Bun, aceeaşi mizerie – ce facem cu ea?

Publicat în Dilema Veche nr. 508 din 7-13 noiembrie 2013
De unde vine gazul cînd nu mai vine de la ruși – și cu cine îl împărțim? jpeg

Manifestaţiile pro-Roşia Montană devin, treptat, manifestaţii antisistem şi reflectă, de fapt, o nemulţumire mai largă. Refuzul politicii este de înţeles, dar este şi o capcană: doar prin politică se poate schimba ceva serios. Sau prin presiunea pe politic. Presiunea în sine trebuie să aibă o direcţie limpede şi nişte scopuri măsurabile pentru a avea efect. Refuzul generic la adresa clasei politice convine celor mai ticăloşi din clasa politică. Dacă toţi sînt vinovaţi, atunci nimeni nu e vinovat. Invers, dacă toţi oamenii cumsecade refuză total politica, atunci contraselecţia va fi ucigătoare şi o vom plăti cu toţii.

Acesta nu e încă un articol de critică a manifestanţilor (m-am plictisit să citesc din astea, nu m-aş apuca să scriu unul). Dimpotrivă, afirm că manifestaţiile fără obiectiv politic imediat au şi ele rolul lor. De coagulare, de terapie şi de semnal. Coagulare pentru că cetăţeanul care iese în stradă e din altă paradigmă decît cetăţeanul care sparge seminţe în faţa televizorului. Devine, din subiect al spaţiului public controlat de alţii, actor al spaţiului public. Terapie pentru că e bine să vezi că nu eşti singur. Terapie de grup, dacă vreţi. Semnal pentru că cei care fac politică trebuie să înţeleagă că există straturi numeroase ale societăţii, care nu se simt reprezentate de ei.

Acestea fiind zise, trebuie totuşi să discutăm şi finalitatea. Pentru o bună parte a celor din stradă, coagularea, terapia şi semnalul sînt suficiente. Însă îmi permit să spun că asta e o logică egoistă: am ieşit în stradă ca să mă simt bine, mi-am spus oful. Şi mai departe? Discuţia centrală s-a mutat de la actorul colectiv la lideri. Care nu există. Claudiu Crăciun este oferit voluntar de toată lumea pentru a fi lider, dar el refuză. De aici, amuzante formule de presă, de genul: „organizator“, „animator“, „unul dintre cei identificaţi de presă ca lideri“. E drept că, văzînd ridicola acuzaţie care i se aduce după incidentul cu ministrul Culturii – ultraj şi tulburarea liniştii publice –, parcă înţelegi reticenţa asumării leadership-ului. La modul în care sună cele două articole din Codul Penal, statul poate încadra acolo pe oricine strigă ceva pe stradă. Colegul meu de la LSE (am fost în acelaşi an, la aceleaşi cursuri) a devenit celebru în acea manifestare de la Parlamentul European, în care Crin Antonescu, Victor Ponta şi Daniel Constantin denunţau Europei decăderea democraţiei din România. Iată-l acum în România condusă de cei trei, acuzat nu de ceva concret, măsurabil şi imputabil material (de exemplu: spargerea geamului unei maşini), ci de faptul că a ultragiat un ministru şi a tulburat liniştea publică. Într-o perioadă în care oamenii ies cu zecile de mii în stradă în multe oraşe, statul consideră că un ministru nu trebuie ultragiat prin vorbe şi că liniştea publică nu trebuie tulburată. Ce dovadă mai bună că protestele de tip terapie + semnal trebuie continuate, cu soluţii concrete de reformare a politicii? Într-o lume normală, Claudiu Crăciun ar trebui să concureze cu Ponta, Antonescu şi Constantin pentru încrederea publică. Dacă publicul consideră că cei trei sînt legitimi în a plasa onoarea nereperată a unui ministru şi liniştea publică deasupra dreptului de a manifesta, atunci asta e – ar fi o decizie stupidă, dar democratică a poporului. Însă nu aceasta e situaţia. Deocamdată, Crăciun şi cei care îl urmează fără a-l recunoaşte ca lider nu sînt reprezentaţi, deşi sînt activi politic (de fapt, mai activi politic decît media cetăţeanului care votează şi se uită la TV).

Există soluţii pe care strada le-ar putea cere? Victor Giosan crede că da. Să vă spun cîteva lucruri despre Victor Giosan. Este un politician cu experienţă. Liberal vechi, de imediat după Revoluţie, cînd s-a înscris în PNL, unde a rămas pînă astăzi. A fost modalitatea sa de a pune umărul la schimbarea României. Şi unde puteai să faci asta, în 1990, decît la PNL, partidul „acela“? Al tinerilor reformatori, al capitalismului, al libertăţii. Astă-iarnă, Victor Giosan îmi povestea amuzat cum a fost la ultimul congres al PNL. S-a votat schimbarea procedurii de vot, preşedintele partidului dorea ca toată lumea să voteze pe cei propuşi de el în conducere. Atenţie, nu vorbim despre FSN, PDSR, PD sau PSD. Vorbim de partidul libertăţii. Lasă că şi preşedintele partidului e dintre cei care au devenit celebri pentru gura mare cu care critica în public pe foştii preşedinţi ai partidului. S-a votat, deci, cu ridicarea mîinii. Trei voturi au fost contra. Dintre care unul al lui Victor Giosan, delegatul filialei PNL Vîlcea. Îmi zicea: mă uitam în jur, ştiam că nu le convine, dar eram doar trei nebuni în toată sala.

Alte cîteva observaţii despre Giosan, înainte de a trece la concluzii. A făcut carieră de la nivel local (viceprimar şi subprefect la Rîmnicu Vîlcea), la nivel naţional. Pe vremea lui Tăriceanu, a fost secretar general adjunct al Guvernului. Unde a demarat nişte chestii deştepte. Era conjuctura aceea cu UE, chiar înainte de intrare, unde se putea reforma din greu dacă te agăţai de condiţionalităţile europene. Aşa că Giosan a pus pe picioare un sistem de unităţi de politici publice în fiecare minister, a dat nişte hotărîri de guvern prin care actele ministerelor trebuiau să respecte nişte standarde: orice propunere a unui minister trebuia să explice clar de ce e nevoie de acea politică publică, care va fi impactul, cît costă, cine plăteşte. Oamenii lui Giosan controlau la centrul Guvernului aceste reguli şi încercau să raţionalizeze decizia de politici publice (şi, ca să vedeţi cum e viaţa: unul dintre subordonaţii lui Giosan la SGG a fost Claudiu Crăciun – pe atunci la începutul unei cariere în administraţia publică). Cît credeţi că a ţinut povestea asta cu raţionalizarea? Nu foarte mult. După ce am intrat în UE, miniştrii au început să se simtă deranjaţi de echipa aia de la SGG, care le raţionaliza decizia, adică le dădea peste degete şi nu le băga în şedinţele de Guvern diverse acte normative făcute pe picior sau cu intenţii dubioase.

Şi aşa îşi încheie Giosan cariera administrativă şi o începe pe cea de consultant internaţional. În prezent se ocupă cu raţionalizarea deciziei şi reforma administrativă, prin ţări ca Republica Moldova, Serbia, Albania, Muntenegru, Bosnia, Tadjikistan. Adică diverşi donatori internaţionali, care vor să bage bani în reformarea acestor ţări, caută experţi internaţionali, Giosan e bun şi are şi experienţă practică, deci îl exportăm cu brio ca un produs românesc de succes. Evident, nu ne mai gîndim să-l folosim acasă, a trecut epoca în care România era reformată de sus în jos şi din afară. Anul acesta, Victor Giosan a devenit expert afiliat la Centrul Român de Politici Europene – a scris şi va scrie pentru noi rapoarte legate de reforma administraţiei şi a politicilor publice.

Îi închei acest portret prin ce mi-a spus despre el cineva din Vîlcea: am auzit despre el, e cunocut ca un tip foarte integru. Atenţie, vorbim despre un politician din Vîlcea, din acelaşi partid care a dat un primar în capitala de judeţ, condamnat cu suspendare pentru corupţie şi reîntors în funcţie, acum, în uralele presei locale. Concluzia: Giosan este produsul aceleiaşi politici care l-a dat pe primar. Dacă omul este bun şi integru, acelaşi sistem îl poate aduce într-o funcţie de unde poate schimba multe. Partea proastă e că a fi bun şi integru a dus, în cazul său, la a fi exportat, mai degrabă decît folosit intern. Dilema majoră a sistemului este cum îi ţinem acasă şi în politică pe cei buni şi integri.

Discuţiile cu Victor Giosan sînt fascinante pentru că omul nu este un critic din afară. Ştie bine sistemul. Aşa că l-am provocat: domn’le, există soluţii la politica asta actuală, sau nu mai pierdem timpul cu asta? Acesta e un exerciţiu primar cînd lucrezi la un think tank: există probleme cu soluţii şi probleme fără soluţii. Să faci diferenţa între ele e primul pas în orice analiză. Mi-a zis că l-am provocat şi s-a apucat de scris, a rezultat raportul lansat săptămîna trecută – „Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei din România?“. A ieşit un raport în două părţi: diagnosticul şi soluţia.

Diagnosticul: politica din România decade în neofeudalism. Asta se întîmplă pentru că partidele restrîng controlul intern asupra bazei. Sistemul actual de alegeri interne face ca elita partidului să controleze şi să cumpere baza. Mai mult chiar, partidele sînt fericite dacă electoratul urban şi pretenţios stă acasă – cu alte cuvinte, le faceţi un favor dispreţuindu-le. Cum zice Giosan: „Partidele şi-au extins controlul de tip neofeudal asupra electoratului dependent din zona rurală sau din zona urbană săracă, în scopul evitării oricărei forme de competiţie, prin intermediul structurilor administraţiei locale. Partidele sînt foarte fericite cu absenteismul masiv al electoratului autonom din zona urbană – creşte ponderea electorală a celor dependenţi, care au devenit baza reală a partidelor majore. Acest lucru a dus şi la apropierea pînă la identificare a «programelor electorale» şi evident la asemănarea în proporţie de 99% a practicilor politice. Eliminarea competiţiei politice s-a materializat şi în condiţiile extrem de dure de înfiinţare a unui nou partid sau de participare la alegeri ca independent (…) Foarte mulţi demonstranţi manifestă un dispreţ suveran şi foarte păgubos nu numai faţă de actualii politicieni (ceea ce e foarte normal), dar şi împotriva politicii ca atare şi a oricăror forme de partid politic, ducînd pînă la absurd sloganul «USL = PDL = aceeaşi mizerie». Din păcate, pînă acum, omenirea nu a inventat un alt mijloc funcţional, mai benign, mai puţin nociv şi mai paşnic de reglementare a conflictelor dintre interese şi nevoi individuale şi colective diferite, decît politica pluralist-reprezentativă – cel puţin pentru societăţile democratice de masă ale lumii moderne. Demonstranţii ar trebui să realizeze că problema nu este sistemul în sine, ci modul specific în care acesta funcţionează în România şi mai ales ce se poate face pentru a schimba radical această situaţie.“

Urmează, apoi, soluţiile concrete pentru a regla modul în care sistemul politic funcţionează în România. Dar despre asta – săptămîna viitoare. 

facebook.com/Cristian.Ghinea.CRPE  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.