Renaşterea unui oraş de provincie...

De cîteva săptămîni, la radio se anunţă un interesant turneu, intitulat „Vă place Bach?“, al violoncelistului Răzvan Suma. Talentatul muzician va concerta şi la Dumbrăveni, un oraş din judeţul Sibiu, cu puţin peste 8000 de locuitori. La prima vedere, alegerea unei asemenea localităţi pentru un spectacol de muzică clasică pare neobişnuită, însă totul devine mai uşor de înţeles dacă ne raportăm la istoria, patrimoniul arhitectural şi îndelungata tradiţie multiculturală ale acestei aşezări.

Aflat la distanţă relativ egală de Sighişoara şi de Mediaş, Dumbrăveniul oferă o alternativă interesantă la destinaţii turistice mult mai mediatizate. Renumele său este dat în special de două monumente istorice, ambele clasate pe lista Ministerului Culturii, anume: Biserica Armenească şi Castelul Apafi.

Atestat documentar încă din secolul al XIV-lea, sub numele de Ebesffalwa (Ibaşfalău), acest tîrg i-a găzduit pe maghiari şi pe români, iar după 1671, aici s-a stabilit şi o comunitate masivă de armeni. Prin talentul lor comercial şi organizatoric, armenii au dus la o dezvoltare extraordinară a oraşului, pe care l-au şi primit în administrare. Numele localităţii va fi chiar schimbat după 1714 în Elisabetopolis, iar puterea financiară a armenilor s-a evidenţiat prin construcţia impresionantei catedrale în stil baroc şi neoclasic, închinată Sfintei Elisabeta.

Dacă biserica ridicată între 1766-1791 a fost, prin statutul său de locaş religios, relativ ferită de vicisitudini (cu excepţia cutremurelor sau a furtunilor), nu acelaşi lucru se poate spune despre Castelul Apafi, care a cunoscut multe transformări de-a lungul vremii. Prima fază de construcţie a acestuia se situează în secolul al XVI-lea, cînd nobilul Grigore Apafi decide să înalţe aici o locuinţă demnă de renumele familiei sale. Acum sînt ridicate laturile de nord şi est, în stil renascentist, iar după 1590, Nicolae Apafi va construi şi latura de sud. Ulterior, mai precis între 1661 şi 1724, castelul a servit ca reşedinţă pentru principii Transilvaniei Mihail Apafi I, Mihail Apafi al II-lea şi rudele lor. În 1756 a intrat în posesia comunităţii armeneşti, clădirea fiind utilizată pentru diferite servicii publice – primărie, sală de festivităţi, tribunal –, ceea ce a dus la anumite modificări arhitecturale de tip baroc.
 
După Unirea din 1918, cînd localitatea a adoptat numele de Dumbrăveni, Castelul Apafi s-a transformat în instituţie de învăţămînt, iar pentru aproape 90 de ani, nenumărate generaţii de elevi şi profesori au învăţat şi locuit în spaţiile sale, transformate în săli de clasă, laboratoare şi cămin şcolar. Această folosire intensivă a unei clădiri avînd deja peste 400 de ani de istorie a lăsat urme adînci – igrasie, distrugeri ale tîmplăriei, ale tencuielilor etc. Însă tocmai cînd părea că monumentul avea să se îndrepte pas cu pas spre o degradare totală, un parteneriat public-privat i-a acordat o nouă şansă. În 2008, autorităţile locale din Dumbrăveni au decis să transforme Castelul Apafi într-un centru multicultural, făcînd apel la Reţeaua Naţională a Muzeelor din România pentru a reabilita şi reamenaja edificiul. Cu sprijin financiar din partea Norvegiei şi Islandei, dar şi a Transylvania Trust, în iulie 2010 a fost inaugurată în castel Colecţia Muzeală a Armenilor Transilvăneni – ARCA. Design-ul expoziţiei permanente a fost premiat la Bienala de Arhitectură bucureşteană din 2010, şi aici au început treptat să fie organizate şi alte evenimente.

Castelul Apafi din Dumbrăveni este azi un spaţiu dinamic şi atrăgător, pregătit pentru a primi vizitatori şi a concentra viaţa culturală a comunităţii locale. 

(detalii pe www.muzee.org. Mulţumim colegilor Dragoş Neamu şi Ina Postăvaru pentru informaţiile furnizate.) 

Ana-Maria Stan, dr. în istorie, este cercetător la Muzeul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.

Foto: A.M. Stan