Încă un ziarist francez la Bucureşti

Publicat în Dilema Veche nr. 448 din 13-19 septembrie 2012
De spus încă o dată jpeg

După cum spuneam mai demult, există o carte care, la apariţia ei, acum mai bine de o sută de ani, a displăcut românilor fiindcă, despre tînăra lor ţară, aflată şi atunci pe drumul modernizării, a transmis în Occident o judecată pe care ei au socotit-o ingrată faţă de ospitalitatea arătată vizitatorului. La Roumanie contemporaine, de André Bellessort, s-a publicat la Paris în 1905 şi, oricît de rar ar fi astăzi acest volum, nu m-am lăsat pînă nu l-am găsit. Autorul se specializase în reportaje urmărind orizonturi extraeuropene (Ceylon, Singapore, Filipine, Chile sau Bolivia). I se oferea acum publicului francez imaginea ambiguă a unei societăţi care, de la Predeal la Sulina, trăia o dezvoltare cu două viteze: una, foarte rapidă, la nivelul clasei conducătoare, şi alta, extrem de lentă, care îngăduia observatorului să descopere moravuri ţărăneşti primitive. Introducerea, pe un ton într-adevăr jignitor, sublinia faptul că numai trei generaţii despărţeau umilinţele îndurate sub fanarioţi de România modernă, al cărei progres Bellessort îl compara cu situaţii văzute de el în America de Sud.

Experienţa călătoriei proprii venea în continuarea lecturilor, nu numai din Pompiliu Eliade şi Xenopol, ci din relatările unor străini care străbătuseră odinioară Principatele, pentru care I.I.C. Brătianu îi pusese la dispoziţie oaspetelui bogata sa bibliotecă. Intrarea în ţară, din Transilvania, l-a adus pe acesta la Sinaia, unde marile hoteluri şi vilele elegante i s-au părut miniatura unei Românii artificiale, de expoziţie. După doar (!) patru ore cu trenul, a pătruns în Gara de Nord, „mică, strîmtă şi scundă“ faţă de mărimea oraşului, care se întinde pe 3000 de hectare. Prima impresie a fost de orientalism: aglomerare haotică de mahalale, vizitiii lipoveni, „ţiganii pe jumătate goi, cinchiţi la răspîntii“... Înainte de a ajunge în centru, a constatat izolarea diferitelor cartiere după caracterul etnic al fiecăruia: al ruşilor, al armenilor, al evreilor, al bulgarilor, al grecilor (la care ar fi fost de adăugat şi al ungurilor). Nevoia de a instala instituţiile publice ale unei capitale a produs construcţii mîndre: CEC-ul, Palatul de Justiţie, Banca Naţională şi Poşta.

Calea Victoriei, prelungită de Şoseaua Kiseleff, reprezintă influenţa franceză, ceea ce nu-l împiedică pe Bellessort să recunoască superficialitatea acestor aparenţe, create de o elită cheltuitoare peste posibilităţile ei reale şi înconjurată de o servitorime excesiv de numeroasă. Băcăniile de lux şi cofetăriile mereu pline, gustul pentru podoabe şi parfumuri, mulţimea trăsurilor cu care se răsfaţă indolenţa doamnelor – toate acestea dovedesc că s-au păstrat aici obiceiurile orientale. Pe ziaristul parizian îl interesa să vadă şi confruntarea dintre exemplul Franţei, covîrşitor în cultură, şi relaţiile politice privilegiate cu Germania, favorizate de rege. Concluzia e răutăcioasă, dar a rămas multă vreme adevărată: „Cred că românii se vor germaniza foarte greu, deoarece îi împiedică şi defectele lor şi, mai cu seamă, calităţile lor“.

Paginile despre Bucureşti sînt un caleidoscop din care privitorul caută să desprindă trăsăturile cele mai semnificative ale firii românului, aşa cum au modelat-o condiţiile sociale. De pildă, găseşte vrednic a fi menţionat „numărul incalculabil de sărbători“, zile de odihnă, deci „o religie excelentă pentru funcţionari“. De altfel, ortodoxia îi apare ca suspendată deasupra vieţii publice, aşa încît el notează că clerul nu se implică în lupta partidelor (asta în vremea cînd, în Franţa, guvernul Combes era aprig combătut de Vatican). Scena politică românească era ocupată de ciocnirile dintre liberali şi conservatori, dar Bellessort consideră că aceste conflicte erau cauzate mai curînd de interese personale decît de diferenţa programelor de guvernare. Consecinţa acestei situaţii se observă în presă: „Românii se înjură pentru a profita de sfînta libertate“ (a cuvîntului). Cînd e vorba de carierele pe care şi le aleg ei, cele trei preferate sînt: funcţionari, avocaţi, oameni politici (adesea ultimele două împreună). De aceea, călătorul întors din republicile sud-americane a putut aprecia cît de mult se asemăna ţara noastră (încă de atunci!) cu Argentina.

Interpretarea cea mai lucidă a împrejurărilor i-a fost dată de Petre Carp, cînd l-a vizitat la conacul său de la Ţibăneşti: „Statul nostru nu e o monarhie, ci o birocraţie“. Partidele şi-au creat cîte o clientelă birocratică, fiecare, ca să ţină locul clasei mijlocii care lipsea. Carp susţinea că evreii au rolul de a intra în acest vid social pentru a forma burghezia, fără de care nu se poate nici o modernizare. De aceea, ca o excepţie între boierii moldoveni, el refuza antisemitismul. Cît despre procesul de schimbare în rîndurile ţărănimii, Bellessort a remarcat superioritatea agriculturii devălmaşe în satele de moşneni şi, ţinînd seama de răscoalele din 1888-1900, a prevăzut ceea ce avea să urmeze în 1907. În acelaşi timp, nu lua în serios începuturile mişcării socialiste. „Românii – spune el – sînt incomparabili asimilatori.“

Marea operă a cultivării sentimentului naţional îi trezeşte repulsie, totuşi nu poate să nu se întrebe, la Bucureşti: unde este arhitectura românească? Activitatea lui Mincu nu răzbătuse încă, aşa că şi imaginea oraşului i se prezintă ca rezultat al imitării: „Printre toate aceste clădiri care înaintează pînă la marginea maidanului şi se opresc de parcă prăpastia falimentului li s-ar deschide la picioare, caut o casă, un acoperiş, un zid de arhitectură românească“. Oricum, la vîrsta de mai puţin de cincizeci de ani, Bucureşti este „un oraş ciudat, încă plin de discrepanţe, fără caracter precis, niţel pretenţios, niţel aiurit, dar vesel“. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. 

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Ucraineană dintr un sat eliberat dezvăluie întrebarea pe care o pun mereu soldații rușii în satele pe care le invadează jpg
O ucraineancă face dezvăluiri: Ce întrebare pun soldații ruși în localitățile pe care le invadează VIDEO
O ucraineancă din satul Pisky-Radkivski, din regiunea Harkov, care a fost eliberat în urmă cu o săptămâna, a dezvăluit ce întrebare repetau în mod constant soldații ruși în localitățile pe care le invadau.
Alec Baldwin FOTO Profimedia/Instagram
Alec Baldwin a ajuns la o înțelegere cu familia Halynei Hutchins. Ce va primi soțul victimei
Familia Halynei Hutchins, directoarea de imagine ucisă pe platoul filmului „Rust”, în 2021, și Alec Baldwin au ajuns la o înțelegere, în procesul pentru ucidere din culpă intentat inclusiv actorului, potrivit unui comunicat al avocatului acestuia, citat de CNN.
Vladimir Putin, discurs în Piața Roșie din Moscova, 30 septembrie 2022 | Foto AFP
Cum s-ar putea încheia războiul din Ucraina: Putin ar fi detronat, iar Rusia destrămată
Dacă războiul Rusiei în Ucraina se încheie cu o înfrângere, consecințele ar fi că Putin ar fi detronat, iar puterea Rusiei în lume și ea însăș s-ar destrăma, crede Alp Sevimlisoy, de la Atlantic Council.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.