Despre taica Pascali şi crîşma lui

Publicat în Dilema Veche nr. 428 din 26 aprilie - 2 mai 2012
Despre taica Pascali şi crîşma lui jpeg

Ia să vedem dacă ghiciţi cine a scris aceste adevăruri pe care vi le spun şi eu aicea de cinci ani: „Bucureştii de azi este un oraş cu totul şi cu totul altul decît vechea cetate. Aproape nimic din ceea ce era n-a mai rămas. Ici-colo cîte o biserică; într-un colţ al oraşului modern o clădire în stilul veacului trecut, albă cetăţuie care cuprindea odată multe bogăţii şi îmbielşugată viaţă. Încolo, viforul vremurilor nouă a ras totul; trăim acum pe un cimitir: oraşul nou fierbe şi se zbuciumă pe vetrele risipite ale părinţilor“. Vedeţi că n-aţi ghicit? Nimeni altul decît Mihail Sadoveanu.

Despre relaţia scriitorului cu acest oraş, pe care cred că nu l-a socotit niciodată ca al lui, am mai scris, în legătură cu romanul său Oameni din lună, şi am să mai scriu, cînd am să pot identifica toate locuinţele prin care a trecut aici, deloc puţine. Ştiu doar una, pe str. Barbu Delavrancea, şi alta, ultima, pe str. Zambaccian, care fusese a contelui irlandez O’Kelly înainte ca Partidul recunoscător să-l fi instalat acolo pe fostul preşedinte al Prezidiului R.P.R. din 1948 (dar şi fost preşedinte al Senatului în 1931-1932)! În volumul Bordeienii din 1921 se găsesc două schiţe care cuprind, probabil, impresiile tînărului abia venit din Moldova lui, cu douăzeci de ani în urmă. Sînt vasăzică amintiri despre amintiri, fiindcă aflăm ecouri ale povestirilor unor moşnegi care, la rîndul lor, auziseră pe la 1821 de la bătrînii lor despre marele cutremur cînd „a crăpat Bucureştii în două locuri, în mahalaua Sloboziei şi în dosul Mitropoliei“, lăsînd să ţîşnească păcură din pămînt. Acel cutremur care lăsase crăpături „pe unde-i acu strada 11 Iunie“ a fost în 1804, deci memoria populară păstrase un veac întreg.

Locul unde se puteau asculta asemenea poveşti era la taica Pascali, care „ţinea din vremuri străvechi o crîşmă scundă, pe strada Romană, lîngă şcoala Tunari“. Strada, al cărei vechi nume îl mai ţinem minte unii dintre noi, este Mihai Eminescu. Se adunau acolo la răspîntie nişte pensionari sfătoşi, ca să bea pelinul grecului. Descrierea unor astfel de întîlniri începe aşa: „Părea ciudată căsuţa aceea cu uşa mai jos de nivelul trotuarului, cu o fereastră mare împărţită într-o mulţime de geamuri mici, arătînd trecătorilor sticle felurit colorate, de forme curioase; totul se schimbase de mult în juru-i, acuma umbla un tramvai pe strada pavată, mahalagiii toţi îşi clădiseră case nouă; numai crîşma lui taica Pascali rămăsese o casă de modă veche“. Mai departe, imaginea retro se întipăreşte ca o secvenţă de film: „Deschideai uşa, suna un clopoţel. Coborai două trepte. O tejghea lustruită la stînga. În dreapta flori, o cuşcă pentru o mierlă, alta pentru o prepeliţă. Lîngă o uşă care da în încăperile din fund, împletea totdeauna la ciorap o bătrînă care avea proporţiile unui monument. Chiar şi sta neclintită, ţintuită de greutate pe scaunul ei; numai din cînd în cînd începea să răsune în crîşmă vocea ei cicălitoare; îi răspunde vesel prepeliţa din cuşca ei de reţea: pitpalac, pitpalac! Îndărătul tejghelei un flăcău cu jiletcă şi cu şorţ. Spăla pahare, sticle, oale, şi slujea repede pe muşterii. Acesta era ajutorul jupînului“.

O discuţie al cărei martor a fost Sadoveanu, în tovărăşia unor prieteni de la „Sămănătorul“, pe care îi putem bănui (Gîrleanu, Iosif, Scurtu?) la fel de amatori de vinul bun al lui Pascali, a fost despre superstiţii locale în legătură cu grădina Icoanei. Pasajul următor se referă, cu informaţii exacte, la un afluent dispărut al Dîmboviţei: „Unde-i acu grădina Icoanei era o mocirlă mare, un fel de baltă... Veneau şi raţe sălbatice primăvara. Din balta aceea curgea un pîrău prin Scaune, la Sfîntul Gheorghe... În preajma grădinei de la Sfîntul Gheorghe era atunci stuf mult, erau sălcii, era apă – un fel de lac, şi de-acolo iar curgeau pîraie în Dîmboviţa... Pe-un pîrău era şi o moară... Domnilor! acuma nimica nu se mai cunoaşte... acu este statuie alături, dincolo o şcoală de călugăriţe... Eu toate le-am văzut. S-a întins oraşul, s-a prefăcut, apele au secat“. Adevărat, statuia este a lui Cantacuzino-Rîfoveanu, ministru liberal, şcoala era Notre Dame de Sion.

După aceste amintiri despre Dîmbovicioara de odinioară, vine concluzia, aceeaşi cu a noastră: „Vedeam şi noi o clipă prin fereastra aceea Bucureştii de altădată cu lumea lui. O lume nemărginită; mii şi mii de oameni. Toţi dorm în cimitire. Cum de-au rămas aceştia în mijlocul lumii nouă? Poveştile trecutului de cele mai multe ori sînt melancolice“.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: R. Avram

index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?
Frica lui Putin jpeg
La ce e bună literatura
După ce, săptămîni, luni, ani, ai citit o sumedenie de cărţi și de autori, ba chiar o bibliotecă întreagă, încă nu ți s-a aprins becul?
index jpeg 5 webp
Bujorul, zeii greci și familia de’ Medici
Ce ar fi crezut doamna de’ Medici despre asta oare?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Limba lui Dalai Lama. Ce nu-i șade lui bine?
Te împărtășești, bine, nu, nu. Cînd am încercat să le explic grecilor cum e cu „paștile” la români, s-au… crucit!
„Cu bule“ jpeg
A fi paletă
E posibil ca de la asemenea metafore glumețe să se fi extins folosirea lui paletă, atît cu sensul mai general „prost”.
HCorches prel jpg
Premii sau condamnări la tristețe?
Pare că și-ar putea lua zborul în orice clipă, că s-ar putea înălța de la pămînt, așa firavă cum e și plină de emoție.
IMG 8779 jpeg
p 7 White Cube WC jpg
A lua în serios trauma colonialistă a Europei de Est
Cînd e vorba de a construi un asemenea domeniu anti-imperialist, Vestul european are multe de învățat de la Est.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Profesori de neuitat din liceu
Astăzi nu găsesc răspuns la întrebarea dacă, dintre mulții profesori pe care i-am tot avut, o fi fost vreunul mai bun decît el.
image png
Cum peticim ruptura stat-privat
Mai mult, creșterea salariilor în sectorul public din ultimii ani a creat o concurență neloială cu mediul economic.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Te poți desprinde de tehnologie? (2)
Ne putem despărți de tehnologie? Nu. Dar tehnologia ne poate despărți de oameni. Sau măcar încearcă.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii