Încă o stradă vulnerabilă

Publicat în Dilema Veche nr. 334 din 8-14 iulie 2010
Încă o stradă vulnerabilă jpeg

„Anton Pann, folklorist“ scrie pe plăcuţa cu numele străzii. Mai ales acel k pedant ne face să ne gîndim la un savant culegător al inepuizabilelor resurse de imaginaţie pe care literatura populară le-a pus în circulaţie orală în cursul vremurilor. Cîntăreţul bisericesc care a fost, în Bucureştii din prima jumătate a secolului al XIX-lea, poet, tipograf şi colportor are desigur, în istoria sensibilităţii româneşti, un loc mult mai larg decît orice învăţat cercetător din zilele noastre. Numele pe care-l poartă strada i-a fost dat fiindcă omul a locuit prin cartier, iar mormîntul lui se găseşte din 1854 în biserica Lucaci. Străduţa face legătura între „Mircea-Vodă“ şi „Lucaci“, adică între două zone care, la 1900, erau, deşi învecinate, clar diferite ca populaţie: burghezie românească în cea dintîi, pe cînd evreii se înghesuiau în cea de-a doua. Numai cineva care ar avea la dispoziţie arhive în care n-am acum timpul să caut ar putea spune cum vechiul ghetou, care se întindea pînă la malul Dîmboviţei, a căpătat un aspect confortabil şi european pe măsură ce creştea prosperitatea locuitorilor săi şi cum, atunci cînd li s-a permis emigrarea, scump plătită, acelaşi colţ al oraşului a fost colonizat cu ţigani.

Rezultatul este că, în căutare de terenuri în care să-şi planteze clădirile „postmoderne“, înalte şi rentabile, lăcomia investitorilor şi constructorilor a descoperit această stradă, pe care înfăţişarea ei patriarhală şi părăginită o face vulnerabilă. Patru case la rînd, cu numerele 23, 25, 27 (+27 A) şi 29, sînt părăsite şi ameninţate cu demolarea. Toate de aceeaşi vîrstă, probabil din anii dintre Independenţă şi pragul veacului următor. Cum ar putea arăta ele se vede la nr. 21, unde o casă de exact acelaşi caracter a fost restaurată pentru a adăposti ambasada Indoneziei (care, altădată, ocupa casa Dissescu pe strada „Orlando“, rebotezată „Gina Patrichi“). Cum sînt ele la ora actuală?

Sărăcie indecentă şi degradare. Una după alta, aceste case se aliniau cu intrarea spre o curte îngustă, intrare deasupra cîtorva trepte, dedesubtul unui fronton rotunjit sau triunghiular, cu o pereche de amoraşi sau cu ghirlande de stuc şi între semicoloane cu capiteluri corintice. Într-un caz sau două, această faţadă era dublată de încă una, fie în continuare, într-o prelungire a casei spre interiorul curţii, fie în spatele clădirii, deschizîndu-se spre o mică grădină. Vegetaţia le-a invadat, undeva doi copăcei au răsărit pe acoperiş. Tencuiala zidurilor este cojită sau pătată de lepra umezelii. Geamurile sparte de la ferestre sînt astupate cu cartoane sau scînduri, dacă nu lasă păsările să intre şi să iasă. Uşile lipsesc. Înăuntru, în încăperile pustii zac grămezi de gunoi. La o poartă, o ţigancă grasă, sprijinită într-o mătură, ne priveşte cu îngrijorare. La o fereastră, la una singură, au mai rămas nişte perdeluţe, între care o glastră cu flori mai indică o prezenţă umană. Ba chiar o strachină TV este înfiptă într-un zid scorojit. „Poarta e sudată!“, ne avertizează un băieţandru, iar grilajele de fier forjat, încă intacte, sînt o frumuseţe, singura amintire a unei năzuinţe spre lux. Alt avertisment este anunţul „Pericol de cădere“, spînzurat de un gard.Pe lista monumentelor istorice, de curînd confirmată, sînt trei poziţii, datate „sf. sec. XIX“, numerele 9, 12 şi 20, doar atît, cu toate că, stilistic, casele a căror dărăpănare a fost aici plănuită şi întreţinută aparţin aceleiaşi categorii. Vechiul oraş e lăsat să dispară, ba chiar, dacă moartea lui întîrzie, e împins în mormînt. Nu sînt destul de frumoase locuinţele strămoşilor de acum o sută de ani şi mai bine? Nu-i adevărat, dovadă chiar casele care au fost reţinute pentru inventarul oficial, precum şi aceea, întinerită prin restaurare, pe care a luat-o corpul diplomatic.

Adevărata identitate a Bucureştilor era aceasta, nu acelea pe care le-au propus modernizările aduse de politica urbană a statului cînd şi-a instalat instituţiile sau cînd, din nevoia de prestigiu, a conceput faţade de bulevarde, la sfîrşitul domniei lui Carol I sau în deceniul lui Carol al II-lea.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Descoperire epocală lângă Sarmizegetusa Regia realizată cu LIDAR. Nimeni nu bănuia ce ascund munții VIDEO
Un loc plin de vestigii dacice, din Hunedoara, ascuns și neglijat complet în ultimele decenii de autorități, a fost cercetat recent de oamenii de știință, cu ajutorul tehnologiei LIDAR, iar rezultatele studiului sunt uimitoare
image
Turist amendat pentru că a urcat în Munții Piatra Craiului fără să aibă buletinul la el. De ce i-a dat dreptate judecătorul
Un turist amendat de Jandarmerie pentru că „aflându-se în Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat, a refuzat să furnizeze date pentru stabilirea identităţii sale” a dat în judecată Jandarmeria Română.
image
Camioanele care au dus faima României în toată lumea. Povestea vehiculelor solide și fiabile, cu „atitudine“ spartană
Camioanele românești, realizate la uzinele din Brașov, au fost adaptate mereu vremurilor, cu o tehnologie de vârf și prețuri avantajoase, cucerind astfel piețele internaționale, chiar și pe cele de peste Ocean.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.