„Cartea nu mai e un produs, e un serviciu“ - interviu cu Paul BALOGH

Publicat în Dilema Veche nr. 589 din 28 mai - 3 iunie 2015
„Cartea nu mai e un produs, e un serviciu“   interviu cu Paul BALOGH jpeg

A lucrat mai întîi într-o librărie, apoi fost unul dintre pionierii cărţilor electronice în România. Astăzi, Paul Balogh se ocupă de manuale digitale (şi alte aplicaţii educaţionale). Firma la care lucrează, Read Forward, a participat la licitaţia pentru manuale digitale organizată anul trecut de Ministerul Educaţiei. A pierdut. Sau, mai bine zis, n-a cîştigat. Aşa că, de cîteva luni, Paul Balogh şi colegii săi şi-au extins activitatea la Londra. De aici am pornit discuţia.

De ce la Londra?

Anul trecut a fost un an de cumpănă pentru noi, cei care am construit Read Forward şi Learn Forward. A trebuit să decidem: dacă vrem să continuăm pe nişa pe care ne-am aşezat, poate România să răspundă favorabil? După experienţa dramatică a manualelor digitale de anul trecut, decizia a venit cumva de la sine. România este o piaţă mică şi coruptă; atunci cînd vrei să progresezi cu manualele digitale în România, drumurile sînt mai degrabă închise. Considerăm că avem un produs performant la nivel internaţional, aşa încît Londra este cea mai apropiată cale pentru a ajunge pe piaţa internaţională. Toate marile edituri au sedii acolo, nu e loc mai bun pe lume dacă vrei să convingi editurile că au nevoie de manuale digitale. Am ajuns acolo pe jumătate din noroc: au dat de noi nişte tineri care conduc o organizaţie care ajută firmele să crească pe o perioadă de trei luni, e o formă de a comprima timpul. Am trecut printr-un concurs la care au participat 150 de firme şi au rămas şapte. Noi am fost singura firmă din Europa continentală care a fost acceptată. E o formă în recunoaştere. La tine în sat nu poţi fi profet, dar cînd ajungi „la oraş“ e foarte bine să vezi că ceea ce faci este apreciat.

Înţelepciunea populară spune „decît codaş la oraş, mai bine în satul tău fruntaş“... De ce nu vreţi să fiţi fruntaşi în „satul“ nostru românesc?

În primul rînd, pentru că trebuie să fii prieten cu primarul – o chestiune pe care nici măcar nu ne-am propus-o. Apoi, din partea vestică vine o altă zicală: „dacă eşti cel mai deştept dintr-o cameră, înseamnă că nu te afli în camera potrivită“. Ţin mai mult la această frază. Este greu să pleci din ţara ta, unde cît de cît te afli într-o elită – în cultură, în tehnologie sau oriunde. Cînd ajungi în altă parte, descoperi că „elita“ ta seamănă cu media de acolo: sînt mulţi ca tine, de fapt. E un pic descurajator să afli că eşti „unul dintre“; dar pe de altă parte e un sentiment plăcut, pentru că în sfîrşit ai senzaţia unui mediu natural. Eşti într-o baltă în care vrei să fii.

Iar în balta aceea toată lumea înoată...

Toată lumea înoată în condiţii egale. Nu există un peşte mai mare care, pentru că îl cunoaşte pe proprietarul bălţii, înoată mai bine decît ceilalţi. Acolo, mai întîi trebuie să te dezveţi de diversele probleme, să scapi de diversele răni pe care le-ai avut în România. De exemplu, la Londra ne-am întîlnit în prima săptămînă cu o doamnă din partea ministerului Educaţiei (care se numeşte Department for Education, nu of Education, mi se pare o diferenţă esenţială). Am fost şocaţi de această întîlnire. Doamna venise – cum e normal, dar nu avem acces la o asemenea normalitate în România – să afle ce se mai întîmplă cu tehnologia educaţiei, venise să cunoască cele şapte firme.

Care sînt rezultatele concrete ale „descinderii“ la Londra?

În trei luni, am ajuns să facem manuale-pilot pentru Oxford University Press. Şi facem manuale pentru Eton College, iar de asta sîntem mîndri în cel mai înalt grad. E ciudat, pentru că în genere colegiul nu face manuale, le face o editură. Dar e o problemă: a scăzut foarte mult utilizarea manualelor. Doar 10% dintre profesorii din Marea Britanie mai folosesc manualele clasice. Cei mai mulţi utilizează un amestec de manuale, uneori îşi fac singuri propriile materiale pentru lecţii, au video, au Internet ş.a.m.d. Uneori, YouTube e o resursă mai interesantă pentru ei decît un manual clasic. Din cauza sau datorită Internetului (depinde în ce fel ne uităm la asta) a apărut o scindare între ofertă şi cerere. Felul în care sînt utilizate manualele nu se mai potriveşte cu felul în care sînt realizate manualele de către edituri.

Cred că nu se mai potriveşte nici cu felul în care elevii aşteaptă să li se predea lecţiile. Copiii de azi cresc în universul multimedia. Nu şi asta impune schimbarea?

Categoric da, pentru că ei se obişnuiesc cu o manieră prin care informaţia ajunge la ei. Noi toţi am fost obişnuiţi cu alta – cărţi fizice pe care le deschidem, dăm pagini etc. Ei, în schimb, consumă informaţie în absolut orice fel. De pildă, în locul unei lecţii de istorie, ei se pot uita la un video de cîteva minute şi înţeleg mai bine. Asta complică, desigur, situaţia profesorului: numai cartea şi prestanţa lui nu mai ajută la captarea atenţiei elevilor. Asta e o problemă fundamentală. În Anglia am observat un fenomen pe care nu ştiu să-l explic prea bine. Pe de o parte, utilizarea Internetului e mai mare decît la noi, pe de altă parte nu există o isterie pro-gadget-uri. Nu există o competiţie faţă de cartea tipărită, în egală măsură se citesc cărţi şi e-books, nu e un conflict între tipar şi noile tehnologii.

Acolo, cartea tipărită e mai bine aşezată. La noi, la 25 de ani după ce am căpătat libertatea de a tipări şi citi orice, poate editorii se tem că vor pierde ceea ce au cîştigat...

Am o anume experienţă cu editurile, aşa că pot să înţeleg temerile lor legate de e-books. În primul rînd, le distruge modelul de business. Dacă apare o editură nouă, trebuie doar să-şi găsească autori şi cărţi şi să înceapă să publice; nu trebuie să inventeze un model de business, el există deja de zeci de ani. Lumea digitală aduce alt model de business: nu mai produci artefacte care ajung apoi într-un lanţ de consum. Noi, cînd discutăm cu editurile educaţionale, încercăm să le convingem de acest lucru simplu (dar greu de pus în practică): de cînd au devenit digitale, cărţile nu mai sînt produse, sînt servicii. Trebuie să îţi transformi mecanismele interioare ale editurii pentru a trata cărţile drept servicii. Dacă ne uităm la piaţa de muzică, observăm că s-au întîmplat foarte multe lucruri rele pentru că această piaţă nu s-a mişcat destul de repede. Cînd a apărut posibilitatea de a asculta muzică pe mp3 player, nu exista conţinut pentru aşa ceva. Casele de discuri aveau posibilitatea tehnică de a face mp3 de pe o zi pe alta, nu asta era problema. Dar le-a fost frică. Din cauza asta au pierdut foarte mult: astăzi, nouă ni se pare aproape acceptabil moral să descărcăm mp3 de pe Internet. Au greşit.

Dacă ar fi produs rapid mp3 şi le-ar fi pus pe piaţă, istoria s-ar fi scris altfel?

Absolut. Astăzi nu ar mai fi fost acceptabil moral să descarci muzică de pe Internet. Nu s-a întîmplat la fel cu cărţile. Cărţile electronice au fost disponibile relativ repede, odată cu Kindle şi celelalte dispozitive. Aşa încît, dacă ai vrut o carte, mai bine ţi-ai luat-o legal, plătind, cu sentimentul că totul e în regulă. Astăzi se piratează şi cărţi, dar la un nivel mic, incomparabil cu ce se întîmplă în muzică. Azi, în sfîrşit, muzica e tratată drept serviciu, nu produs: s-a transformat din mp3 în streaming.

Ce înseamnă pentru un profesor că ar trebui să trateze manualul electronic drept serviciu?

Profesorul, în ansamblu, îşi face bine treaba. Cei mai mulţi ştiu să răspundă la cerinţele şi aşteptările clasei, ştiu ce să ofere. Astăzi, ei fac acest lucru copiind din diverse manuale şi materiale – ilegal; n-au nici o problemă să copieze pagini întregi de oriunde pentru a preda la clasă. Aşa că trebuie să le dai profesorilor un mecanism – legal – prin care ei să poată folosi un mix de manuale şi de cărţi pe care ştiu să le folosească. Ei sînt un fel de DJ, mixează. Cheia problemei e să-i laşi să mixeze. Aşa că manualul se transformă într-un serviciu: devine un schelet pe care profesorul poate să adauge, să adapteze, în funcţie de nevoile clasei sau ale elevilor. Sînt din ce în ce mai multe şcoli care probează diverse modele pedagogice. Există varianta flipped classroom, pe care Eton College o practică destul de mult. Partea esenţială de învăţare ţi se dă înainte, e recapitulată la începutul orei, iar restul orei constă în discuţii pe marginea ei. Altă variantă pe care am văzut-o în Marea Britanie se numeşte project based learning. Se alege o temă practică – de exemplu, realizarea unei expoziţii despre al Doilea Război Mondial. În acest caz, trebuie să înţelegi cum se face o expoziţie, trebuie să înţelegi epoca, războiul şi tot ce e legat de asta. Şi ai de făcut un lucru practic, pe care îl vor vedea şi alţii.

Profesorul meu de română din clasa a IX-a făcea un lucru asemănător cu ceea ce spuneţi despre utilizarea manualelor. În prima oră, ne-a spus că manualul e prost, să-l păstrăm pentru a-l preda la sfîrşitul anului şcolar. El ne preda după un fel de sinteze făcute de el, scrise pe nişte caiete cu care venea în clasă. Nimic nou, aşadar: doar tehnologia...

Eu nu cred că tot ce e legat de computere va schimba fundamental maniera în care sîntem educaţi. Dacă vine o schimbare, ea nu vine din faptul în sine că ai tabletă. Vine din faptul că, dacă ai tabletă, poţi proba modele pedagogice noi.

Circulă însă destule opinii (şi clişee, mai ales printre literaţi), care spun că Internetul şi calculator distrug lectura. Cum explicaţi asta?

Aş spune că e ca o iubire înşelată. Sigur că ce se întîmplă astăzi nu e congruent cu ce a fost în ultimii ani. Sigur că, dacă ai citit 30 de ani cărţi pe hîrtie, e dificil să vezi lucrurile altfel. Dar nu e o problemă să citeşti pe tabletă. Problema apare atunci cînd vrei să pui o anatemă asupra Internetului şi computerului. Timpurile se accelerează şi se vor accelera tot mai mult. E posibil să ajungem, în 30 de ani, la un punct radical în istoria umanităţii. Unii spun că asta se va întîmpla cînd va apărea inteligenţa artificială şi e posibil să fie aşa. Dar deocamdată sîntem pe un segment de timp accelerat şi e normal să apară astfel de reacţii împotriva tehnologiei.

Foto: E. Enea

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Paguba unor români care şi-au rezervat vacanţe în Grecia. „O voce răstită a spus că doar turiştii din România fac asta”
Mai mulţi români care voiau să-şi rezerve vacanţa în Grecia au fost victimele unor escroci. Acum, turiştii au pierdut sute şi chiar mii de euro pe care e posibil să nu-i mai recupereze.
image
Dispută într-o grădiniţă făcută cu banii statului ungar: „Pot veni şi copii români, dar educaţia va fi în maghiară”
Biserica Reformată a construit în Huedin (judeţul Cluj) o grădiniţă cu predare în limba maghiară. Un reprezentant al bisericii a precizat că grădiniţa a fost construită cu sprijin din partea  statului ungar, dar că va primi şi copii români.
image
Noi obligaţii pentru munca part-time: Angajaţii depun declaraţii în fiecare lună. Cât li se reţine din venit. Exemple de calcul
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordin prin care aprobă normele de aplicare a taxării muncii part-time la fel ca pentru munca cu normă întreagă.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.