Mihail Moxa 14

Publicat în Dilema Veche nr. 424 din 29 martie - 4 aprilie 2012
Mihail Moxa 14 jpeg

Maşina e bună în Bucureşti ca să mergi la mare distanţă, ca să ajungi din centru în noile cartiere de la margine. Pentru a vedea bine oraşul adevărat, trebuie să umbli pe jos. Atunci, casele vechi îşi arată frumuseţea, nu trecătorilor grăbiţi, numai pentru cine se opreşte să se uite. Deseori, faţadele poartă răni adînci, din cauza vîrstei sau a unei încercări bezmetice de a „moderniza“. Alteori, este o paragină întreţinută, cînd proprietarul locuieşte în altă parte, cîteodată chiar în străinătate, nu vrea să cheltuiască cu demolarea, care, şi ea, costă, deci aşteaptă să se destrame ţesutul clădirii, ca haina uitată într-un dulap în care au intrat moliile. Înăuntru nu mai trăieşte nimeni. Case părăsite, în jurul cărora cresc betonul şi sticla, pentru ca Bucureştii să arate „ca în filme“ (fiindcă, pe vremuri, numai la cinema era accesibilă străinătatea).

Am făcut încă o dată experienţa unei plimbări şi m-am mirat că au mai rămas case foarte frumoase pe strada Mihail Moxa, care se chema altădată Barbu Catargiu, în amintirea fostului prim-ministru care-şi avusese casa pe Calea Victoriei, peste drum de Academie. Catargi fiind un conservator, apărător al interesului moşierilor cu care se lupta Cuza, numele a fost schimbat cu un cronicar, mai inofensiv. La răscrucea cu Sfinţii Voievozi (nume probabil tolerat prin asociaţie de idei cu Mircea cel Bătrîn sau Mihai Viteazul, deşi, în realitate, erau Arhanghelii, hramul unei biserici vecine), s-a înălţat un hotel strălucitor de nou, pe care scrie „Le Boutique“, la masculin, ca în româna comercială. Pe stînga se întinde curtea Academiei, clădirea lungă fiind văzută din spate, după care vine o impunătoare casă de cărămidă roşie, a cărei destinaţie actuală este enigmatică, fiind indicată de nişte iniţiale, dar odinioară a locuit acolo generalul Radu Rosetti. Om de caracter şi om de carte, fusese, pînă în 1947 cînd a plecat ca să moară la închisoare, directorul Bibliotecii Academiei, care, foarte convenabil, se găsea peste gard.

Pe dreapta, înainte de un bloc nou care arată destul de bine, sînt numerele 12 şi 14. „Patrizia, ristorante“: firma anunţă victorios noua utilizare care i s-a dat celei dintîi. A fost o idee bună. Numai luxul plăteşte reparaţiile şi întreţinerea (n-am intrat înăuntru ca să văd ce s-a restaurat şi cum). Din păcate, alături, nr. 14 n-a avut acest noroc şi nu-l va avea, deoarece are bulina roşie. Categoria 1 de risc seismic? Am îndoieli, sigur că se poate, dar mai rar la clădiri ca aceasta, numai cu demisol şi parter.

Ca şi în alte, nu puţine, cazuri, bănuiesc că se condamnă, de acord cu proprietarul, o casă în locul căreia trebuie să se construiască un bloc. Ce păcat ar fi! E adevărat, streşinile sînt sfărîmate, burlanele găurite şi neînlocuite, ca să se scurgă apa pe faţada de la stradă. Intrarea era prin grădină, sub protecţia unei marchize. Ferestrele, în chenare sobre, sînt ca nişte ochi închişi.

Dar ale cui au fost aceste case? Planurile cadastrale, pe care le-a consultat pentru mine îndatoritoarea prietenă Cezara Mucenic, precizează că ele au fost construite, amîndouă, înainte de 1895. La nr. 12, care era atunci 9, locuia un medic, doctorul Jovili, decedat după cîţiva ani, fiindcă în 1911 văduva lui figura ca proprietară. Casa de la nr. 7 (astăzi 14) a aparţinut lui Toma Sorescu: după nume, burghezie recentă, adică încă aproape de originile rurale. Dar a-şi comanda o casă ca asta era semnul ascensiunii sociale. Modelul imitat era al caselor boiereşti mai vechi cu o generaţie sau două. În schimb, boierii adevăraţi întorceau spatele acestei tradiţii. Arhitectul Nicolae Ghika-Budeşti, construind, prin 1908, locuinţa în care vor trăi Radu Rosetti şi, pînă la moartea ei în 1914, soţia sa, Ioana Ştirbey, a mers, ca plan şi materiale, spre ce era modern şi naţional pentru contemporani. De aceea, casa aceasta seamănă cu Muzeul de la Şosea (al Ţăranului Român!), inaugurat în 1906 şi conceput de acelaşi arhitect.

Caut în lista oficială a monumentelor istorice: strada Moxa lipseşte... Nu numai casa Rosetti ar trebui să figureze acolo, ca operă a lui Ghika-Budeşti şi ca un loc al memoriei în legătură cu un harnic istoric care a făcut cinste ţării. Casa Sorescu nu merită mai puţin să fie păstrată, ca exemplar al unei arhitecturi valabile artistic şi caracteristică pentru o vîrstă a oraşului care-i dădea originalitatea. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: R. Avram

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Augustin Viziru a dezvăluit cu cine l-a înșelat Oana Mareș: „Tu ai putea să ai ceva sexual cu el?”
Augustin Viziru a mărturisit că nu a fost „ușă de biserică” în timpul mariajului cu Oana Mareș alături de care a fost vreme de 11 ani.
image
A murit tânărul aflat în comă de două luni de la o durere de măsea
Ionuț Marian Călărău, care a stat în comă aproape două luni după ce a ajuns la spital cu o durere de măsea, a murit în spital. Anunțul a fost făcut pe rețelele sociale de familie și prieteni.
image
Fetiță de 11 ani, filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Imaginile au ajuns la colegi
O minoră de 11 ani, elevă în clasa a V-a la o școală din Cluj, a fost filmată în timp ce întreținea relații sexuale cu un elev de liceu. Filmările realizate în vacanța școlară au fost distribuite colegilor.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.