Poveştile unei statui

Zilele trecute, urmărind imagini din catedrala Sfîntul Vit din Praga, de la înmormîntarea lui Václav Havel, mi-am reamintit de legăturile care există între actuala capitală a Cehiei şi oraşul meu, Cluj-Napoca. În cea de-a treia curte a Castelului Regal din Praga, chiar în stînga şi spre spatele acestei magnifice catedrale, se ridică o statuie cu subiect religios – cea a Sfîntului Gheorghe omorînd balaurul. Blocul de bronz care se dezvăluie azi ochilor a mii de turişti este el însuşi o copie, datînd din secolul al XX-lea, a unei statui medievale. Prin tematica sa, dar mai ales prin execuţie – care îmbină armonios tehnici şi elemente ale goticului tîrziu şi ale Renaşterii –, acest monument reprezintă deopotrivă o mărturie a dezvoltării meşteşugurilor din vechime şi a evoluţiei artei.

Originalul, păstrat astăzi în colecţiile Galeriei Naţionale pragheze, a fost realizat în 1373, la comanda regelui Carol al IV-lea, special pentru Castelul Regal. Locul iniţial de amplasare a statuii s-a pierdut în negura timpului, dar se pare că făcea parte din decoraţia unei fîntîni.

Legătura cu oraşul Cluj? Autorii statuii – susţin majoritatea istoricilor de artă români, dar şi multe surse ceheşti – sînt doi fraţi născuţi în urbea de pe Someş. Martin şi Gheorghe provin dintr-o familie de artişti, tatăl lor fiind pictor. Cei doi erau renumiţi în epocă pentru felul în care ştiau să modeleze bronzul, documente de secol XIV menţionînd că tot ei au ridicat la Oradea, pe la 1370 (deci înainte de Sfîntul Gheorghe…), mai multe statui ale unor regi maghiari; statui atît de frumoase încît peste vreo trei sute de ani erau lăudate în scrierile turcului Evlia Celebi, care a vizitat regiunea (apud Ştefan Pascu (coord.), Istoria Clujului, Cluj, 1974, pp. 132-133).

Sfîntul Gheorghe omorînd balaurul este însă singura operă a sculptorilor Martin şi Gheorghe care a supravieţuit pînă azi. Iar dacă, în prezent, unii specialişti din Cehia înclină să atribuie originalul unor sculptori veneţieni, acest lucru se explică prin faptul că statuia (mai ales calul) are vizibile influenţe italiene, modelul de referinţă fiind statuia ecvestră a împăratului Marc Aureliu de la Roma.

Din anul 1904, Clujul deţine şi el o copie în mărime naturală a statuii Sfîntului Gheorghe…, ca un omagiu adus oraşului de baştină al autorilor acesteia. Realizată de către arhitectul Kálmán Lux, ea a fost la început amplasată lîngă clădirea Bibliotecii Centrale Universitare, pe atunci în curs de construire (aceasta s-a inaugurat în 1909). Era epoca modernizării urbanistice a Clujului, stimulată şi de boom-ul cultural-artistic apărut în Imperiul Austro-Ungar după 1896.

Patron al cavalerilor şi al soldaţilor, Sfîntul Gheorghe a şi dat, pentru vreo 20 de ani, numele pieţei în care i-a fost aşezat monumentul (azi Piaţa „Lucian Blaga“).

Anii comunismului, mai precis momentul 1960, au însemnat mutarea statuii din faţa Bibliotecii Universitare (să fie oare o simplă coincidenţă faptul că, în acelaşi an, Universitatea clujeană a găzduit o vizită a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej şi a unui foarte tînăr Nicolae Ceauşescu, responsabil cu problemele tineretului?). Noul amplasament al statuii Sfîntului Gheorghe… a fost fixat în faţa Bisericii Reformate, de pe strada Kogălniceanu, unde a rămas pînă în prezent. Un sondaj online realizat în toamna anului 2011 de către ziarul Adevărul şi intitulat „Ce simbol alegi tu pentru Cluj?“ a dezvăluit că doar 1,44% dintre respondenţi au votat pentru acest monument, ceea ce indică, în opinia noastră, că puţini clujeni îi cunosc azi istoria şi/sau au vizitat-o foarte frecvent.

O restaurare, alături de nişte explicaţii care să pună în valoare valenţele europene ale statuii, i-ar spori popularitatea, atrăgînd atenţia localnicilor şi a turiştilor asupra importanţei şi frumuseţii ei… 

Ana-Maria Stan este doctor în istorie, cercetătoare la Muzeul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca.