Despre semnificaţia unor execuţii

Publicat în Dilema Veche nr. 437 din 28 iunie - 4 iulie 2012
Despre semnificaţia unor execuţii png

Am recitit un pasaj antologic, de un umor nebun, din faimosul roman al lui Hašek – Peripeţiile bravului soldat Svejk în războiul mondial. El face parte din episodul în care destoinicul ostaş ceh al marii armate habsburgice, Josef Svejk pe numele său, îmbracă – din pură curiozitate – o uniformă (inamică) rusă, găsită pe malul unui lac. Omul nostru – de o inocenţă sublimă – vrea doar să vadă, în luciul apei, cum i-ar sta în straie militare ţariste. Suficient însă ca o patrulă de jandarmi austrieci să dea peste el şi să-l aresteze pe loc, în ciuda protestelor sale, drept... prizonier de război. Înainte să se dezmeticească, bravul soldat ajunge în faţa unei curţi marţiale a propriei oştiri, ca posibil spion rus. Aici începe povestirea de care spuneam mai devreme. Teribilul tribunal este prezidat de un general vienez, Fink von Finkenstein. Pe front, acesta dezvoltase mania organizării de „curţi marţiale ad-hoc“, ce veneau în flagrantă contradicţie chiar cu legile (oricum, dure) ale codului penal militar. „Judecăţile“ sumare, puse la cale de individ, sfîrşeau negreşit în execuţii rapide, după moda timpului, prin spînzurare. În cîteva ore, se pronunţa sentinţa (capitală), iar ea era pusă în aplicare în regim de urgenţă. Generalul o aducea mai întîi, desigur, la cunoştinţa „vinovatului“. Momentul avea sacralitatea sa distinctă şi von Finkenstein părea să trăiască pentru ea. Nici măcar nu mai folosea formula oficială, stabilită pentru astfel de cazuri – „În numele Majestăţii Sale Imperiale, eşti condamnat la moarte!“ –, ci, cu voluptate nedisimulată, rostea, mult mai simplu şi mai direct, cuvintele: „Te condamn la moarte prin spînzurare!“.

Pitorescul morbid al generalului nu se opreşte totuşi la acest nivel. Personajul scrie lungi misive consoartei vieneze, în care detaliază „nostimada“ din jurul execuţiilor amintite. Povesteşte, de pildă, von Finkenstein: „Draga mea, nici nu poţi să-ţi închipui cum m-am tăvălit de rîs, acum cîteva zile, cînd am condamnat pe un învăţător acuzat de spionaj. /.../. Eram aşadar în cortul meu cînd, după pronunţarea sentinţei, plutonierul vine la mine şi mă întreabă unde să-l spînzure pe învăţătorul cu pricina. I-am spus să-l spînzure de primul copac; şi acum închipuieşte-ţi ce situaţie comică! Ne aflăm în plină stepă şi cît vedeai cu ochiul nu se zărea decît iarbă, dar nici urmă de copac. Dar, ordinul e ordin: plutonierul l-a luat pe învăţător sub escortă şi au pornit cu toţii în căutarea copacului. S-au înapoiat abia pe seară, cu învăţătorul după ei. /.../. Mi-au spus că vor încerca din nou a doua zi. Dimineaţa însă, plutonierul a venit la mine alb ca varul să-mi raporteze că peste noapte învăţătorul dispăruse. Situaţia mi-a părut aşa de comică, încît i-am iertat pe toţi cei care l-au păzit şi pe deasupra am mai şi glumit, spunîndu-le că învăţătorul a plecat, se vede, să caute singur copacul. /.../. La noi, draga mea, e vesel.“ E clar faptul că, pentru von Finkenstein, „curtea marţială“ şi „spînzurătoarea“ şi-au pierdut funcţionalitatea „militară“ aşa-zicînd, devenind un „sport“, un „divertisment“ în vreme de război. El nici măcar nu e un „băiat rău“, stricto sensu, ci un „original“, pus pe şotii horror.

Confruntat cu „rusul“ Svejk, generalul îşi freacă mîinile de bucurie. Ce ocazie minunată de a se „distra“ din nou, mai ales că, de cînd ieşise din teatrul propriu-zis de operaţiuni, probabilitatea unor asemenea „evenimente“ se diminuase considerabil! La toate explicaţiile bravului soldat – altfel deosebit de minuţioase –, Fink von Finkenstein încuviinţează cu surîs bonom, anticipînd clipa de fericire extatică a pronunţării cumplitei sentinţe. Pe el nu-l interesează cîtuşi de puţin ideea derulării unei minime anchete, ci aşteaptă numai trecerea orelor de plicticoase „audieri“, pentru a-şi activa, în sfîrşit, adrenalina. Un maior din complet sugerează că poate ar fi bine totuşi să se transmită o telegramă la regimentul 91 ceh (din care Svejk susţine vehement că ar face parte) pentru a verifica veridicitatea declaraţiei. Maiorul realizase că se află în faţa unui inculpat accidental, a unui „dobitoc“ fără îndoială, dar a unui „dobitoc nevinovat“ (mai tîrziu îl va şi întreba pe Svejk, revelator, în ceha lui stricată: „Tu este prost, nu aşa?“). Generalul refuză categoric, iniţial, dar apoi se gîndeşte că mica investigaţie ar putea duce la alte vinovăţii şi execuţii şi, implicit, la alte nebănuite voluptăţi. Din păcate pentru el însă, telegrama confirmă nevinovăţia bravului ostaş ceh. Turbat, generalul se năpusteşte – imediat după primirea veştii – în biroul maiorului „intrigant“, urlînd ca un apucat: „E doar vina dumitale! E doar vina dumitale!“.

Într-un tîrziu, se opreşte siderat, de parcă ar fi fost lovit de apoplexie. Rosteşte lugubru, cu o tonalitate malefică în glas: „Şi totuşi am să-l spînzur!“. Pentru von Finkenstein, actul în sine rămîne valabil, „filozofiile“, „raţiunile“ şi „conotaţiile“ din jurul său pierzîndu-şi orice semnificaţie. Execuţia sui generis reprezintă fiinţarea ca atare, efectul ei social, militar şi psihologic fiind numai butaforie pură.

Am lecturat acest episod pe fondul fierberilor politice româneşti electorale (parcă interminabile). În toate confruntările (de orice culoare ideologică), observ dorinţa de exercitare a actului în sine de putere, grefat strict pe interes şi nu pe raţiunea bunăstării naţionale, întocmai ca la vajnicul general (ramolit) hašekian. Pretutindeni, îl văd pe von Finkenstein mîrîind în barbă, cu gîndul la românaşul mioritic – adesea mult mai potrivit, să recunoaştem, în tablou, decît blîndul soldat Svejk: „Şi totuşi am să-l spînzur!“. Încă mai aştept însă (cu un optimism moderat, e adevărat!) să se ridice, fie şi timid, un maior plin de bunăvoinţă, care, înainte de execuţie, să-l întrebe, măcar din simplă curiozitate, pe bravul european moldovlah: „Tu este prost, nu aşa?“.

Codrin Liviu Cuţitaru este prof. dr. la Facultatea de Litere a Universităţii din Iaşi (Catedra de Engleză). Cea mai recentă carte publicată: Istoreme, Editura Institutul European, 2009.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

Avioane F-35 FOTO f35.com
Cum ar arăta un atac convenţional al NATO asupra Rusiei: scenariu The Infographics Show
The Infographics Show, un canal educaţional de pe YouTube, prezintă un scenariu de pedepsire a Rusiei și eliberare a Ucrainei de către NATO, în maxim 50 de zile, relatează Mediafax.
arestare politisti Galati
Tatăl care şi-a ucis bebeluşul făcut cu o adolescentă: „Nu te duce la detectorul de minciuni“
Un bărbat din Galați a primit ani grei de închisoare pentru că și-a lovit copilul nou-născut și a încercat apoi să ascundă cele întâmplate, ca să nu fie pedepsit pentru ce a făcut.
Biki captură foto  CTP Iași jpeg
Biki, cățelul călător din Iași care adoră să se plimbe cu autobuzul. Aventura patrupedului
Aventura lui Biki, cățelul călător din Iași, a început la 24 de kilometri de Iași. Animalul a urcat într-un autobuz, a mers cu el, a coborât și a urcat în altul, care l-a adus până în centrul Iașului.

HIstoria.ro

image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.