Tramvaiul cu cal

Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Tramvaiul cu cal jpeg

Scotocind prin vechi hîrtii de familie, ceea ce, de la o vreme, mi se întîmplă tot mai des, am dat peste amintiri, de copilărie şi nu numai, ale unchiului meu, dr. Ştefan N. Iorga (1906-1976). Numele acesta se găseşte pe coperta a două volume de versuri – Orizonturi (1933) şi Bufniţa albă (1974). Între ele, o viaţă întreagă, din care, chiar în perioada în care îl vedeam o dată pe săptămînă, n-am cunoscut decît partea exterioară, el fiind foarte retras în recluziunea lui solitară. O siluetă înaltă şi subţiratică, strînsă în hainele de culoarea cafelei cu lapte, închise pînă sus, la ultimul bumb, şi o figură fin sculptată de reflexivitate. 

În arhiva lui, pe care am păstrat-o după moartea sa, dar pe care n-o frunzăream decît rar, descurajat fiind de scrisul – de medic! – greu de descifrat, sînt multe pagini interesante, pe lîngă nenumăratele variante de poezii, cîteodată ingenue ori preţioase, dar destăinuind o mare sensibilitate. Unele fragmente în proză cuprind observaţiile sale ca martor al existenţei zilnice a tatălui său, unde afecţiunea n-a împiedicat privirea critică. În altele, o memorie extrem de precisă a adunat impresii şi chiar senzaţii ale copilului de odinioară. Există şi un capitol, care ar merita cunoscut, despre Spitalele Colţea şi Pantelimon, aşa cum erau pe la 1930, precum şi despre profesori de atunci ai Facultăţii de Medicină. Lipseşte, din păcate, experienţa de pe frontul estic, pe care n-aş fi bănuit-o dacă n-aş avea în faţă o fotografie a unchiului meu în uniformă militară. În schimb, sînt însemnări despre Bacăul anilor ’50, deoarece a stat acolo cîtva timp ca meteorolog. Textul pe care-l desprind acum dintr-un ansamblu inegal coagulat datează din 1973, iar peisajul bucureştean dispărut la care se referă a fost înregistrat – aş putea spune, absorbit – prin 1919-1922. Atunci, întoarsă din refugiu, de la Iaşi şi Odessa, familia Iorga locuia aproape de Gara de Nord, în str. Al. Depărăţeanu 2, „atît de tristă, de neîncăpătoare, încît echivala cu o claustrare într-o celulă“ (neîncăpătoare, desigur, pentru şase copii care locuiau la etaj cu părinţii şi bunica, plus biblioteca tatălui!). 

Băiatul de atunci, „de pe podul de fier de deasupra căii ferate“, privea trenurile cum pornesc „cu aceeaşi făgăduială de depărtări noi, de plecări curajoase în necunoscut, spre cucerirea lumii“ şi ele îi trezeau „pasiunea de exotic şi de libertate. Mirosul fumului de locomotivă era de o putere răscolitoare de suflet“. O călătorie mai scurtă, cu tramvaiul 17 de la gară, îl ducea la Liceul „Cantemir“ pentru examene, „trecute cu multă uşurinţă după autopregătirea mea în podul de deasupra apartamentului strîmt“, în „vagonul cu bănci descoperite, albe şi mai albe în soarele aprins al lui iunie“.  

„Tramvaiul cu cai era o hodoroabă cu roate pe şinele de fier pe care era tras de o singură pereche de cai care se opinteau la plecare şi îşi ritmau acceleraţia în pocnetele biciului unui vizitiu în picioare pe platforma din faţă. Cu o mînă, el ţinea hamurile, cu alta strîngea sau libera frîul, întorcînd o manivelă de fier, la opriri sau în pante. La urcuşuri ca cel înspre catedrala Sf. Iosif, se ataşau caii de supliment, totdeauna prezenţi; după ce ajungeau sus, erau readuşi, tîrîndu-şi hamurile după ei, în piaţa Walter Mărăcineanu. Tot aşa şi la Dealul Spirei, şi atunci se pornea cu chiote şi plesnituri de bici în goană nebună şi cu scîrţîieturi lungi metalice la curbe, spre bucuria celor cărora le vibra în dinţi ţipătul şinelor torturate. Pentru copii era o plăcere, în special cînd vagoanele erau deschise pe laturi, unde o treaptă lungă mărginea vagonul pentru suirea la băncile puse în front. Pe acolo trecea de la un rînd la altul încasatorul, ţinîndu-se de stîlpii subţiri laterali pe care se sprijineau acoperişul şi perdelele groase de in ce protejau de vînt şi de ploaie. Accesul la imposibil de strîmta platformă era prin nişte uşi pretins glisante care, ori îţi stîlceau degetele, ori, cînd se înţepeneau, dansau ca o capră nărăvaşă pe loc. După ce-şi umplea chiţimia pe roate, taxatorul sta la căldura dată de o lampă chioară care afuma. Suporturile pentru braţe se legănau şi te izbeau la tîmplă. Tropotul copitelor înştinţa oamenii de trecerea vagonului pe care-l luau din fugă. Cîţi căluşei n-am văzut cu ciolanele rupte din năvala la care alunecau pe poleiul pantelor de la Cişmigiu sau de la Arhive!

Numai pe traseul tramvaiului Gara de Nord-Antrepozite trecea aristocraticul vagon  spaţios, fabricat, la Milano, cred, cu echipament electric Thomson-Houston. Aflasem de el din cartea de cetire, aşa că, realizîndu-l în imaginaţie, l-am văzut fără mirare în anul primei veniri în Bucureşti de la Văleni, în 1912 sau 1913.“  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.