Lupta contra urîțirii orașului

Publicat în Dilema Veche nr. 356 din 9 - 15 decembrie 2010
Lupta contra urîțirii orașului jpeg

Deschid un manual de urbanism şi citesc acolo ce e un oraş. Potrivit acelei definiţii, oraş este acolo unde populaţia ajunge la o anumită densitate, unde există imobile din beton, unde sînt ascensoare, unde sînt cinematografe, unde este canalizare, unde sînt transporturi în comun şi unde există o poliţie a circulaţiei. Pe lîngă avantaje, progresele tehnicii au introdus o întreagă reţea de constrîngeri şi o estetică nouă, întîmpinată de admiratori pasionaţi şi, deopotrivă, de o neîncredere tenace. Ceea ce lipseşte din această serie de elemente cărora li se atribuie importanţă este tocmai esenţialul: conştiinţa de a forma o comunitate, avînd un trecut comun, deşi vîrstele înşirate de-a lungul acestui trecut se reflectă în expresii arhitectonice diferite. În secolul de care ne-am despărţit mai ieri, se aplica un principiu care se chema zoning, care-şi propunea să fixeze destinaţia unui cartier şi modul de construcţie, ba chiar numărul de etaje, adecvate cu caracterul acelui cartier. Nu numai înălţimea, ci şi dispoziţia construcţiilor erau reglementate. De exemplu, în 1925, Berlinul era împărţit în cinci zone: rezidenţială, rezervată afacerilor, industrială, mixtă, spaţii verzi. La noi, avem în Bucureşti 12 zone protejate pentru valoarea lor culturală şi arhitecturală, numai 12 din cele 114 prevăzute de PUG, dar respectarea servituţilor impuse e foarte relativă. La Comisia Naţională a Monumentelor Istorice vin mereu proteste ale celor care, contrariaţi de această limitare a dreptului lor de proprietate, revendică declasarea. Investitorii şi arhitecţii „de afaceri“ s-au coalizat ca să acapareze terenuri, fie prin demolarea clădirilor de tip tradiţional, fie prin cotropirea parcurilor sau a cît s-a mai păstrat din pădurile din jur. Această ofensivă este denunţată într-o carte care a apărut acum o lună la Editura Vremea, Arhitectura Bucureştilor încotro? de Dinu C. Giurescu. Profesorul Giurescu era cel mai îndreptăţit să o scrie, deoarece este şi autorul volumului Distrugerea trecutului României (1994) prin care a întocmit cel mai complet act de acuzare referitor la „sistematizarea“ întreprinsă de Ceauşescu. Ca istoric, şi-a dat seama printre primii că identitatea culturală a Capitalei este ameninţată de agresiunea „dezvoltatorilor urbani“. Semnalele de alarmă din presă sînt ignorate, şi ultimul deceniu a fost cel puţin la fel de nefast ca epoca lui Ceauşescu, din punctul de vedere al demolărilor unor clădiri reprezentative pentru fizionomia oraşului vechi. Ceea ce le-a luat locul cel mai adeseori sînt pastişe după o arhitectură străină, intitulată „modernă“, care desfigurează o stradă după alta cu stigmatul urîţeniei pretenţioase. 

Capitole din lucrarea domnului Giurescu, ca acela despre „Centrul istoric al Bucureştilor“, bine documentate şi instructive, ar fi bine să fie citite de edilii noştri. Materia, sistematic adunată, cuprinde şi cazuri din cele mai scandaloase (Cathedral Plaza, de exemplu) şi altele mai puţin cunoscute, dar la fel de revoltătoare: ultimele pagini dau o listă semnificativă de case distruse sau „aproape distruse“. Despre unele am scris şi eu de mai multe ori: Str. Visarion 8, Str. General Manu 7,  B-dul Aviatorilor 8, Piaţa Romană 7, Splaiul Independenţei 74. În legătură cu ultima, casa lui Pompiliu Eliade, fotografia care o ilustrează arată holul octogonal din centrul parterului, „particularitate foarte rară în arhitectura bucureşteană“. Aşa-i, dar aceeaşi situaţie a existat în Str. Tudor Arghezi 4, altă casă care a fost demolată chiar în toamna asta. 

Prin urmare, s-ar putea ca amîndouă să fie de acelaşi arhitect, H. Susskind. 

Ilustraţiile cărţii sînt excepţional realizate şi alese. Văzîndu-le, furia te strînge de gît. Vreţi să dispară aceste case de acum doar un secol şi să le scormonească din pămînt arheologii viitori ca pe ruinele de la Sf. Sava? Faţă de nesimţirea concetăţenilor noştri sau, mai abitir, faţă de ipocrizia cu care se invocă diverse justificări, nu mai rămîne altă speranţă decît acţiunea ONG-urilor, din ce în ce mai multe şi mai active în apărarea  oraşului istoric. Despre ele va fi vorba într-un articol viitor.  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

1031545422 jpg
Reformiști și antireformiști
Prima reforma semnificativă a fost în perioada 1996-2000, atunci cînd companiile de stat înregistrau pierderi și datorii foarte mari, care riscau să blocheze economia.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Nu merge bine”
În fapt, Brexit-ul a fost o lecție și un avertisment.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Cîinii și românii
Ascult şi aud, în întuneric, mesajul, totodată imemorial şi eschatologic, al destinului naţional.
Frica lui Putin jpeg
Dumnezeu ca bun de consum
În tot cazul, omul tradițional știa cărui dumnezeu să se închine și cum s-o facă. N-avea de ales decît în ce fel să urmeze tabla valorilor prescrise.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Prizonieri în rang secund?
După ce ne-am enervat și am jurat boicoturi, ne-am potolit repede. N-am boicotat nimic.
m simina jpg
Gara din New York
Dar Grand Central Terminal a avut noroc.
Iconofobie jpeg
Capitale…
În condiţiile unei dinamici culturale fireşti, şi Iaşiul, implică autorul, ar putea avea un destin similar, eliberîndu-se – o dată pentru totdeauna – de complexul „trădării” de la 1859...
„Cu bule“ jpeg
Cuvinte de mimă
Una e să mimezi cuvîntul pinguin, alta e să înlesnești ghicirea unor cuvinte ca destoinic sau adică, de fapt sau păi.
HCorches prel jpg
A construi nu înseamnă neapărat a desființa mai întîi
Se știe cît de puțin stagiu pedagogic se face la orice facultate, pentru a se obține calificarea de profesare în învățămînt.
p 7 Departamentul de Justitie WC jpg
Patrioți doar cu vorba
Cine sînt patrioții și cine sînt tiranii? Efortul de a răspunde la această întrebare va decide dacă America rămîne unită într-un stat de drept sau capitulează în fața violenței devastatoare.
radu naum PNG
Arbitrii români au orbul găinilor?
O veche zicală a meseriei pretinde că un deţinător de fluier trebuie să aibă auzul selectiv (la boscorodelile jucătorilor).
Comunismul se aplică din nou jpeg
Geografia dintotdeauna
Tim Marshall spune că „geografia nu dictează cursul tuturor evenimentelor” și încearcă să nu cadă în capcana unui determinism geografic (care ar putea fi asemănător, nu-i așa, cu determinismul economic marxist).
O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.