Oraşul de după război

Publicat în Dilema Veche nr. 444 din 16-22 august 2012
De spus încă o dată jpeg

Am văzut săptămîna trecută observaţiile dnei Durandin despre Bucureşti, oraş pe care-l cunoaşte bine, aşa cum era la cumpăna între două zodii politice şi sociale, la sfîrşitul primului deceniu de la Revoluţie. Întîmplarea îmi scoate în cale încă o mărturie franceză cu privire la altă răscruce în istoria Capitalei noastre, atunci cînd tocmai fusese „eliberată“ de ocupaţia germană, în toamna tîrzie a anului 1918.

Puţini dintre noi au avut ocazia să citească romanul Capitaine Conan de Roger Vercel, care a luat chiar premiul Goncourt în 1934. Autorul, care a mai scris un roman (de negăsit) despre români, judecînd după titlu – Notre père Trajan –, era născut în 1894 şi a vizitat întreaga Europă centrală şi răsăriteană de la Budapesta la Odessa şi de la Stambul la Belgrad, Sofia şi Bucureşti. Intrase în Transilvania cu primele trupe franceze care au pătruns acolo, dar a luat parte şi la luptele de la Bender contra bolşevicilor de peste Nistru. Filmul pe care l-a făcut în 1995 Bertrand Tavernier pe baza romanului şi care a rulat şi la noi arăta grozăvia şi absurditatea războiului, fără a insista pe localizarea în România şi Bulgaria, unde divizia Orientului se găsea în ajunul armistiţiului. Subiectul este, de fapt, dificultatea pentru ostaşii care abia au lăsat arma din mînă de a reveni la o viaţă normală, deşi năpădită de lipsuri şi de constrîngerile disciplinei civile. În literatura română există o carte mult mai impresionantă – bineînţeles, uitată –, aceea a lui G. Banea, Zile de lazaret. Jurnal de captivitate şi spital (1938). Scriitorul francez a întîlnit eroi a căror memorie era încărcată de moartea camarazilor şi a duşmanilor. La Bucureşti, ei se repezeau la beţii şi bordeluri cu o brutalitate pentru care erau pedepsiţi de tribunalul militar. În faţa acestei justiţii se perindau oameni pe care războiul îi sălbăticise, iar biata compensaţie pe care o crezuseră ca fiind dreptul lor era de a se tăvăli în prostituţia cea mai sordidă.

Peisajul caracteristic de aici: „o casă, o grădină, un maidan, apoi o grădină, un maidan, o casă; mereu impresia de neterminat pe care o dă acest mare oraş dincolo de cartierele sale bogate. Ca şi cum i-ar fi fost lene să umple golurile rămase şi se întinde, indolent, pe cîmpia nesfîrşită, lăsînd să se împrăştie în libertate casele risipite“. Micul burghez francez, obişnuit cu rînduiala străzilor, refuza dezordinea şi neglijenţa. Prin „mahalalele moarte şi stinse“, trupele lui Berthelot îşi făcuseră drum spre Piaţa Victoriei ca să defileze triumfal prin faţa „unui rege obosit care ne-a salutat moale cu sabia, a unei regine sprintene şi vioaie care zîmbea cu toţi dinţii şi a prinţeselor din trăsură, două fermecătoare fete cu coroniţe“. Arcuri de triumf, steaguri, flori... „Ţăranii îmbrăcaţi în cojoace îşi scot căciulile: admirabili sînt ochii lor de copil, imenşi, adînci“; pe cînd ceilalţi ţărani, în uniformă, infanteria română, prezintă armele, „trîmbiţările lor prelungi sună ca nişte nostalgice chemări de ciobani“. Calea Victoriei? „Îmi aduce aminte de o stradă de provincie, duminica.“ De la un magazin la altul, plimbările, în absenţa maşinilor pe care le înlocuiesc cîteva trăsuri cu vizitiii lor lipoveni. „Tot Bucureştiul oscilează răbdător între Palatul Regal, care seamănă leit cu cea mai banală dintre prefecturile din Franţa, şi Poşta centrală, o vastă clădire importată de la München“. La lăsarea nopţii, „electricitatea, parcimonios repartizată, întristează brusc strada. Cafenelele nu aprind decît un bec de fiecare lampă... Marfa ieftină din vitrine stîrneşte mila: războiul apasă greu asupra popoarelor mici, de vreme ce magazinele de prim rang din acest oraş au fost reduse la o asemenea penurie“. Explorarea îl duce pe vizitator mai departe, pe străzile cu firme de comercianţi, Sărindar, Lipscani... „Ele sînt prost pavate, şi mai prost luminate, mărginite cu faţade neregulate şi sărăcăcioase, unde, la cîte o fereastră, pîlpîie lumina de gaz dinăuntru! Gangurile deschid, în tencuiala galbenă, dreptunghiurile lor negre, joase. Ne poticnim în bornele ridicate la colţul pragurilor. Vitrinele strîmte sînt încadrate de bîrne groase, abia cioplite... Altădată, mi-ar fi plăcut această stradă veche, cu lucarne şi streşini, lumina estompată a lămpilor ei, ba pînă şi mirosul ei de baltă.“ În bodegile în care se coboară la subsol, „cu grămezi de verze prăvălite printre mese, din tavan atîrnînd legături de gogoşari şi ştiuleţi aurii de porumb“, soldatul francez descoperă ţuica. Alt colţ de oraş pe care autorul l-a cercetat este piaţa Sfîntul Gheorghe – „o piaţă mică, rotundă, înconjurată de case cu un etaj, în centrul căreia o lupoaică de bronz înţeapă cu mamelele ei ascuţite două păpuşi negre aşezate pe un soclu strîmt, Romulus şi Remus“. În labirintul de străduţe ţigăneşti din jur, poliţiştii români l-au condus la curve ca să-i adune de acolo pe militarii francezi. Pe unii dintre aceştia i-au prins după ce, trăgînd cu revolverele, jefuiseră un local de noapte şi-i spărseseră capul casierei cu un sifon.

De la aceste descrieri realiste al oraşului nostru, care degajă mai degrabă tristeţe şi dezgust, n-au trecut încă o sută de ani!

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
image
O mamă a dezvăluit cinci lucruri pe care le interzice copiilor săi după ce a lucrat la o unitate de terapie intensivă pediatrică
Mamă a patru copii, femeia a împărtășit lista celor cinci lucruri care nu trebuie făcute de copii, după ce a lucrat într-o unitate de terapie intensivă pediatrică (ICT).
image
Motivul inteligent pentru care centrele comerciale nu au ferestre
Există mai multe explicații pentru care mall-urile limitează ferestrele.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î