Un turist în 1906 (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 431 din 17-23 mai 2012
De ţinut în seamă jpeg

La ce bun să mai răsfoim asemenea relatări despre un oraş uitat dintr-o ţară pierdută? Legătura cu ce a mai rămas din Bucureşti e foarte subţire. Această rubrică a fost concepută ca un semnal de alarmă contra nepăsării faţă de trecut, care justifică năpustirea lacomă spre terenurile din centru încă ocupate de case vechi. Aşadar, orice trecut, indiferent dacă amintirea lui e umilitoare sau, dimpotrivă, ne putem mîndri cu ea, interesează pentru a măsura şi judeca de unde am plecat. Aşa ne întîlnim cu clădiri care merită păstrate, dar şi cu metehne de care nu mai izbutim a ne dezbăra.

L-am lăsat, săptămîna trecută, pe Léo Claretie la Moşi. Desigur, spectacolul i s-a părut vulgar şi primitiv. Altă ciudăţenie pentru un occidental: birjele lipovenilor cu care el circula prin oraş, după ce a aflat că vizitiilor credinţa lor religioasă le poruncea să se castreze după ce nevasta le-a născut al doilea copil. Intrarea în lumea populară, dar disciplinată, i-a fost prilejuită autorului de coborîrea în ocna de sare de la Slănic şi de vizitarea unor ţesătorii: „Furnica“, „Albina“, „Munca“ (local din 1895 pe str. Cometa, dispărut). La fabrica de pălării, la Filaret, produsele, cu sutele, poartă pe fund eticheta „Made in London“, care le asigură vînzarea! Cînd „ţăranii de la Dunăre“ au rămas ţărani, mizeria şi pelagra n-au dispărut, în ciuda eforturilor statului, după cum Claretie a văzut în inspecţiile pe care le-a făcut în Teleorman, în Mehedinţi şi în Dorohoi. Răscoala din 1907 i-a fost povestită într-o scrisoare pe care o reproduce şi care este un document. Acesta n-a fost niciodată remarcat de istorici şi, deşi semnătura este redusă la iniţiale, am identificat martorul: era Mihail Holban, boierul moldovean de la Mogoşeşti, editorul Revistei idealiste.

La Bucureşti, anul 1906, cînd vizitatorul se găsea aici, a fost marcat de expoziţia care celebra jubileul regal, dar şi, la 13 martie, de manifestaţia din Piaţa Teatrului, pe care francezii au crezut-o îndreptată contra lor şi favorabilă Germaniei, ceea ce nu era cîtuşi de puţin. Din acelaşi motiv, acea îndrumare către unitatea românească, atît în literatură, cît şi în politică, este minimalizată. Ateneul, pe atunci sală de conferinţe şi concerte, oferea unui străin repere pentru orientarea în mişcarea intelectuală. Trecînd de la o biserică la alta – 114 numai pentru ortodocşi –, Claretie s-a oprit la Domniţa Bălaşa, unde a şi asistat la o nuntă în familia Lahovary, la Radu-Vodă, la Antim, iar la Stavropoleos a admirat colonadele sculptate ale naosului, frescele „delicat ofilite“ şi cerdacul pridvorului cu frunzişul său cizelat în piatră. Cu aceeaşi atenţie a privit la Muzeul condus de Tocilescu tezaurul de la Pietroasa, precum şi frescele de la Argeş, regretînd că biserica de unde au fost scoase este repictată şi reaurită. Portretele ctitorilor de la Slatina sînt la Muzeul de artă religioasă, înfiinţat cu ocazia expoziţiei din 1906 la Filaret şi plin de icoane, mitre, broderii şi manuscrise cu miniaturi. Artiştii moderni au semănat oraşul cu statui care reprezintă figuri istorice, înregistrate aici una cîte una. Mai interesant este că e semnalat „debutul remarcabil al sculptorului Brancutsy“ (sic!). Printre numele citate apar Grigorescu, Pallady, Enescu (şi Cella Delavrancea!), Bellu („Bellio“, colecţionarul care a adunat primele tablouri de impresionişti), Maria Bengescu, a cărei operă de critic de artă merită recitită, Tzigara-Samurcaş care, în cinstea oaspetelui, şi-a ţinut cursul în limba franceză, arhitecţii I.D. Berindei şi Petre Antonescu etc.

Claretie, care fusese în America, găsea că Bucureştiul face impresia unui „oraş tînăr“ care se construieşte cu aceeaşi repeziciune ca în Statele Unite. Planul – pus la concurs – de sistematizare, de aliniere a străzilor şi de regularizare uniformă a caselor va înlătura, prezicea el, petele de culoare locală şi colţurile pitoreşti. Oraşul va fi mai bogat şi mai banal: „Grăbiţi-vă să-l vizitaţi cît încă nu şi-a pierdut caracterul!“. Şi adăuga: „Această clădire a Poştei am mai văzut-o la Budapesta, la Viena, la Berlin, la Paris“. Cine-i prefera „silueta unei bătrîne bisericuţe ortodoxe, cu cinci turle, adormită în iarba înaltă“ intra în conflict cu cei care, dispreţuind elementul tradiţional, erau nerăbdători să reintre în concertul economic occidental. Graba căreia-i sîntem martori astăzi nu mai vrea să ţină seama nici de reglementările care disciplinau construcţiile la începutul secolului trecut. E o ruşine de a fi altfel decît cea mai recentă înfăţişare a unei capitale vestice. Parcă ne-ar urmări stigmatul bordeiului!

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

episcopia tulcii jpg
Ierarhi menționați în scandalul sexual cu deputatul Bălășoiu în prim-plan. Scrisoarea care poate arunca în aer BOR
Numele a patru ierarhi ai Bisericii Ortodoxe apar menționate într-o scrisoare adresată Patriarhului României, în care înaltelor fețe bisericești li se aduc acuzații grave de natură sexuală. Prelații se apără și spun că acuzatorul este un frustrat.
 Mobilizare partiala - rusi trimisi la razboi FOTO Profimedia
Bătaie între soldați și recruți la o bază militară din regiunea Moscova: Poliția Militară a intervenit pentru a calma spiritele
Soldați aflați sub contract și bărbați recent mobilizați pentru război s-au luat la bătaie la baza Alabino, din regiunea Moscova, după ce aceștia din urmă s-au opus confiscării telefoanelor mobile.
foto Norway2m jpg
Electroprecizia Săcele, uzina din comunism care acum e mai modernă decât fabricile noi
Întreprindere din perioada comunistă, Electroprecizia Săcele a accesat fonduri norvegiene, elvețiene și din Liechtenstein, cu care a montat mii de panouri fotovoltaice care acoperă 30% din consum.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.