Ce caută cehu-n Birmania?

● Acum vreo patru luni mă pomenesc cu un e-mail: două doamne, una din Cehia, una din Birmania, vor să se vadă cu mine ca să discutăm despre situaţia din Birmania şi despre ce cred eu că ar trebui să facă România în legătură cu asta. M-am văzut deci cu Wai Hnin şi cu Eva Homolkova. Ca un bun cititor de The Economist, ştiam despre Birmania ce trebuie ştiut: că au o dictatură militară de 60 de ani, că au o eroină în laureata Nobel Aung San Suu Kyi, că regimul militarilor corupţi, proşti şi dictatori rezistă împuşcînd oamenii care mai îndrăznesc să demonstreze din cînd în cînd.  

● Wai Hnin vorbeşte rece, dar ascunde ceva tristeţe. Are un fel de pragmatism care parcă încearcă să canalizeze suferinţa spre acţiune. Este activistă a unei mişcări pentru libertate în Birmania şi cam asta face: încearcă să convingă lume diversă că trebuie să facă ceva. Tatăl său este prizonier politic, condamnat la 60 de ani de puşcărie şi, de fapt, nu ştie dacă mai e în viaţă. 

● Ce nu am ştiut să le spun era poziţia României în legătură cu povestea asta. Ba chiar, le-am zis că nu ne stă în caracter ca stat să ne facem politica externă pe principii morale. Apoi, stînd eu aşa şi gîndindu-mă la întîlnirea respectivă, m-am enervat pe noi, pe România. Că o ţară aşa amărîtă pînă acum 20 de ani, cu cîţiva disidenţi care rezistau prin contacte sporadice cu diplomaţi străini, nu avem nici un respect pentru disidenţa actuală a altora. Dar mi-am vărsat nervii ăştia într-un text din România liberă (publicat în martie, se numeşte „Fibra noastră morală. La Tripoli şi Bruxelles“, pentru cei care chiar au chef de nervii mei). n Şi nu despre nervii mei pe care ţara al cărui patriot sînt vreau să scriu aici. Ci despre altă ţară, ceva mai altfel. Despre Cehia. Cealaltă doamnă, Eva Homolkova, este şi ea extraordinară într-un mod mai puţin dramatic: lucrează pentru un ONG din Cehia, care se ocupă de Birmania, susţinut de guvernul ceh. Ce caută cehii în Birmania? 

● Ajung şi acolo. Deocamdată, vă zic că în 19 iunie a fost ziua de naştere a lui Aung San Suu Kyi, doamna cu Nobel, liderul moral al Birmaniei pentru că a cîştigat alegeri democratice pe care junta le-a anulat. Cu ocazia asta, Centrul Ceh din Bucureşti a proiectat un film despre prizonierii politici de acolo. Filmul e impresionant, dar de nepovestit. Mulţi oameni reali, de un curaj fantastic. Poate fi însă povestită discuţia de după, cu ambasadorul ceh la Bucureşti. 

● Întîmplarea face ca ambasadorul Jiˇrí ˇSitler să fi fost ambasadorul Cehiei în Birmania pînă în 2006. Evident, a fost întrebat ce are Cehia cu Birmania. Răspunsul a fost simplu şi l-am simţit ca pe o palmă morală neintenţionată: pentru Cehia, drepturile omului sînt o chestiune de politică externă, noi am fost ajutaţi de alţii pe timpuri, e timpul să dăm înapoi.  

● L-am rugat pe ambasador să ne dea amănunte. Şi ne-a dat. Cehii au un departament în Ministerul de Externe pentru susţinerea disidenţilor. Pentru că „sîntem o ţară mică, nu le putem face pe toate“, au ales să se concentreze pe trei ţări: Cuba, Belarus şi Birmania. În Birmania, au proiecte mici şi ţintite pe nevoile disidenţilor. Susţin familiile aflate în libertate, fac training-uri media (de pildă, îi învaţă să filmeze şi să scoată imagini din ţară), tipăresc ziare ilegale (prima pagină e ziarul oficial birman, în interior sînt introduse pagini anti-regim), au dat walkie talkie grupurilor etnice din junglă pentru a putea comunica şi fugi de armata care extermină. La cererea celor de acolo, au tradus în birmană diverse texte, inclusiv eseurile lui Havel. Doar cîteva exemple. Amuzantă plîngerea ambasadorului: ei lucrează acolo în proiecte mici, UE e mai birocratică şi cere chitanţe, pe care evident că disidenţii nu le pot da, deci UE tinde să lucreze cu guvernul, bani aruncaţi în vînt. 

● Şi-a amintit de diverşi oameni care apar în film, cum i-a întîlnit, ce au discutat. Aşa cum şi-a amintit şi de o discuţie cu ministrul de Externe birman care l-a asigurat că ţara e în tranziţie, dar are nevoie de timp. De fapt, e din ce în ce mai rău, numărul de prizonieri politici creşte. Amuzant: ministrul birman i-a amintit că în 1968 Birmania a protestat faţă de invazia Cehoslovaciei şi s-a arătat convins că Cehia va protesta faţă de orice intervenţie externă în Birmania. Sigur că da! n După film, am făcut o poză cu toţi cei din sală, fotografie care va ajunge la Aung San Suu Kyi alături de poze similare din alte capitale unde a fost aniversată. Nu mai insist, mă enervează cehii ăştia, trebuie să fie ei mereu mai speciali! 

● Închei reproducînd o scrisoare pe care CRPE a semnat-o alături de alte organizaţii din Europa de Est, veţi înţelege de acolo contextul: „Daw Aung San Suu Kyi, liderul opoziţiei democratice din Birmania, îşi va sărbători cea de-a 66-a aniversare în 19 iunie. Noi, ONG-urile care am subscris acestei petiţii, sîntem extrem de încîntate că, spre deosebire de cum s-a întîmplat de cele mai multe ori în ultimii 20 de ani, Suu Kyi îşi va celebra ziua de naştere în libertate, fără a mai fi în arest la domiciliu. Dar faptul că Aung San Suu Kyi a fost eliberată nu aduce, din nefericire, o îmbunătăţire a situaţiei democratice şi a drepturilor omului în Birmania. Ea a fost eliberată de junta militară birmană după încheierea unui termen de pedeapsă acordat injust şi într-un moment strategic în care eliberarea a venit pentru a distrage atenţia de la manipularea alegerilor. Aceste alegeri au fost condamnate de comunitatea internaţională, inclusiv Uniunea Europeană, ca nefiind libere, corecte ori deschise tuturor. Noul guvern ales nu a adus nici o schimbare reală în direcţia democratizării. A rămas fidel modelului autoritar de guvernare al juntei militare anterioare. Armata birmană acţionează încă împotriva minorităţilor etnice, iar poliţia continuă să persecute oponenţii politici ai guvernului. Noi, ONG-urile care am subscris acestei petiţii, vrem să folosim această oportunitate pentru a sărbători ziua de naştere a lui Aung San Suu Kyi şi pentru a atrage atenţia atît publicului larg cît şi politicienilor din ţara noastră asupra faptului că, în ciuda schimbării democratice pe care o afişează guvernul, în închisorile birmane continuă să fie încă închişi peste 2000 de prizonieri politici. Aceşti oameni au fost condamnaţi şi stau în închisori de zeci de ani doar pentru că au îndrăznit să îşi exprime opiniile cu privire la situaţia economică şi politică a Birmaniei. Îndemnăm organizaţiile internaţionale, în special UE şi ONU, să exercite presiune asupra noului guvern birman pentru a: 1) Elibera toţi prizonierii politici; 2) Opri ostilităţile împotriva minorităţilor etnice şi a susţinătorilor democraţiei; şi 3) De a se angaja în discuţii constructive cu liderii opoziţiei. Îi urăm lui Daw Aung San Suu Kyi, pe care o considerăm reprezentativă pentru aspiraţiile birmane la libertate, mulţi ani şi o asigurăm de sprijinul nostru. Sperăm că anul viitor Daw Aug San Suu Kyi nu îşi va celebra ziua de naştere singură, ci înconjurată de colegii de disidenţă eliberaţi din detenţia injustă.“ Semnează: Centrul Birmanez Ceh; Centrul de Studii Est-Europene (Lituania); Reţeaua FOND (România), Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului (Polonia); Institutul Lech Walesa (Polonia); OSI (Estonia); Oameni în Impas (Cehia); Oameni în Pericol (Slovacia); Solidaritatea Birmană Poloneză; Centrul Român de Politici Europene.

● Pentru cine are nevoie să priceapă la ce ajută semnele de solidaritate pe oamenii care se luptă cu dictaturile, lectură obligatorie: jurnalul Monicăi Lovinescu. A scos Humanitas anul trecut o ediţie comprimată, într-un singur volum.