Româniile suprapuse

Publicat în Dilema Veche nr. 326 din 13 - 19 mai 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Un ţăran în vîrstă, cu o ghioagă în mîini, urla la copiii care jucau fotbal într-o poiană. „Pe averea mea?...tu-vă Paştele mamei voastre!“ Şi rotea ameninţător ghioaga lui ciobănească. La început, de la distanţă, am crezut că-i Gheorghe şi că a înebunit. Despre Gheorghe s-ar putea spune că e tipul de ţăran autentic de la munte. Un om echilibrat şi senin, aspru dar plin de bun-simţ, subţire la trup, dar cu multă putere, harnic şi la multe priceput, dar şi cu bucuria băutului. Reprezentantul unei Românii profunde de bună calitate, o specie pe cale de dispariţie.

Şi cum să fi vrut Gheorghe să dea cu parul în nişte copii? De fapt, nu era Gheorghe, ci Poponeci, după cum aveam să descopăr, un alt ţăran, un ins cu două feţe, cu o căutătură vicleană, cu vorba mieroasă la nevoie şi plină de sudălmi în restul timpului, cu mintea înţesată de interese şi socoteli lăturalnice, gata la orice compromis şi în acelaşi timp capabil să facă rău. Îmbrăcat gros, cu cîteva jersee ţărăneşti de lînă puse unul peste altul, în acea zi purta ochelari de soare. Era supărat că trupa de copii veniţi în tabără îi călcau terenul luat în arendă (averea lui), îi culcau iarba, care totuşi n-avea mai mult de un centimetru. Se credea stăpîn absolut pe propria arendă şi se simţea batjocorit în dreptul lui sacru, motiv pentru care părea în stare să facă moarte de om. De bună seamă că o eventuală mică despăgubire l-ar fi înmuiat pe loc, dar după răutatea învîrtirii ghioagei cu ambele mîini, o astfel de discuţie nu mai încăpea. De dragul simetriei, se poate spune despre Poponeci că, în apucăturile lui bezmetice, dezlegate de orice principii, reprezintă o Românie profund frustrată, isterică şi dezumanizată. O Românie des întîlnită.


Norocul lui că profesorul de sport care venise cu elevii în excursie era un om cît se poate de calm. Dădea copiilor un foarte bun exemplu de comportament într-o situaţie limită. Cu parul ce i se agita în apropierea capului, îşi păstra cumpătul, comportîndu-se aproape nefiresc de raţional. La înjurături răspundea cu scuze demne. Mai înainte ceruse chiar voie să joace fotbal acolo şi cineva îi dăduse de înţeles că n-ar fi nici un bai. În pantaloni trei sferturi, de camuflaj, îşi dăduse jos tricoul şi se vedea că-i numai muşchi. De două ori cît Poponeci, n-ar fi avut nici o problemă, la o adică, să-l bată cu parul lui cu tot. Pesemne că şi conştiinţa propriei forţe fizice îi dădea acel calm imperturbabil în faţa zborşirilor ţăranului. Cu faţa mereu la adversar, le-a spus copiilor să-şi ia hainele şi să meargă în vale. S-a pus de cîteva ori în calea lui Poponeci, cînd acesta a dat semne că ar vrea să pocnească pe cîte unul. Trecînd apoi pe lîngă noi, care fusesem spectatori la întreaga scenă, profesorul ne-a spus că îi pare rău, că ştie foarte bine că în zonă există asemenea oameni şi că pentru el n-a fost o surpriză. Un tip entuziast, debordînd de sportivitate, într-o atitudine ce părea veşnic pozitivă şi care dădea impresia că-şi educă şi elevii în spiritul aceloraşi valori ideale ale unui fair-play practic inexistent în România noastră profundă.

Să mai spun că în aceeaşi zi am descoperit şi un al patrulea tip de personaj, un al patrulea tip de Românie, la Fundăţica. Un sat care, în ciuda numelui ce pare predestinat, a devenit o oază de civilizaţie. Plin de construcţii noi cam ca acelea care se văd prin Alpi. Printre ele, o pensiune cum, de bună seamă, or mai exista şi prin Alpi, dar cum eu nu cred să fi văzut vreodată. Cum o fi aia? O construcţie care pe dinafară respectă arhitectura în lemn, tradiţională în zonă, în interior are camere cu paturi din fier forjat, lenjerii şi perdele înflorate, mese mari şi rotunde cu scaune de lemn pictate manual, piscină interioară cu geamuri de jur împrejur prin care se văd munţii, menţinută automat la temperatură constantă, cu instalaţie computerizată de dezumidificare a aerului. Construită de la zero în mai mulţi paşi, de către un întreprinzător inimos, fost poliţist la o secţie din Bucureşti şi care s-a lăsat de meserie. În spaţiu, moşia lui Poponeci nu e departe de pensiunea din Fundăţica.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.