Din nou casele memoriale

Publicat în Dilema Veche nr. 434 din 7-13 iunie 2012
Din nou casele memoriale jpeg

De la o vreme s-au cam rărit în Bucureşti, aşa că nu e de prisos să mai explic o dată ce sînt casele memoriale. Altădată, oamenii erau mai obişnuiţi să le vadă; în avîntul educativ al tinereţii sale, regimul comunist stabilise pe harta Capitalei şi a provinciei anumite puncte menite să amintească figuri culturale sau „luptători pentru cauza clasei muncitoare“. Pe urmă, ilegaliştii au dispărut şi culturalii au fost neglijaţi, fiindcă privirile se îndreptau numai spre Scorniceşti.

Spuneam acum patru ani că a veşnici amintirea unui om de seamă prin păstrarea pioasă a casei în care a trăit şi a obiectelor de care s-a înconjurat, a păstra neatinsă colecţia de artă sau de relicve istorice pe care a adunat-o cineva pentru a educa generaţiile următoare este o idee care nu cred că a existat înainte de 1800. De aceea, cea mai veche dintre casele memoriale a fost probabil aceea a lui Goethe la Weimar, concurată, la Ferney şi lîngă Geneva, de locuinţele lui Voltaire. În acest fel se continuau pelerinajele pe care personalităţi internaţional venerate le-au atras din timpul vieţii, vizite fecunde în anecdote ori legende. Europa a fost imediat imitată peste Ocean, pentru părinţii fondatori ai Statelor Unite: Washington şi Jefferson şi-au avut conacele prezervate la Mount Vernon şi la Monticello. Un stat mult mai nou, Finlanda, a avut grijă să păstreze casa lui Mannerheim, de o modestie impresionantă.

Acestea sînt monumente personale, la care chiar atmosfera interiorului mai există. A intra în încăperile în care se adunau scriitori şi artişti, unde erau şi atunci aşezate tablourile şi mobilele pe care le vezi astăzi, este o întîlnire cu George Sand şi prietenii ei la Muzeul vieţii romantice de la Paris. Chiar dacă mobilierul nu mai e cel autentic, el a fost reconstituit cu piese din aceeaşi epocă, la Chişinău, pentru Puşkin. Deşi poetul n-a petrecut acolo decît o lună sau două, în exil, indispensabilul samovar e pe masă, pe rafturi sînt chiar cărţile pe care Puşkin le-ar fi putut avea la îndemînă şi, ca şi cum el abia s-ar fi ridicat de la birou, peste tot sînt împrăştiate pagini de manuscris şi desene. Dar în afară de locurile de memorie consacrate unor oameni de stat sau de cultură, altele conservă exemple de scenografie caracteristice pentru viaţa urbană sau rurală dintr-o anumită vreme. Normandia e plină de muzee ale mobilierului local. În insula Orkney, cîte o colibă adăposteşte sculele ţăranului şi atîtea alte obiecte evocatoare ale traiului cotidian. La Paris însă, un muzeu pe care nu ştiu cîţi români au avut curiozitatea să-l cerceteze – colecţia Nissim de Camondo – întruneşte atît istoria unei bogate familii de bancheri evrei, exterminată în lagăr, cît şi ce se dezvăluie pas cu pas din viaţa stăpînilor casei, de la splendide tapiserii la etaj şi pînă la maşina de gătit de la 1880 din bucătăria de la subsol.

Aceste amintiri mi-au venit în minte cînd mă întrebam ce case memoriale avem în Bucureşti. Mai bine zis, cîte au mai rămas. Dispărute, casa Nottara din Bulevardul Dacia, care cuprindea mărturii referitoare la marele actor şi la compozitorul cu acelaşi nume, şi casa Dr. Gh. Marinescu din str. Masaryk, de unde o mare cantitate de documente valoroase au fost pînă la urmă culese de Arhivele Naţionale. Am mai avut ocazia să semnalez că la G. Călinescu uşa e de mult închisă. După ce, ani de zile, se putea vedea cum se deteriorează din cauza unui burlan rupt (!), clădirea pe care scrie „Colecţia Maria şi Dr. George Severeanu“, în str. Henri Coandă, a fost restaurată, dar întîrzie să se deschidă. Casa pictorului Tattarescu (str. Domniţa Anastasia nr. 7) este închisă cu şapte lacăte, deşi conţinutul ei a fost publicat într-un frumos album. În sfîrşit, casa lui Theodor Aman, cea mai potrivită să cuprindă opera artistului chiar în cadrul în care el a lucrat, fiindcă muzeul e vechi, dinainte de 1900, a fost numai o dată descuiată pentru a primi vizitatori, dar restaurările au fost reluate şi durează de vreo doi ani. Şi, dacă vorbim de colecţii de artă, colecţia Dona a plecat şi ea din casa ei.

Chiar după întoarcerea ei acasă, colecţia Zambaccian nu prezintă interiorul în care a locuit Zambaccian, ci este doar un depozit de opere de artă. Un muzeu Spiru Haret este o datorie, dar, pe zi ce trece, paragina macină casa marelui organizator al învăţămîntului modern românesc.

Repet: rostul unei case memoriale este să permită înţelegerea unei personalităţi prin contactul cu ambianţa în care acel om a trăit. Locuinţa lui Bacovia, pe care n-am mai văzut-o de mult, era puchinoasă, sărăcăcioasă, dar tocmai de aceea expresivă. Cineva ar fi trebuit să se gîndească la o serie de mici muzee care ar forma un circuit „Vîrstele Bucureştilor“, alese pentru împletirea dintre biografia sau spiritul omului şi istoria oraşului nostru. În alte ţări, astfel de iniţiative au găsit bani europeni, şi nu puţini. Ar începe desigur cu Anton Pann, care are o casă memorială, dar la Rîmnicu Vîlcea. Etapa următoare? Caragiale este inevitabil, iar vreo două dintre casele prin care a trecut n-au pierit încă. Pentru interbelic, de ce nu Tănase? Casa lui, foarte frumoasă, există. Sigur că mi s-ar putea obiecta că „nu e serios“ – dar bibliotecile care ticseau interioarele unor mari universitari s-au risipit. După război, aş vedea o garsonieră confort trei ca cel mai reprezentativ exemplu de viaţă bucureşteană.  

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: M. Chivu

p 7 Jame Madison WC jpg
Revenirea antifederalismului
Urmașii intelectuali ai lui Madison au înțeles totodată că această Constituție a permis mai mult decît crearea unui ansamblu de state suverane.
640px Empire State Building MET DP106404 jpg
„Marea demisioneală” nu a trecut din America în Europa
„Marea demisioneală” este un curent care a plecat din Statele Unite ale Americii și a ajuns, mult mai puțin intens, în Europa.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Alte fronturi
Pariul lui Vladimir nu e că poate învinge Vestul,ci că Vestul poartă în suflet și în conduită premisele propriei înfrîngeri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Tutuiala
Ne scufundăm în omogenitatea lui „tu”, iar „tu” evoluează semantic spre „nimeni”.
Frica lui Putin jpeg
Omul: excepție în excepție în excepție în excepție
Și totuși, noi – excepție în excepție în excepție... – avem fantezia de a ne proclama drept normă, ba chiar scop și sens ale Universului. Admirabil tupeu!
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Sînt un deviaționist
Nebun de ură antioccidentală, nebun de sine, nebun mistic, treaba lui ce fel de nebun o fi, dar e nebun. Și simt că în „tribul” meu mă privesc de-aproape tot mai mulți nebuni...
Mussolini Salsomaggiore Terme 1941 jpg
Un secol de la Marș
A doua zi, pe 29 octombrie, regele i-a cerut lui Mussolini să formeze un nou guvern, învestindu-l astfel cu funcția de prim-ministru al țării.
Iconofobie jpeg
Virtuțile fatalismului
„Fatalismul” și „fatalitatea” reprezintă două noțiuni prea puțin agreate de oameni. În termenii filozofiei Facebook de astăzi, sînt genul de „postări” cu slabe șanse de a primi multe like-uri.
„Cu bule“ jpeg
Bulevarde și bulevardiști
Cuvîntul bulevardist putea fi format foarte ușor în română, de la bulevard, deja împrumutat din franceză (din boulevard) la jumătatea secolului al XIX-lea.
HCorches prel jpg
Ce boacăne mai fac elevii
Este utopic să credem că boacănele elevilor și problemele lor, ale vîrstei lor, pot fi anulate, că ele pot dispărea.
Un sport la Răsărit jpeg
Thierry Henry crede că VAR-ul omoară bucuria fotbalului. Păi, e mai bine cu VAR sau era mai bine fără VAR?
VAR, cînd funcţionează corect, nu cu sughiţuri, ca la noi, şi cînd nu e lăsat pe mîna unor Bonnie cu fluier şi Clyde cu joystick, e Lumea Nouă a acestei lumi vechi.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Polițiști
Evident că nu voiau decît mită. Cu 5 sau cel mult 10 dolari, te lăsau să pleci.
O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.

Adevarul.ro

Lolrelai roast Rocco Siffredi iumor Foto Antena 1jpg
Lolrelai îl ia la roast pe Rocco Siffredi, la „iUmor“. Cine este blonda care a venit special din Italia pentru starul porno FOTO
Rocco Siffredi, legenda internaţională a filmelor pentru adulţi, va juriza alături de Cheloo, Delia și Costel ediţia „iUmor“ din această duminică. Totodată, va avea parte de un roast savuros.
fabrica arme cugir
Fabrica de Arme Cugir, condamnată pentru moartea unei angajate în explozia din 2018
Fabrica de Arme Cugir a fost condamnată penal și civil pentru moartea unei angajate. Femeia în vârstă de 50 de ani a murit într-o explozie a prafului de pușcă, într-un tunel subteran.
Polițista din Cernăuți împușcată mortal. Foto: Facebook/ Libertatea Cuvântului Cernăuți
Polițistă din Cernăuți, împușcată mortal în fața unei școli în timp ce încerca să aresteze un pedofil
O polițistă, pe numele său Taisia Tatarin, în vârstă de 22 ani, a fost împușcată mortal în fața unei școli din Cernăuți de către un bărbat care abuza sexual copii.

HIstoria.ro

image
Au purtat voievozii români coroane?
De la Nicolae Alexandru și Alexandru cel Bun până la Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu, coroana a fost mereu prezentă în portretele votive ale domnitorilor din Țara Românească și Moldova. Cu toate acestea, misterul care înconjoară coroanele medievale românești nu a fost (încă) elucidat...
image
Polonia cere Germaniei despăgubiri de război de 1,3 trilioane de dolari. Ce speră Polonia să obțină?
Ministrul de Externe al Poloniei, Zbigniew Rau, a trimis o notă diplomatică la Berlin prin care Varșovia cere Germaniei despăgubiri de război în valoare de 1,3 trilioane de dolari. Germania consideră în mod oficial că această chestiune este închisă.
image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.