Numele străzilor

Publicat în Dilema Veche nr. 514 din 19-23 decembrie 2013
Numele străzilor jpeg

Numele de străzi sînt presărate de-a lungul unui drum prin timp. Ele reflectă moravuri şi deprinderi de gîndire. Preocuparea de a găsi nume pentru noile străzi exista deja în 1890. În acel an, la 21 aprilie, Primăria oraşului Bucuresci, cu a sa Direcţiune a Lucrărilor Tecnice, emite următoarea adresă:

„Domnilor, avem onoare a vă ruga să binevoiţi a lua parte la şedinţa ce Comisiunea de nomenclatura stradelor va ţine miercuri 25 curent orele 8 1/2 seara spre continuarea acelor lucrări. Primiţi, vă rugăm, Domnilor, asigurarea deosebitei noastre consideraţiuni şi stime.“

Semnează pentru primar Vintilă Rosetti, fiul lui C.A., care nu era încă statuie, şi Capul Serviciului Studielor, G. Al. Orescu, arhitectul căruia i se datorează Universitatea şi alte construcţii importante ale epocii. Cine făcea parte din această Comisiune? Pe lîngă trei domni de la Primărie, „B.P. Hasdeu, Profesor“, alături de „Al. Odobescu, Profesor“, şi „G. Ionescu-Gion, ziarist“, cel din urmă fiind autorul primei istorii a Bucureştilor. Fiindcă semnează pentru luare de cunoştinţă, ştim unde a petrecut Odobescu seara de 25 aprilie 1890. Şi mai ştim că Primăria, care avea asemenea experţi la dispoziţie, lua în serios problema nomenclaturii.  

Zece ani mai tîrziu, sarcina de a boteza străzile a avut-o N. Petraşcu, ale cărui interese mergeau spre literatură şi artă – aşa cum se chema chiar revista pe care o publica –, iar el se laudă cu patriotica sa idee de a da unor străzi numele Transilvaniei şi Basarabiei, înainte ca ele să fie cuprinse în statul român. Tot aşa, a găsit de cuviinţă să numească o stradă Grigorescu, atunci cînd pictorul era încă în viaţă, deşi primarul socotea că acest nume n-ar fi potrivit decît la Cîmpina. Fiind prieten cu Mincu, acest Petraşcu l-a rugat să-i facă proiectul pentru casa pe care şi-o construia în 1900 în Piaţa Romană, clădire pe care o vedem astăzi într-o degradare ruşinoasă...

Vremurile s-au schimbat odată cu regimul politic. Am avut în Bucureşti străzi cu nume de regi, regenţi, miniştri, care au durat numai cîţiva ani după moartea lor; am avut şi pe Hitler şi pe Roosevelt, după cum, la sfîrşitul Primului Război Mondial, recunoştinţa României pentru arbitrii altei situaţii internaţionale se manifestase prin atribuirea denumirilor Wilson, Clemenceau şi Orlando. Socialismul şi-a pus adînc pecetea pe memoria oraşului, aşa că, pentru a nu mai trăi între Gheorghiu-Dej, Sălăjan şi Moghioroş, se impunea restituirea unei istorii pe care aceia, cînd erau vii, o şterseseră sfidător. Procedînd la fel ca ei în 1948, aveam o revanşă de luat contra unui trecut pe care voiam să-l aruncăm în uitare. Deschid alt dosar şi regăsesc o dispoziţie a lui Crin Halaicu, cu data de 1 septembrie 1993, prin care, pe baza decretului-lege nr.100/1990, se aprobă normele privind atribuirea şi schimbarea de denumiri pentru arterele de circulaţie. S-a creat o comisie de specialitate, care urma să propună şi să justifice aceste modificări: „Comisia se va întruni lunar la date stabilite în prealabil.“

Ce avea de făcut Comisia, din care am făcut parte un an sau doi? „Denumirile cu caracter artistic, istoric, ştiinţific, geografic, economic, militar, politic etc. vor fi de preferinţă legate de istoricul oraşului Bucureşti sau al ţării.“ La numele de personalităţi se recomanda să se indice profesia (!) şi datele biografice, de exemplu: „Dinu Lipatti, compozitor, 1917-1950.“ Marele pianist nu fusese şi compozitor; de altfel, pentru a evita dificultăţile, s-a renunţat la datele biografice. Aveam de păstrat denumirile intrate în tradiţia oraşului şi, mai ales, să căutăm „să se revină la denumirile de tradiţie care au fost înlocuite în perioada postbelică.“

Pentru a vedea cum m-am achitat de aceste îndatoriri, mă uit la însemnările mele din şedinţa de la 27 octombrie 1993. Muzeul Enescu, aflat în Palatul Nababului, dorea ca strada vecină să devină Gheorghe Grigore Cantacuzino: m-am opus şi am reţinut numele actual – Frumoasă. Alte propuneri veneau din public, de obicei de la familiile unor eroi ai Revoluţiei din decembrie, sau de la Ministerul de Externe (care, de pildă, l-a cerut pe Alexander von Humboldt; a fost o plăcere să-l plasăm în locul Caolinului). Pentru Rădulescu-Motru, am refuzat toate străzile propuse: Horei, Lyrei, Căluşei, Vaselor, cu nume din 1900, dar, pînă la urmă, a trecut pe Brînduşelor. Numele actorului – altădată popular – Al. Giugaru a înlocuit Lupeni, care comemora faimoasa grevă a minerilor din 1929, după cum Daniel Ciugureanu, primul ministru al efemerei republici a Basarabiei, mort într-o închisoare comunistă, a înlăturat Comuna din Paris. Lui Petre Ţuţea i s-a dat strada Lăcustei, situată între Alunişului şi Luminoasă. Acolo unde fusese strada Şcoala Herăstrău a fost reabilitat inginerul N. Caramfil, creatorul zonei verzi din nordul oraşului, care, ca fost ministru al lui Carol al II-lea, se refugiase în Statele Unite. Regina Maria şi-a recăpătat bulevardul, după anii în care se numea al Uverturii. Strada Snagov nu voia să spună nimic: i-am redat numele lui Nicolae Filipescu, a cărui casă, la colţul cu Batiştei, aparţine acum ambasadei americane. Contribuţia mea personală s-a redus la numele lui Tudor Vianu, al lui Ioan Bianu, istoric literar şi organizator al Academiei Române, precum şi la al doctorului Ştefan Irimescu, care a avut un mare rol în combaterea tuberculozei. Chiar dacă n-aţi citit Nepoţii Gornistului, aţi auzit de Ştefan Furtună, pe care mitologia comunistă îl consacrase erou în 1877 şi în 1907. Am împărţit strada cu numele lui în două: o jumătate Constantin Noica şi cealaltă – Mircea Vulcănescu.  

Dacă ţin bine minte, activitatea Comisiei a încetat prin 1995. S-a considerat, probabil, că ne îndeplinisem misiunea. Nici nu era de dorit să mai punem beţe în roate la propuneri venite de sus, din nori. Şi ele continuă să vină: cea mai aberantă este şi cea mai recentă – Piaţa Francofoniei! Cine ştie ce ne mai aşteaptă...  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: H. Vasilescu

Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cultura de Internet (o însemnare – încă îndreptățită, cred – din 2008)
Atîta doar: cînd eşti în faza de învăţare, nu se cade să adopţi, ţanţoş, postura învăţătorului. Mai ai încă de butonat…
Frica lui Putin jpeg
Determinism geografic și decizie morală
Probabil, totuși, că determinismul geografic joacă un anume rol în judecățile noastre politice, sociale, culturale, dar, ca orice determinism, are limite. Iar cînd încercăm să vedem dincolo de ele, nu putem ignora o decizie morală, adică libertatea.
AFumurescu prel jpg
Națiuni (ne)rușinate
Practic, constat tot mai des că există atît oameni, cît și națiuni ce par complet străine conceptului de rușine.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Italian. Responsabil
Italia nu va fi locul în care suveranismul și izolaționismul s-au dus să moară. Însă, cel puțin pentru o vreme, cele două vor lăsa loc unui foarte necesar pragmatism.
O mare invenție – contractul social jpeg
RT France v. Consiliul Uniunii Europene
Apoi, această funcționare eficientă nu a sacrificat nici unul dintre principiile procesului echitabil. RT France a avut acces la Justiție, s-a bucurat de dreptul la apărare și de o analiză independentă și imparțială a motivelor și argumentelor prezentate.
tumblr o4cyqcAhRy1sdzmuoo6 1280 jpg
Mașina de scăldat
Așa că pe la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost inventată mașina de scăldat; o gravură păstrată într-o bibliotecă britanică din regiunea Yorkshire, datată cu anul 1736, ar fi prima imagine care surprinde niște oameni înotînd cu ajutorul mașinii de scăldat.
Iconofobie jpeg
O maladie necruțătoare
Egoismul (aproape că îmi vine să-i spun egotism și în română) reprezintă mult mai mult decît ne transmit dicționarele explicative. Constituie o maladie a spiritului, care te alienează sui generis, te îmbolnăvește de „tine însuți”.
„Cu bule“ jpeg
De dulce
Echivalența parțială dintre dulce și bun devine echivalență totală în anumite construcții, de exemplu în sintagma frați dulci(sau buni), adică frați avînd ambii părinți în comun, în opoziție cu frații vitregi.
HCorches prel jpg
O moarte care nu dovedește nimic
Ce legătură au toate astea cu rubrica de educație, cu statutul de prof, viața mea? Exilarea lui Ovidiu și atentatul asupra lui Rushdie sînt pledoarii pentru nevoia de a păstra în școală literatura pe primul loc – și subliniez, pe primul – ca importanță!
Un sport la Răsărit jpeg
David Popovici e om?
Cu cît rezultatele sînt mai mari şi mai departe de imaginaţia noastră apare umbra trişatului. Aşa şi cu David. Nu poate fi adevărat, susţin nu puţini. E ceva în neregulă. De unde a apărut?
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Hai, noi să trăim, că se pare că vom fi ultima generație de oameni înțelepți de pe lumea asta. După noi vin sociopații ăia care nu mai știu să vorbească între ei. Nu știu decît să stea cu ochii în telefon. Mă îngrozește treaba asta, zău.
640px Castle Kruja Albania 2004 07 08 jpg
Tirana și strănutul albanez – despre călătoria mea în Albania (I) –
Dimineața începe doar atunci cînd locuitorii orașului se întîlnesc pe la terase ca să-și bea cafeaua, însoțită mereu de un pahar de apă rece din partea casei, cafeaua nu se bea niciodată acasă.
15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.