Din nou casele memoriale

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Din nou casele memoriale jpeg

De la o vreme s-au cam rărit în Bucureşti, aşa că nu e de prisos să mai explic o dată ce sînt casele memoriale. Altădată, oamenii erau mai obişnuiţi să le vadă; în avîntul educativ al tinereţii sale, regimul comunist stabilise pe harta Capitalei şi a provinciei anumite puncte menite să amintească figuri culturale sau „luptători pentru cauza clasei muncitoare“. Pe urmă, ilegaliştii au dispărut şi culturalii au fost neglijaţi, fiindcă privirile se îndreptau numai spre Scorniceşti.

Spuneam acum patru ani că a veşnici amintirea unui om de seamă prin păstrarea pioasă a casei în care a trăit şi a obiectelor de care s-a înconjurat, a păstra neatinsă colecţia de artă sau de relicve istorice pe care a adunat-o cineva pentru a educa generaţiile următoare este o idee care nu cred că a existat înainte de 1800. De aceea, cea mai veche dintre casele memoriale a fost probabil aceea a lui Goethe la Weimar, concurată, la Ferney şi lîngă Geneva, de locuinţele lui Voltaire. În acest fel se continuau pelerinajele pe care personalităţi internaţional venerate le-au atras din timpul vieţii, vizite fecunde în anecdote ori legende. Europa a fost imediat imitată peste Ocean, pentru părinţii fondatori ai Statelor Unite: Washington şi Jefferson şi-au avut conacele prezervate la Mount Vernon şi la Monticello. Un stat mult mai nou, Finlanda, a avut grijă să păstreze casa lui Mannerheim, de o modestie impresionantă.

Acestea sînt monumente personale, la care chiar atmosfera interiorului mai există. A intra în încăperile în care se adunau scriitori şi artişti, unde erau şi atunci aşezate tablourile şi mobilele pe care le vezi astăzi, este o întîlnire cu George Sand şi prietenii ei la Muzeul vieţii romantice de la Paris. Chiar dacă mobilierul nu mai e cel autentic, el a fost reconstituit cu piese din aceeaşi epocă, la Chişinău, pentru Puşkin. Deşi poetul n-a petrecut acolo decît o lună sau două, în exil, indispensabilul samovar e pe masă, pe rafturi sînt chiar cărţile pe care Puşkin le-ar fi putut avea la îndemînă şi, ca şi cum el abia s-ar fi ridicat de la birou, peste tot sînt împrăştiate pagini de manuscris şi desene. Dar în afară de locurile de memorie consacrate unor oameni de stat sau de cultură, altele conservă exemple de scenografie caracteristice pentru viaţa urbană sau rurală dintr-o anumită vreme. Normandia e plină de muzee ale mobilierului local. În insula Orkney, cîte o colibă adăposteşte sculele ţăranului şi atîtea alte obiecte evocatoare ale traiului cotidian. La Paris însă, un muzeu pe care nu ştiu cîţi români au avut curiozitatea să-l cerceteze – colecţia Nissim de Camondo – întruneşte atît istoria unei bogate familii de bancheri evrei, exterminată în lagăr, cît şi ce se dezvăluie pas cu pas din viaţa stăpînilor casei, de la splendide tapiserii la etaj şi pînă la maşina de gătit de la 1880 din bucătăria de la subsol.

Aceste amintiri mi-au venit în minte cînd mă întrebam ce case memoriale avem în Bucureşti. Mai bine zis, cîte au mai rămas. Dispărute, casa Nottara din Bulevardul Dacia, care cuprindea mărturii referitoare la marele actor şi la compozitorul cu acelaşi nume, şi casa Dr. Gh. Marinescu din str. Masaryk, de unde o mare cantitate de documente valoroase au fost pînă la urmă culese de Arhivele Naţionale. Am mai avut ocazia să semnalez că la G. Călinescu uşa e de mult închisă. După ce, ani de zile, se putea vedea cum se deteriorează din cauza unui burlan rupt (!), clădirea pe care scrie „Colecţia Maria şi Dr. George Severeanu“, în str. Henri Coandă, a fost restaurată, dar întîrzie să se deschidă. Casa pictorului Tattarescu (str. Domniţa Anastasia nr. 7) este închisă cu şapte lacăte, deşi conţinutul ei a fost publicat într-un frumos album. În sfîrşit, casa lui Theodor Aman, cea mai potrivită să cuprindă opera artistului chiar în cadrul în care el a lucrat, fiindcă muzeul e vechi, dinainte de 1900, a fost numai o dată descuiată pentru a primi vizitatori, dar restaurările au fost reluate şi durează de vreo doi ani. Şi, dacă vorbim de colecţii de artă, colecţia Dona a plecat şi ea din casa ei.

Chiar după întoarcerea ei acasă, colecţia Zambaccian nu prezintă interiorul în care a locuit Zambaccian, ci este doar un depozit de opere de artă. Un muzeu Spiru Haret este o datorie, dar, pe zi ce trece, paragina macină casa marelui organizator al învăţămîntului modern românesc.

Repet: rostul unei case memoriale este să permită înţelegerea unei personalităţi prin contactul cu ambianţa în care acel om a trăit. Locuinţa lui Bacovia, pe care n-am mai văzut-o de mult, era puchinoasă, sărăcăcioasă, dar tocmai de aceea expresivă. Cineva ar fi trebuit să se gîndească la o serie de mici muzee care ar forma un circuit „Vîrstele Bucureştilor“, alese pentru împletirea dintre biografia sau spiritul omului şi istoria oraşului nostru. În alte ţări, astfel de iniţiative au găsit bani europeni, şi nu puţini. Ar începe desigur cu Anton Pann, care are o casă memorială, dar la Rîmnicu Vîlcea. Etapa următoare? Caragiale este inevitabil, iar vreo două dintre casele prin care a trecut n-au pierit încă. Pentru interbelic, de ce nu Tănase? Casa lui, foarte frumoasă, există. Sigur că mi s-ar putea obiecta că „nu e serios“ – dar bibliotecile care ticseau interioarele unor mari universitari s-au risipit. După război, aş vedea o garsonieră confort trei ca cel mai reprezentativ exemplu de viaţă bucureşteană.  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: M. Chivu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

01 ROMANIA POLONIA, LIGA NATIUNILOR (14 11 2026) (3) jpg
România a aflat cu cine ar putea juca „barajul de menținere” în Divizia B a Ligii Națiunilor
Naționala de fotbal are nevoie de un succes în Bosnia-Herțegovina pentru a avea șanse să termine pe locul 3 în grupa din Liga Națiunilor la fotbal. Dacă va ocupa locul 4, România poate întâlni în „barajul de menținere / promovare” Belarus, Cipru, Feroe sau Estonia.
arme nucleare centrala nucleara gemini ai jpg
Ce ar însemna pentru România construirea propriei bombe nucleare. Avertismentul unui expert în securitate
Un fost consilier prezidențial propune ca România să-și facă propriul program nuclear militar, însă un expert din Germania explică de ce o astfel de mișcare ne-ar costa enorm.
canalul suez foto facebook
17 noiembrie, ziua care a schimbat istoria: de la inaugurarea Canalului Suez la Revoluția de Catifea
Data de 17 noiembrie este marcată de evenimente care au schimbat cursul istoriei, de la inaugurarea Canalului Suez, în 1869, până la începutul Revoluției de Catifea, în 1989.
Jeffrey Epstein camkera unde a murit jpg
Un expert criminalist lansează o ipoteză surprinzătoare în cazul Jeffrey Epstein: „Rănile nu sunt compatibile cu o sinucidere”
Cazul morții lui Jeffrey Epstein revine în atenția publică după ce un expert criminalist a prezentat o nouă analiză a raportului de autopsie, susținând că leziunile descoperite pe corpul finanțistului american ar putea indica o strangulare criminală, nu o sinucidere.
partie de schi bucuresti png
Primarul care a construit o pârtie de schi în București, pe locul unei foste gropi de gunoi
Puțini bucureșteni știu că, timp de aproape trei decenii, Capitala a avut o pârtie de schi cu nocturnă, cabană în care se vindeau țuică fiartă și ceai și chiar o trambulină de sărituri din lemn. Și mai puțini știu că această „stațiune” a fost amenajată pe locul unei gropi de gunoi.
lidl jpg
Lidl, asaltat de cereri de angajare înainte să deschidă primul magazin într-o țară din Europa. 18.000 de oameni au aplicat
Gigantul german Lidl se pregătește să intre pe piața din Bosnia și Herțegovina, iar prezența acestui magazin în țara balcanică a stârnit un interes imens în rândul publicului. În ciuda faptului că încă nu a fost deschis niciun magazin, aproape 20.000 de oameni au aplicat pentru posturi.
Donald Trump profimedia 1148415472 jpg
Justiţia americană blochează restricţiile lui Trump privind vizele studenţilor şi jurnaliştilor străini
Un judecător federal american a anulat luni noile restricţii privind şederea în Statele Unite a studenţilor şi jurnaliştilor străini, stabilite de administraţia Trump, relatează AFP.
Anca Turcasiu, sursa foto Instagram jpg
Anca Țurcașiu a dezvăluit rețeta pe care o pregătește când răcește: „Nu are un gust grozav, dar pe mine mă ajută mereu!”
Anca Țurcașiu le-a împărtășit urmăritorilor săi de pe Instagram o rețetă simplă, pe care spune că o folosește atunci când este răcită. Preparatul se face din câteva ingrediente accesibile, precum lămâie, usturoi, ghimbir și miere.
907755565 1613186730835844 8013515921809873117 n jpg
Cea mai mare biserică ortodoxă românească din America a fost sfințită. Unde este și cum arată
Românii își construiesc biserici ortodoxe în Statele Unite ale Americii și pentru asta fac chiar și datorii. La 10.000 de kilometric de țară, în localitatea Cedar Park din Texas, Statele Unite ale Americii a fost sfințită în data de 15 noiembrie, „Biserica Sfânta Maria”.