Cărţi bune de oferit cadou

Publicat în Dilema Veche nr. 515 din 24-30 decembrie 2013
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

● Adepţii fanatici – Reflecţii asupra naturii mişcărilor de masă (Eric Hoffer, Editura Polirom, 2013).  

Deşi subtitlul zice că e vorba de reflecţii, cărţulia asta e mai degrabă un fel de carte de gen „Cum să…“ Doar că transpusă la zona politică. Merge pereche cu cea scoasă tot de Polirom, anul trecut – Manualul dictatorului (Bruce Bueno de Mesquita, Alastair Smith, 2012). Un fel de tehnocraţi ai puterii – cu sfaturi reci, metodă clinică, în tradiţia lui Curzio Malaparte cu a sa clasică Tehnica loviturii de stat. Manualul dictatorului e chiar explicit, ironic oarecum, scris la modul: cum să te menţii la putere făcînd cele mai mari porcării imaginabile. De evitat a se oferi cadou lui Victor Ponta et Co. În ce priveşte Adepţii fanatici, Hoffer ia la analizat diverse categorii de oameni şi metode de declanşare a mişcărilor de masă. Aceeaşi atmosferă clinică, dezbrăcată de orice urmă de etică, că e Hitler sau Gandhi, tehnica pare aceeaşi. Dacă persoana care primeşte cadoul are naturelul etic simţitor, purcedeţi cu grijă. Iată ce zice Hoffer despre rolul intelectualilor în povestea asta: „Masele îl ascultă pentru că ştiu că vorbele sale, oricît de insistente, nu pot avea rezultate imediate. Autorităţile fie îl ignoră, fie utilizează metode blînde pentru a-i închide gura. Astfel, imperceptibil, intelectualul subminează instituţiile consacrate, îi discreditează pe cei aflaţi la putere, slăbeşte credinţele şi loialităţile prevalente şi pregăteşte terenul pentru apariţia unei mişcări de masă.“ (p. 148). 

● Anna Politkovskaia, Un război murdar – Un reporter rus în Cecenia, Meteor Press (2012).   

Reportaje ale celebrei ziariste asasinate, realizate în Cecenia. O carte bună de lecuit amici de genul celor care cred că toate războaiele sînt la fel şi toate marile puteri se comportă la fel. Altfel, o carte de o umanitate sfîşietoare – a se urmări relaţia dintre Politkovskaia şi femeile din reportajele sale: într-o lume în care bărbaţii par a se obişnui, femeile se adaptează, dar nu se obişnuiesc. O carte despre Rusia prinsă între proiectul imperial şi un stat obtuz, corupt, ineficient şi alimentat de substratul naţionalist-rasist. În care cecenii sînt şi călăi, şi victime, la fel şi ruşii. Prinşi într-un cerc al urii pe care nimeni nu îl sparge, doar vor să-l ascundă sub preş. Dar o carte cu poveşti, în primul rînd. Ca povestea unui tînăr inguş răpit în Cecenia, familia vinde tot, însă tot nu are bani să dea răscumpărarea. Plăteşte şpăgi la serviciul de informaţii, ca să facă anchetă. Îşi dau seama, pe parcurs, că securiştii erau de fapt aceiaşi cu gangsterii care răpiseră băiatul. Şi totul se termină cu şi mai multă ură: «Îţi spun că o să-mi pedepsesc torţionarii. Atît paznicii, cît şi pe răpitori. În plus, îi vor găsi pe cei care ne-au luat banii şi n-au făcut nimic. O să-i fac să ni-i restituie. Îi urăsc pe toţi cecenii. O să-i omor.» În prima zi cînd a ieşit în Karabulak, a dovedit că vorbise absolut serios. Atunci l-a bătut pe cel dintîi cecen pe care l-a întîlnit.“ (p. 219) Sau despre un fiasco ce loveşte chiar şi cînd apar intenţii bune: „Ministerul Apărării a lansat un concurs: alegeţi-i pe cei mai buni 15 adolescenţi şi le vom oferi locuri în Academia Militară de la Omsk. Cecenia şi-a trimis într-adevăr cei mai buni tineri spre îndepărtatul oraş siberian. Bătrînii şi-au îmbărbătat nepoţii: „Studiaţi, şi într-o bună zi veţi face cinste patriei voastre şi veţi dovedi că sîntem egali altor popoare din Rusia.“ Ministrul Apărării a primit personal delegaţia viitorilor cadeţi. Au urmat o sumedenie de vorbe frumoase, promisiuni şi dorinţe; sfaturi la despărţire, speranţe şi camere TV. Mama unuia dintre cadeţii ceceni, Amirhan, învăţătoare, îi spune reporterei ce a urmat în realitate: „Crezusem că Amirhan fusese incredibil de norocos. Îmi spusesem că va ieşi din iadul acesta, iar mai departe totul va depinde numai de el. Însă în scurt timp, tonul scrisorilor lui s-a schimbat. În dormitoare nimeni nu le spunea băieţilor noştri pe nume, ci – te rog să scuzi expresia – le spuneau «ţigani găozari»... înţelegeţi ce vreau să zic. Nimeni nu a încercat nici măcar să şteargă inscripţiile ofensatoare din toaletă: «Afară cu ciorile din Omsk!» În scurtă vreme, majoritatea tinerilor ceceni reveniseră acasă. Doar patru au mai rămas, printre care şi fiul meu, care mi-a spus că va suporta orice insultă de dragul instruirii. Şi a fost răbdător. Dar în ajunul examenului de sfîrşit de an, din luna mai, caporalul i-a chemat pe ei patru şi i-a anunţat: «Orice s-ar întîmpla, cecenii nu vor studia aici.» Şi n-a vrut să le îngăduie să susţină examenul. Tinerii aceştia merseseră acolo cu intenţiile cele mai bune! Aveau un singur vis: să fie ca toţi ceilalţi copii din Rusia. Pe 25 mai, au fost îmbarcaţi într-un tren spre Rostov, au primit fiecare cîte 165 de ruble şi au fost trimişi să traverseze ţara fără nici un act de identitate. Au ajuns acasă abia pe 9 iunie, fiindcă n-au putut părăsi Rostov fără bani sau acte. Au flămînzit acolo, au dormit nopţile în gări şi au cerut ajutorul comandamentului militar – însă în zadar. Recent, comandantul militar pentru Cecenia a vorbit din nou la televizor: Tinerii ceceni studiază la Omsk. Acum ei sînt în vacanţă şi în scurtă vreme vor reveni acolo… Pe cine încerca să păcălească?“ (pp. 235-236) Decît să daţi cadou un roman rusesc genul carte-groasă-profundă-ca-să-părem-culţi (e deja un clişeu), mai bine mergeţi cu Politkovskaia.  

● Nelson Mandela, Conversaţii cu mine însumi (Editura Publica, 2013).  

Nu a fost cu premeditare, cartea a apărut înainte să moară Mandela. Dar dacă tot a sporit interesul, e bine de înţeles omul aşa cum se prezintă el însuşi. Este o colecţie interesant construită grafic (inclusiv cu fotografii), cu fragmente de scrisori trimise din penitenciare, interviuri şi carnete cu însemnări scrise de Mandela. Iar omul Mandela e destul de departe de legenda construită în jurul său. De fapt, pare că se străduieşte să se vadă de după legendă. Cele mai nereuşite bucăţi sînt cele din vechi carnete cu însemnări de cînd Mandela se autoeduca drept lider de gherilă revoluţionară. Sub titluri de genul „Elemente care trebuie avute în vedere în momentul declanşării Rev(oluţiei)“. A se remarca prescurtarea revoluţiei – omul nu avea timp să scrie întreg cuvîntul, avea treabă. După care urmează banalităţi amuzante, de genul: în Algeria, camarazii au dat voie soldaţilor din gherilă să se căsătorească, asta a crescut sprijinul popular, pentru că soţiile şi familiile lor erau cointeresaţi. Pînă la urmă, nu revoluţia l-a făcut celebru şi nu revoluţia i-a adus succes, ci suferinţa şi răbdarea (ba chiar, revoluţionarii algerieni au instaurat un regim sinistru, care continuă şi azi). Dar partea interesantă a lui Mandela e cea umană. Sfaturi din închisoare pentru fiul cel mic, cînd cel mare moare. Sfaturi pentru fete, cînd află că şi soţia sa a fost arestată. Ba chiar fragmente din interviu în care este întrebat aproape brutal cum e să ştii că eşti condamnat pe viaţă şi ai o soţie afară, tînără, te gîndeşti că se vede cu alţi bărbaţi (nu vă spun ce a răspuns). Mandela avea încă din închisoare un aer de sfînt în viaţă – dar genul de sfînt jovial, uman. E remarcabil că a rămas aşa – şi sfînt, şi jovial – după ce fost la putere. De obicei, puterea scrînteşte.  

● Joseph Schumpeter – Zece mari economişti – De la Marx la Keynes (Editura Publica, 2010).  

Din colecţia foarte bună de teorie economică scoasă de Publica în ultimii ani, un volum din 2010, dar vi-l recomand pentru că încă îl mai văd prin librării. Schumpeter face  biografia ideilor economice. Cartea e ca un fel de fotogramă veche: cum se vedeau ideile astea la un moment dat, explicate de un om foarte deştept, el însuşi cu lipsurile sale majore, pe care azi le înţelegem mai bine. O carte bună şi pentru începătorii care vor să înţeleagă bazele gîndirii economice, şi pentru avansaţi, care pot gusta sofisticării de interpretare. Evident, cel mai bun eseu este cel despre Marx. În mod uimitor, e laudativ şi totuşi demolator. Schumpeter crede că Marx a fost adorat din motive greşite şi subevaluat pentru punctele sale tari. O măciucă în moalele capului, aplicată marxiştilor vulgari şi celor care redescoperă un Marx profetic la fiecare 30 de ani, după ce o nouă bulă economică se fîsîie. Cîteva bucăţi cu Marx: „Într-un anumite sens, marxismul este o religie. El le oferă credincioşilor săi în primul rînd un sistem al afinităţilor ultime, care sînt o întruchipare a sensului vieţii şi totodată standarde de evaluare a evenimentelor şi a acţiunilor; iar în al doilea rînd, un ghid pentru aceste finalităţi, ceea ce presupune existenţa unui plan de mîntuire şi a unui mijloc de a devoala răul de care omenirea, sau măcar o parte a ei, se va mîntui. Mai putem adăuga: socialismul marxist aparţine acelui grup de credinţe care promite paradisul terestru.“ (p. 71) Iar această doctrină religioasă a venit tocmai în momentul în care lumea îşi pierdea încrederea în religiile vechi şi se baza pe ştiinţă. Deci, noua religie s-a împachetat în cuvintele ştiinţei: „Observaţi cum marxismul reuşeşte, cu cea mai mare îndemînare, să împletească acea rîvnă iraţională pe care decăderea religiei a lăsat-o de izbelişte, ca un cîine fără stăpîn, cu tendinţele materialiste şi raţionaliste – inevitabile pentru acele vremuri – care nu ar fi acceptat nici un fel de credinţă lipsită de o conotaţie ştiinţifică sau pseudoştiinţifică. Propăvăduirea ţelului, de una singură, ar fi fost ineficace; analiza proceselor sociale nu ar fi avut însemnătate decît pentru cîteva sute de specialişti. Dar a propăvădui îmbrăcat în hainele pozitivismului şi a analiza cu un ochi îndreptat către nevoile inimilor este exact ce a permis marxismului să cîştige loialitatea pasionată a adepţilor săi şi avantajul de a le insufla acestora din urmă convingerea că identitatea şi credinţele lor nu au cum să fie înfrînte, ci, dimpotrivă, că se vor sfîrşi prin a se impune în mod victorios.“ (p. 73) 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

 Khaby Lame Captură video
De la muncitor sărac la cel mai urmărit influencer TikTok: povestea de succes a lui Khaby Lame
Khaby Lame, un tânăr de 22 de ani, a ajuns să fie cel mai urmărit influencer de pe TikTok.
Submarinul nuclear Belgorod FOTO Profimedia
Rusia a mobilizat submarinul nuclear pentru a testa o torpilă. Poate provoca un tsunami radioactiv
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord a atenționat statele sale membre asupra mobilizării submarinului nuclear rus „K-329 Belgorod”.
vladimir putin Sursă: Profimedia
Cu un calorifer pe post de mustață: Putin, ridiculizat de o revistă poloneză FOTO
Vladimir Putin, președintele rus care a provocat criza energetică în întreaga Europă, a fost ridiculizat duminică pe coperta uneia dintre cele mai cunoscute reviste poloneze, potrivit Nexta.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.