Încă un zăbranic

Ce ne-am face fără Catiuşa? Neobosita ziaristă Catiuşa Ivanov este redactorul de la HotNews căruia i se datorează o mulţime de informaţii despre casele bucureştene demolate, deşi aveau valoare de patrimoniu. Acum zece zile, a denunţat distrugerea casei din str. Povernei nr. 2. Dacă vreţi s-o vedeţi astăzi, clădirea prăbuşită este acoperită de o învelitoare neagră, ca vălurile de doliu, zăbranicele pe care le poartă văduvele la ţară, la înmormîntare. Noua victimă a investitorilor imobiliari, lucrînd probabil mînă în mînă – Alecsandri Estates şi Rosetti Estates – a făcut parte din ansamblul de clădiri ce formau un scuar la răspîntia străzilor Dr. C. Daniel, Visarion şi Povernei, deci între B-dul Lascăr Catargiu şi str. Căderea Bastiliei, o paşnică piaţetă în care se jucau copiii şi cîinii în jurul unui strat de flori. În casa demolată, ca şi în cele de peste drum, cărora le vine rîndul să fie date jos, funcţiona de zeci de ani Proiect-Bucureşti, instituţie care-şi avea centrul pe strada vecină, Vasile Alecsandri, la numărul 4. Acolo s-a dărîmat din 2006, iar portarul lăsat să păzească maidanul pe care nu s-a construit încă nimic era aşa de furios, că mi-a declarat că va vota cu Vadim Tudor.

Povestea e mai complicată şi arată cum s-a procedat, pas cu pas, pentru a lua în stăpînire şi a nimici tot ce aparţinuse marii firme de arhitectură pentru a ridica în această „zonă protejată“ (vorba vine!) cîteva blocuri de şase etaje. Stratagema a fost aceeaşi încă din 2005, cînd s-a folosit o greşeală din lista monumentelor istorice, unde nr. 8 de pe str. Povernei figura cu numărul 60 (absurd, fiind vorba de o străduţă!). Dacă-i aşa, păstrăm inexistentul nr. 60 şi dărîmăm nr. 8: casa lui Theodor Rosetti-Solescu (1837-1923), acel cumnat al lui Vodă-Cuza, magistrat junimist, care, după ce fusese ministru de Justiţie şi de Finanţe, a fost chiar preşedinte al Consiliului în 1888-1889, apoi şi titular al Instrucţiunii Publice. La un moment dat, locuia acolo chiar pictorul Luchian, fapt pe care îl amintea o placă pe faţadă cu efigia artistului. Cînd am protestat contra acestei siluiri a legii, mi s-a răspuns foarte politicos de răposatul Ştefan Damian că mă înşel, deoarece casa Rosetti-Solescu este în altă parte, anume la nr. 2 de pe Povernei (chiar clădirea sfărîmată acum): nu putea fi adevărat, fiindcă pe frontonul edificiului neoclasic pe care-l sfîrtecau pickhammerele exista stema familiei Rosetti cu cei trei trandafiri. Acum s-a jonglat iarăşi cu numerele poştale, ca şi cum autorizaţia de desfiinţare pentru V. Alecsandri 4 ar fi valabilă şi pentru parcela atacată în mai 2011, deşi loturile, chiar dacă aveau acelaşi proprietar (Proiect-Bucureşti), erau totuşi diferite.

Potlogăria nu ţine. Anul trecut, cînd s-a încercat deja să se obţină de la Primăria Capitalei autorizaţia de desfiinţare pentru Povernei 2, comisia zonală a refuzat-o, ştiind foarte bine că era vorba de o casă construită de Louis Blanc, unul dintre arhitecţii francezi care, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, au contribuit la înfăţişarea europeană a oraşului. Cel care-i comandase lui Blanc proiectul, generalul Gheorghe Adrian (1820-1889), era un ardelean care luptase în 1848 alături de Avram Iancu şi pe care Kogălniceanu îl considera drept „un bărbat însuflat de mult patriotism, iubitor de cultura neamului românesc“. A fost şi ministru de Război în 1867-1868, în două guverne dominate de paşoptişti, precum şi donator al Academiei Române, care se grăbise să-l primească printre membrii ei de onoare. Aşadar, unul dintre constructorii naţiunii şi ai statului ei. Locuinţa în care el a murit a fost zdrobită. Crimele de acest fel se înmulţesc şi adeseori aflăm istoria unor asemenea case numai după ce ele nu mai sînt.
Distrugerea lor, pe furiş, mişeleşte, n-o să mai lase decît cutii de beton pe care noii noştri capitalişti le plănuiesc pentru a închiria birouri, cu toate că nevoia de birouri a fost deja satisfăcută, aşa că aceste spaţii vor rămîne goale.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Fotografii de Rareş Avram