În apărarea străzii Berzei

Publicat în Dilema Veche nr. 368 din 3 - 9 martie 2011
În apărarea străzii Berzei jpeg

Ce am spus pînă acum despre brutalitatea agresiunii care distruge strada Berzei, după ce suferise şi alte pierderi de monumente istorice pe vremea lui Ceauşescu, e nimic pe lîngă ce aflu acum şi sînt dator să fac cunoscut şi altora. O elevă de-a mea îmi scrie: 

„De 8 săptămîni privesc cum pleacă oamenii din casele lor, unde au locuit două-trei generaţii, cum intră ţiganii şi distrug tot cu ranga, cu barosul, pentru a lua fierul (1 leu / kg valoarea la fier vechi) şi lemnul pentru foc. Patrula poliţiei comunitare era lîngă mine, nu au schiţat un gest, nu au dat o amendă, nu au legitimat pe nimeni, chiar cînd i-au găsit vandalizînd monumentul de la numărul 89 de pe strada Berzei.“ 

Nemaiputîndu-şi stăpîni indignarea, tînăra care mi-a dat voie să răspîndesc aceste informaţii a reacţionat. Cum? Aş vrea să spun: normal. Dar nu, normal înseamnă ca toată lumea, însă gestul ei şi al prietenilor ei iese din comun, devine exemplar. Împreună cu arhitectul Adrian Bălteanu şi cu Diana Moise, specialist restaurator, au recuperat într-o zi cîte două-trei uşi, în altă zi un balcon, două ferestre şi alte asemenea elemente pentru a fi restaurate şi ulterior reutilizate la alte clădiri. Au recuperat şi detalii decorative mai mici, ceramică, stucatură, pentru a rămîne ceva, o urmă, un martor... Nu pentru ei, cum au făcut alţii, la demolările dinainte de 1989: doar eu ştiu pe cineva care a cules o cişmea de bronz şi şi-a pus-o în curte, altul a luat nişte glasvanduri, prada unora cuprindea chiar splendide sobe de faianţă. Nu, aceşti tineri au dus ce au salvat la Universitatea de Arhitectură. Acum caută profesori sau studenţi de la Restaurare care să se implice în proiectul lor. Asta e arheologie, cum se face pentru monumente antice, îngropate de secole. Trecutul Bucureştiului, cît se mai păstrase, dispare acum, în indiferenţa generală şi cu înverşunarea tîmpă a demolatorilor. „Duminică, 23 ianuarie, am stat ceasuri întregi, la -10 grade, în faţa clădirii monument din str. Berzei, nr. 89“ – urmează povestea – „ca să încerc să împiedic vandalizarea întrucît plecau şi ultimii chiriaşi. Am chemat Poliţia şi am luat amendă fiindcă am chemat-o nejustificat! Am chemat Jandarmeria şi am încercat să le explicăm legea monumentelor, să le arătăm articolele care prevăd amenzi, degeaba. Ţiganii cu răngi în mînă aşteptau răbdători pe celălalt trotuar. Spre bucuria lor, am renunţat, îngheţaţi, după 6 ore. 

Am sperat sincer că vom putea recupera pentru Muzeul Tehnicii un lift original şi funcţionabil Schindler din 1934, care păstra motorul şi cabina din lemn de esenţă rară, cu geamuri din sticlă bizotată, butoane din ceramică etc. Am sunat la Ascensorul, am sunat la firma Schindler România «care e o firmă prea mică pentru aşa ceva», cum a declarat domnul director, dar cu o cifră de afaceri de 16 milioane de euro. Nimeni nu a fost interesat. Am dat bani zilnic ţiganilor care furau parchet şi fier, ţevi etc. ca să nu se atingă de lift, degeaba. Motorul a dispărut peste noapte, iar cîteva zile mai tîrziu priveam cum distrugeau cabina liftului un copil de 10 ani care avea toporul lui, împreună cu mama şi cu sora mai mare.“ Aşa a dispărut ascensorul din blocul Bossel, care se găsea pe str. Berzei nr. 85, colţ cu Mircea Vulcănescu 87. Nu e de mirare că era un obiect de cea mai înaltă calitate, pentru că blocul fusese construit de inginerul Prager, nume unanim respectat în istoria interbelică a construcţiilor româneşti. 

Mie şi celor care mai gîndesc ca mine, mulţi-puţini cîţi sînt, ni se ia în nume de rău că ne sinchisim numai de casele vechi, spirite conservatoare, stăpînite de o nostalgie nesănătoasă. Nu-i adevărat, ne preocupă şi soarta celor care au trăit în aceste case şi credeau că vor şi muri în ele ca părinţii sau bunicii lor. De aceea, eleva mea a stat de vorbă, cu reportofonul în mînă, cu astfel de oameni, depozitarii unor amintiri care sînt la fel de istorice ca locuinţele cărora li se rup acoperişurile deasupra capetelor lor sau ca bătrînii copaci care mai scăpaseră pînă astăzi prin colţuri de curte.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

640px Boulevard Unirii jpg
Cu mîndrie despre România, cu luciditate despre români
România va construi și spitalele regionale și municipale (este greu de spus cînd), pentru că dacă acum este moda stadioanelor, cu siguranță va veni și cea a spitalelor.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Dependența de China
În discursul despre care aminteam mai devreme, Rishi Sunak propunea ca relațiile cu China să fie guvernate de acum înainte de un „pragmatism robust”.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Nota testamentară a lui Constantin Noica
S-au găsit, inevitabil, și hermenuți subtili, care să extindă „marasmul” nicasian asupra „discipolilor”.
Frica lui Putin jpeg
Dr.
Bine, dar de ce totuși au nevoie să-și pună la rever acest păcătos de dr.? Vanitate?
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Doar educația...
Și eu cred că responsabilitatea, respectul pentru ceilalți și hărnicia sînt valorile fundamentale pe care trebuie să le insuflăm celor ce vin după noi.
m simina jpg
Primul SMS din istorie
Fix treizeci de ani, așadar, de la primul mesaj scurt trimis (Short Message Sent) din istorie.
Iconofobie jpeg
Un demon atipic
Ambii reprezintă niște „realități” abstracte, imprecise, încărcate de mister și neclaritate semantică.
„Cu bule“ jpeg
Șofer de duminică
Popularitatea expresiei se reflectă în extinderea tiparului la alte ocupații.
HCorches prel jpg
Voi știți formula permanganatului de potasiu?
Așa era ea, o profesoară severă din cale-afară, la orele căreia nu se auzea nici musca.
radu naum PNG
Putem să vorbim despre un campionat prea mondial de fotbal?
Un minunat Panama-Oman va putea fi savurat la viitoarea Cupă Mondială. Sau un Brazilia – St. Kits şi Nevis, acolo să vezi distracţie! Nu s-au gîndit rău venerabilii.
p 7 WC jpg
Evitabila creștere a extremei drepte germane
Dar nu și în Germania, unde partidul de extremă dreapta Alternative für Deutschland (AfD) are, deocamdată, un succes neînsemnat.
Comunismul se aplică din nou jpeg
De ce se opune Austria
Mi-am adus aminte atunci și cum o cunoștință din Oetz mi-a explicat odată că pe văile mai dinspre Elveția mă puteam întîlni cu oameni nesuferiți și încuiați.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.

Adevarul.ro

Razvan din Idicel la masa jpg
Povestea lui Răzvan din Idicel: „Poate că în străinătate eram mai bogat, dar sunt fericit că pot să fac ceva la mine acasă” VIDEO
Afacerea lui Răzvan Rusu a început într-o gospodărie din Idicel Pădure, „satul unde se termină lumea”, cu un ceaun și 50 de kilograme de cirește. Acum produce zeci de mii de borcane cu bunătăți tradiționale tot la ceaun și n-ar face asta în altă parte pentru nimic în lume.
Balenciaga 1 Foto Captura JPG
Controversata campanie Balenciaga: clienții încep să-și distrugă hainele brandului
În imaginile publicate în sprijinul colecției de primăvară 2023 a mărcii, copii mici sunt văzuți pozând cu animale de pluș care sunt îmbrăcate în ținute în stil BDSM. În plus, într-o fotografie un copil este prezentat alături de pahare de vin și de bere.
paul danci jpg
Noile mașini, proiectate să „țină” între 7 și 12 ani. Explicațiile unui inginer român de la Mercedes
Paul Danci, un inginer care lucrează la Mercedes-Benz, a explicat, într-o postare de pe pagina sa de Facebook, motivele pentru care astăzi „nu se mai fac mașini așa cum se făceau mai demult”. Potrivit inginerului român, noile mașini sunt proiectate cu o durată de viață între 7 și 12 ani.

HIstoria.ro

image
Drumul spre Alba Iulia: Cum au ajuns românii la Marea Adunare Națională
Așa cum se înfățișează din literatura memorialistică, majoritatea delegaților ori participanților sosesc la Alba Iulia cu trenul. Numai cei din așezările aflate la distanțe mici călătoresc cu alte mijloace de transport.
image
Noiembrie 1918: O lume în revoluție
1918, așa cum este creionat de literatura memorialistică, este anul unei lumi în plină revoluție. Desfășurată de la un capăt la celălalt al continentului european, revoluția este inegală și îmbracă diverse forme.
image
Scurt istoric al zilei naţionale
Instaurată încă de la venirea pe tronul României a lui Carol I, 10 Mai a rămas în tradiţia românilor ca Ziua Naţională a României moderne, până în 1947, când a fost impus regimul comunist. Un principe strãin pe tronul României reprezenta o necesitate politicã întrucât dupã abdicarea forţatã a lui Cuza la 11 februarie se ridica problema menţinerii recunoaşterii unirii celor douã principate.