Morţi şi manechine

Publicat în Dilema Veche nr. 462 din 20-26 decembrie 2012
Morţi şi manechine jpeg

Distrugerea statuilor din motive politice şi înlocuirea lor cu altele pentru a imprima în memorie o altă ideologie au fost inventate de Revoluţia franceză. În 1792, Adunarea Legislativă a decretat înlăturarea statuilor de regi, care erau expuse în locuri publice, şi topirea celor de bronz, ca să fie turnate tunuri. În 1793, a fost instituit cultul Raţiunii în scopul de a descreştina Franţa. Catedrala Notre-Dame a fost transformată în templu al noii divinităţi. În Piaţa Bastiliei, acolo unde fusese închisoarea dărîmată de revoluţionari, s-a ridicat o statuie colosală a zeiţei Raţiune în faţa căreia corul cînta un Imn Libertăţii. O amintire a acelui cult patriotic era probabil în intenţia lui Daniel Rosenthal în 1848, cînd, la Filaret, a înălţat o statuie a „României deliverate“, un ghips care a durat numai cîteva zile.

Lectura cărţii Bucureşti. Materie şi istorie. Monumentul public şi distopiile lui (ed. Anca Benera şi Alina Şerban), pe care ICR a publicat-o anul trecut, cu o traducere engleză şi ilustraţii (foarte bine alese), mi-a adus aminte acest precedent istoric. Frumosul volum este constituit din contribuţiile unor eminenţi istorici ai artei şi muzeografi români şi străini care şi-au ales să comenteze 13 monumente dispărute. Toate îndeplinind o misiune politică, au fost suprimate fiindcă misiunea lor era perimată. Nici unul n-a ţinut mai mult de 60 de ani: istoria, la români, se grăbeşte. Cele mai longevive au fost monumente omagiale şi comemorative dinainte de Primul Război Mondial, mărturii ale unui regim care, împărţit între liberali (I.C. Brătianu, Eug. Carada, Pake Protopopescu) şi conservatori (Lascăr Catargiu), a construit societatea românească într-o simbioză de tradiţie organică plus modernitate de împrumut. Take Ionescu care, într-o carieră de 30 de ani, trăise 25 ca ministru al vechiului regim, nu şi-a avut statuia decît tîrziu şi momentul pentru care era imortalizat a fost acţiunea sa din vremea războiului („Cred în victoria Aliaţilor aşa cum cred în lumina soarelui“ erau cuvintele înscrise pe placa de bronz aplicată pe soclu, ca exemplu de elocvenţă patriotică). În ordine cronologică, urmează două monumente (al Infanteriei şi Eroii Corpului Didactic) care exprimau recunoştinţa naţiunii pentru jertfele ce au răscumpărat apoteoza din 1918. Statuile regale (Carol I şi Ferdinand) simbolizau şi ele respectul pentru fantome ilustre: prezenţa şi puterea lor erau destinate să rămînă un timp nelimitat, cît trebuia să dureze statul pe care l-au creat cei doi călăreţi de bronz. Pînă aici această serie de morţi era coerentă. Din ultima zi a anului 1947 au început să cadă statuile, odată cu monarhia. Stalin şi Lenin reprezentau o lume nouă, chezăşia unui viitor etern al omenirii întregi. Ei şi, lîngă ei, provincial, Petru Groza.

Ar mai fi fost de adăugat un monument care n-a mai apucat să fie realizat, în onoarea greviştilor de la Griviţa din 1933, un episod al luptei pentru acea ţară viitoare: uitată în iarba spaţiului verde din faţa Gării de Nord, o piatră cu inscripţie anunţă şi astăzi că acolo va fi monumentul. Este forma minimală pe care o ia comemorarea.

După patru decenii, sîntem la o răscruce şi trecutul recent este iarăşi incompatibil cu prezentul. În cartea pe care o închid acum am găsit un citat care-mi place. La radio Erevan, un ascultător întreabă dacă se poate prezice viitorul şi primeşte răspunsul: „Da, nici o problemă, ştim exact cum va arăta viitorul. Problema este cu trecutul, căci se tot schimbă“. Deci, este necesară o selecţie a trecutului, pentru care trebuie să ne păstrăm voinţa de luciditate.

Deocamdată, intrăm în viitor de-a-ndăratelea. Lenin în iarbă la Mogoşoaia parcă sărută pămîntul. La Budapesta au avut ideea de a aduna la un loc pe toţi Leninii şi alte figuri de soldaţi sovietici sau muncitori într-un panoramă foarte apreciată de turiştii occidentali care n-au mai văzut aşa ceva. La Bucureşti, statuia lui Carol I era de Mestrovic, acum e de Florin Codre. Bolborea i-a refăcut pe Jalea, cu Monumentul Infanteriei, şi pe Antonin Mercié, cu Lascăr Catargiu. Cel puţin pe Groza, pe care Ladea îl făcuse cam fălos, am auzit că familia l-a dus acasă în Ardeal: foarte bine.

Între fotografiile din volum, o defilare de 1 Mai şi o manifestaţie a Frontului Renaşterii Naţionale arată că oficializarea peisajului urban a influenţat mentalitatea oamenilor. Sînt, ici şi colo, unele greşeli, nu doar de tipar: Arthur Verona n-a fost sculptor, Pake Protopopescu era doctor în drept de la Geneva, nu de la Genova, Victoriile înaripate de la Şosea făceau parte din monumentul lui Ferdinand, nu erau „dedicate reginei Maria“, un ministru sîrb se numea Ciolac Antici, nu Ciolan, şi un cunoscut colecţionar şi critic de artă era Cioflec, nu Ciofleac!

În ansamblu, lucrarea dă de gîndit. Convenţiile politice impuse de regimul comunist au produs doar manechine, pe cînd statuile vechi erau expresia unui act de conştiinţă, omagiul cuvenit marilor morţi din istoria naţională. A imita astăzi mecanic ceea ce era atunci în sufletul unei epoci care nu se mai întoarce nicăieri şi niciodată este o greşeală. Dovadă, o statuie a lui Traian după două mii de ani!

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: L. Muntean

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.