Planeta maimuţelor

Publicat în Dilema Veche nr. 439 din 12-18 iulie 2012
Planeta maimuţelor jpeg

N-o să vă vină să credeţi. Nu mi-a venit nici mie, cînd am văzut la televizor... Nu citisem Evenimentul Zilei, în care figura aceeaşi informaţie că se fac săpături arheologice la Sf. Nicolae din Curtea de Argeş la mormîntul lui Vlaicu-Vodă, după care urmează Mircea cel Bătrîn, la Cozia! Intenţia investigaţiilor – despre care nu ştia nimeni în ţara asta, care a fost a acestor voievozi – ar fi să se extragă din osemintele Basarabilor probe de ADN ca să aducă dovada rîvnită că aceia au fost români neaoşi – de os domnesc, nu-i aşa? –, ori – Doamne, fereşte! – să confirme ipoteza insidioasă şi nepatriotică cu privire la originea lor cumană. Mă grăbesc să explic de ce articolul care urmează apare aici, deşi n-are a face cu monumente din Bucureşti. Oricine va înţelege că este în discuţie însăşi competenţa, ba şi bunul-simţ, pe care le manifestă autorităţile însărcinate să supravegheze monumentele istorice.

Există trei probleme aici: una, mică, dar esenţială, e de natură ştiinţifică şi tehnologică; a doua ţine de politica cercetării la noi (sau politizarea ei, ceea ce aduce în poziţii de decizie oameni incompetenţi) şi a treia, mai subtilă, o anumită tendinţă de abordare tabloidă a istoriei (am văzut ştirea pe PRO TV!) care nu mai are limite în buna-cuviinţă. Să le iau la rînd.

Problema ştiinţifică este, evident, că noi nu avem o genă a românităţii sau cumanităţii pe care să o găsească vreun cercetător la microscop. Dacă aşa ceva exista, Hitler reuşea demult să stabilească descendenţa lui directă din Nibelungi şi Ceauşescu pe a sa din Burebista. Au existat încercări nefericite ale unor antropologi ai noştri (nu geneticieni), în jur de 1940, să folosească instrumente ştiinţifice pentru a studia rasele, episod dramatic încheiat cu judecarea lor cînd au venit ruşii. De atunci încoace, slavă Domnului, nu s-au mai folosit asemenea instrumente pentru scopuri generale. Genetica poate folosi cel mult în cazuri individuale, cînd apar descendenţi ai unei familii cunoscute (de exemplu, urmaşii de culoare ai lui Thomas Jefferson) care vor să stabilească filiaţia lor; cu alte cuvinte, cînd există la ambele capete o persoană clar identificată, cu un ADN determinat, ceea ce nu e cazul cu dacii, românii şi cumanii. Cine a văzut un ADN de cuman?

Problema politică este cum de sînt permise asemenea amatorisme, contra cărora a protestat în mod just ministrul Culturii, el însuşi arheolog. Autorizaţia de cercetare a fost semnată de domnul doctor Mircea Angelescu, consilier al ministrului, şi el arheolog pasămite (acuzat de plagiat, fără consecinţe, cu ani de zile înaintea generaţiei actuale de politicieni). Semnează şi directorul interimar al Direcţiei Patrimoniului Naţional din Ministerul Culturii. Proiectul este susţinut de responsabilitatea ştiinţifică a Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan“ (desigur, Pârvan, dacă ar auzi, s-ar răsuci în mormîntul său, pe care încă nimeni nu l-a deschis). De finanţarea acestui proiect răspunde „Patrimonium Transylvanicum“, de care n-am auzit pînă acum. Cui i-a venit ideea de a verifica identitatea etnică a primilor noştri voievozi? Nu e clar, dar în favoarea ei s-a declarat la TV tînărul istoric clujean Alexandru Simon, cunoscut ca adversar al şabloanelor naţionaliste, pe care le combate în studii numeroase, erudite, presărate cu impertinenţe. 

Din nenorocire, la originea acestei iniţiative nesăbuite este o problemă de stimă de sine a poporului român şi de onoare naţională pe care a declanşat-o domnul Neagu Djuvara prin cartea sa Thocomerius – Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti (Humanitas, 2007). Prezenţa charismatică a autorului în viaţa publică a reuşit să stîrnească o dezbatere în jurul acestei teme, al cărei interes pentru omul de rînd nu putea fi altfel prea mare. La criticile pe care le-a întîmpinat savanta lucrare, răspunsul n-a întîrziat să vină cu a doua carte, arătînd o susceptibilitate exagerată, Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă (Humanitas, 2011). Îndoielile unor istorici faţă de argumentarea dibaci construită a domnului Djuvara n-au depăşit limitele unei polemici ştiinţifice, pe cînd în mass-media reacţia favorabilă a fost atît de intensă, încît autorul s-a putut felicita de „imensul interes suscitat la marele public“. Totuşi, a crede că prin investigarea unui ADN de 700 de ani se cîştigă un adevăr istoric asupra căruia confruntarea academică nu obţinuse certitudinea este o naivitate. Una care nu poate fi atribuită d-lui Djuvara, care a avut prudenţa de a adăuga: „faptul că Thocomer şi fiul său Basaraba erau «românizaţi» prin 150 de ani de convieţuire cu populaţia valahă care i-a ales drept conducători e o realitate pe care n-am contestat-o nici un moment“. Subtilităţile astea însă s-au pierdut prin presă şi acuma totul a devenit marfă de jurnal de ora cinci, exhumăm şi facem, ca în filme de duzină cu detectivi, examene medico-legale, ca să aflăm dacă Basarab era român sau cuman!

Cum a fost posibil ca nimeni să nu fi întrebat Comisia Monumentelor Istorice dacă încuviinţează exhumarea voievozilor de la Argeş şi ca ministrul să afle din presă ce se întîmplă? În plus, nişte membri marcanţi ai comunităţii academice şi-au asumat riscul de a fi acuzaţi de profanare de morminte, fiindcă nici nu le-a trecut prin cap să ceară aprobarea Bisericii (măcar un mitropolit, ceva, dacă nu chiar Prea Fericitul). Impietate în sens religios şi moral, pe care intervenţia necesară a ministrului a oprit-o, dar prea tîrziu. Doar rămăşiţele lui Mircea de la Cozia, care nu mai văzuseră lumina zilei din 1938, cînd la marginea gropii asistau moştenitorul tronului şi N.Iorga, au scăpat de data asta. Această situaţie îi descalifică pe cei ce au răspunderea unui depozit sacru. Asta e România de astăzi sau Planeta Maimuţelor?

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rezultatul protestelor împotriva turiștilor: stațiunile spaniole se golesc
Spaniolii furioși din cauza turismului în masă au primit exact ceea ce au cerut, deoarece Magaluf , unul dintre cele mai importante locuri de vacanță din Mallorca, este pe jumătate gol. De fapt, arată ca un oraş fantomă.
image
Alimentele pe care experții în siguranță alimentară nu le-ar mânca niciodată de la bufetul de mic dejun al unui hotel
Cu toţii suntem de acord că, în vacanţă, unul dintre avantajele de a sta la un hotel este bufetul de mic dejun inclus în pachetul achiziţionat. În acelaşi timp, ultimul lucru pe care ni-l dorim este să rămânem în cameră din cauza vreunei boli digestive.
image
Caravană electorală, atacată cu bâtele într-o comună din județul Buzău VIDEO
Lupta politică se duce și cu ciomagul, pe alocuri. O demonstrează filmarea realizată de membrii unei caravane electorale din comuna buzoiană Calvini, în care se vede cum sunt alergați și amenințați cu bâtele de un grup de săteni.

HIstoria.ro

image
Efectele surprinzătoare ale prezenței ofițerilor ruși în Bucureștiul anului 1877
În cadrul Războiului ruso-turc din 1877, după declararea de Război Imperiului Otoman, trupele ruse intră în România, în drum spre Turcia. Ca urmarea a acestui fapt, Bucureștii lui 1877 sînt luați cu asalt de ofiţerii ruși, gata să-și cheltuiască banii nebunește.
image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.