Expoziţia de la Cotroceni

Publicat în Dilema Veche nr. 436 din 21-27 iunie 2012
Expoziţia de la Cotroceni jpeg

De curînd semnalam interesul care s-a ivit dintr-odată pentru pictorul şi fotograful Szathmari (văd acum că s-a convenit asupra acestei forme a numelui). Aniversarea a 200 de ani de la naşterea sa a fost salutată atît de expoziţia de la Biblioteca Academiei, de prea scurtă durată Ð cum sînt întotdeauna aceste desfăşurări ale comorilor care se păstrează acolo Ð, cît şi de altă expoziţie la Cotroceni. Aceasta din urmă e cu mult mai bogată, însoţită şi de un frumos album, şi are avantajul că va rămîne vizibilă pînă în august. Unsprezece muzee din toată ţara şi principalele două biblioteci din Bucureşti s-au asociat pentru ocazie şi au pus laolaltă fragmente din opera lui Szathmari, aproape necunoscută de publicul larg. Rezultatul este o splendidă călătorie prin ţara noastră, aşa cum era înainte de 1887, data la care artistul s-a stins din viaţă. Uleiuri, acuarele, desene în peniţă, cromolitografii şi fotografii, cîte s-au adunat, prezintă o panoramă plină de culoare şi vioiciune, de la portrete oficiale pînă la o puzderie de costume ţărăneşti a căror tradiţie nu murise încă, dar pe care astăzi nu le mai vedem decît în muzee. Peisajele, şi ele, fie că sînt colţuri de oraş, maluri de rîu sau drumeaguri care se pierd în iarbă către zare, evocă un tărîm de nespusă poezie, care parcă nu a fost nicăieri, niciodată.

Datele pieselor, cînd sînt indicate, permit reconstituirea cronologică a biografiei lui Szathmari. Un prim reper ar fi o vedere a Cotrocenilor în 1834, urmat însă de o călătorie la Florenţa Ð pelerinaj inevitabil atunci pentru un artist Ð, fiindcă un desen creionat în 1839 a fost datat greşit în album cu zece ani mai devreme. De la 1844, cînd era de Bobotează la Bucureşti şi cînd a pictat portretul Elisabetei Ştirbei, prezenţa lui Szathmari aici e statornică. Chipurile lui Ştirbei şi Cuza şi ale doamnelor lor, în litografii, arată năzuinţa lui de a deveni pictor de curte, ceea ce încercase şi pe vremea lui Bibescu (portretul Mariţicăi din 1846). Ca să nu piardă această poziţie, obţinută din 1863, s-a repezit în 1866, în cele cîteva zile în care s-a crezut că noul domnitor se va numi Filip I, să copieze un portret al contelui de Flandra. ën continuare, a deţinut funcţia pînă în 1870, ceea ce i-a îngăduit să-l însoţească pe Carol pe cînd îşi descoperea ţara.

Ce a văzut la Bucureşti? Paşnice scene de viaţă cotidiană, ca sacagiii opriţi la o uşă dosnică de casă boierească, halviţarii, rahatgiii şi iaurgiii de pe străzi, îmbulzeala din Tîrgul Moşilor unde, într-un colţ, un moşneag scrie un nume pe o cruce, nişte mîrţoage dezlegate din ham în piaţă la Mavrodin (poate pe Podul Caliţei, Calea Rahovei de astăzi), carele şi butoaiele care ticseau curtea Hanului Manuc, femeile care-şi umplu doniţele la fîntîna Mitropoliei. Un frumos chioşc de zid, împodobit cu motive orientale sculptate în marmură, se găsea la ãfîntînile CantacuzinoÒ, adică probabil la lacul din Parcul Libertăţii. Szathmari a urmărit cursul Dîmboviţei de la Ciurel pînă la Radu-Vodă, unde, împreună cu raţele, se scăldau fetişcane despuiate. La biserica Batiştei şi la Stavropoleos a copiat lucrări ale lui Preziosi, realizate în perioada 1868-1869. Pe vremea aceea, fotografia bisericile Antim şi Colţea (cu turnul de alături, care mai exista), Mitropolia şi clădirea nouă a Universităţii, cu frontonul ei semeţ de templu grecesc.

Două acuarele reprezintă scene de interior. Una este chiar în palatul domnesc de la Cotroceni: tînărul aşezat la birou este Vodă-Carol, citind. ën faţa lui, între două sfeşnice, sînt întinse cărţi, o mapă roşie cu documente, patru miniaturi Ð poate portrete de familie la care se uită cînd îi e dor. Lîngă fereastra înaltă, acoperită de draperii, un pupitru cu două lămpi electrice pentru lecturi de seară. Policandrul de deasupra biroului are însă lumînări lungi de ceară albă. Soba e în spate (porţelan de Meissen?). Pereţii sînt acoperiţi de tablouri şi de panoplii cu săbii turceşti. ën dreapta prinţului, un mare baldachin îşi deschide perdelele către un iatac. Szathmari a fost deci martorul tăcut şi respectuos al unui moment de datorie zilnică, profesională. Altădată, în 1880, el a pătruns într-o casă boierească de pe Calea Victoriei. Cele două ferestre, despărţite de o mare oglindă, dau probabil spre stradă, grădina fiind sub fereastra din fund. Un imens tavan pictat, de care atîrnă candelabrul de cristal, cele vreo douăzeci de tablouri în rînduri strînse, ca şi covorul, dintr-o bucată, de pe podea dau impresia unui spaţiu nemărginit. Scrinuri, măsuţe, fotolii, un divan sau două: mai mult mobilier occidental. Dintr-un jilţ, stăpîna casei îşi aţinteşte privirea către cel care tocmai a intrat. Copiii ei au uitat într-un colţ un căţel de jucărie. Nr. 195 nu există pe Calea Victoriei; dacă, aşa cum cred, este nr. 192, atunci am văzut oglinzile şi candelabrul rămase în casa goală. Doamna ar fi deci Alexandrina Cantacuzino, soţia generalului Gheorghe Manu. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: wikimedia commons

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

vladimir putin shutterstock
Greșelile lui Putin, aflat în criză de timp: Liderul de la Kremlin îi imită pe ultimul țar și pe Stalin, dar ar putea ajunge ca Hitler
Vladimir Putin, la fel ca mulți alți lideri autoritari, se bazează pe o imagine a invulnerabilității personale, așa că se teme pe bună dreptate de riscurile politice ale înfrângerii militare în Ucraina.
un vehicul blindat cu personal militar,  la punctul de frontieră Verkhny Lars din Osetia de Nord Foto: Twitter/ @zonov_sl
Rusia a trimis soldați la frontiera cu Georgia: „Doar în caz că...” FOTO VIDEO
Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei a trimis un vehicul blindat cu personal militar la punctul de frontieră Verkhny Lars din Osetia de Nord, la granița cu Georgia, relatează publicația Meduza.
Shaun Pinner FOTO Profimedia jpg
Rușii au torturat un prizonier britanic cu muzică pop: „Nu vreau să mai ascult niciodată ABBA”
În timpul captivității, prizonierul a fost obligat să asculte coloana sonoră a filmului Mamma Mia și i s-a dat să consume doar pâine veche și apă murdară.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.