ce mai face. 

● Alexandra Toderiţă: am plecat de la a cerceta strategiile pentru săraci şi dezavantajaţi, mi se părea că nu prea includ şi nişte soluţii de-adevăratelea. În România s-au alocat peste 600 de milioane de euro între anii 2007 şi 2013 pentru crearea de întreprinderi de economie socială care să angreneze în circuitul economic grupuri dezavantajate – romi, tineri, persoane cu handicap, NEETS – cum le zice Comisia Europeană

Toate bune, ONG-işti inimoşi şi deştepţi şi-au suflecat mînecile, au făcut animare comunitară,

-uri, au învăţat oamenii ce-i ăla un bilanţ, unde să vîndă etc. Multe din aceste proiecte au aprins o luminiţă la capătul tunelului pentru cei sărmani / fără de noroc. Din păcate, ce ne facem dacă tunelul este prea lung? Ce se întîmplă cu aceste entităţi după ce ies de sub aripa oblăduitoare a ONG-urilor care le oferă asistenţă timp de unu-doi-trei ani, cît ţin banii europeni pentru proiect? Deocamdată e cam devreme să măsurăm, încă sînt în derulare proiecte finanţate pe perioada 2007-2013, însă semnele nu sînt bune deloc. Estimările de pînă acum ar fi că rezistă cam un sfert. Maximum. În proiectul nostru am mers prin ţară şi am vorbit cu zeci de mici întreprinzători romi de toate soiurile, de la meşteşugari tradiţionali – rudari, căldărari – la simpli comercianţi, agricultori, frizeri. O parte dintre aceştia sînt angrenaţi în proiecte de economie socială şi ajutaţi de ONG-uri să se organizeze în cooperative şi să intre / să se consolideze pe piaţă. De la ONG-urile care îi tutelează am aflat că între trei şi cinci ani ar dura un proiect de asistenţă din partea lor pentru ca o cooperativă de meşteşugari să poată să zboare cît de cît singură – deci mult mai mult decît permite orice proiect POSDRU. În afară de consiliere şi minimul de mijloace fixe permise prin proiecte, acele întreprinderi au nevoie de un fond de rulaj de început – de o maşină cu frig, de un utilaj mai special. Acestea pot face diferenţa între a fi sau a nu fi pe piaţă după ce cade cortina şi se sting luminile de la AM (autoritatea de management). Cum facem să le asigurăm supravieţuirea? O soluţie experimentată în Vest, dar chiar şi de vecinii noştri polonezi, este microcreditarea. La care statul nu recurge pentru ei. Avem „Strategia Guvernului României de incluziune a cetăţenilor români aparţinînd minorităţii rome pentru perioada 2014-2020“, „Strategia naţională privind incluziunea socială şi reducerea sărăciei (2014-2020)“, avem „Program Operaţional Capacitate Umană 2014-2020“. Toate conţin cu duiumul cuvintele „soluţii integrate“, „inovare“, „sinergii“, posibilitatea de inginerii financiare. Păi, hai să facem concret. Asta vom propune într-un raport la care lucrez şi pe care o să-l termin curînd.  

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.