Despre "nemilosul tîrnăcop"

Publicat în Dilema Veche nr. 425 din 5-11 aprilie 2012
Despre "nemilosul tîrnăcop" jpeg

Deşi e o carte clasică, n-o citisem pînă acum. Bucureşti şi bucureşteni de ieri şi de azi, de Victor Bilciurescu, a apărut în 1945 (mai întîi în foileton în Universul). Aceste amintiri ale unui octogenar au fost reeditate, în 2003, de Dan C. Mihăilescu, cu o postfaţă. Bună idee, nu atît pentru lucrurile pe care le spunea autorul, dintre care pe multe le ştim (de la alţii), ci pentru cum le-a spus. Într-adevăr, unul care povesteşte firesc, cu aceeaşi poftă cu care îl asculţi. Iar din oraş cunoştea fiecare palmă de loc. Născut în 1865 – cu un frate mai tînăr, Grigore, care a fost diplomat –, văzuse multe şi, poate bănuind că se intra în epoca uitării, a simţit nevoia să lase moştenirea sa de experienţă.

Omul nostru începuse ca ofiţer, era căpitan de cavalerie în 1895. Aceasta nu-l împiedicase să intre în viaţa literară: a fost dintre întemeietorii acelei Reviste noi a cărei conducere a luat-o Hasdeu şi s-a apropiat de Macedonski, alături de care a scris la Literatorul. N-a ocolit nici politica, după ce a părăsit cariera armelor: ca partizan al lui Take Ionescu, a fost membru al partidului conservator-democrat. O viaţă lungă, deci, dar fără prezenţă publică decît în prima parte.

Nu ştiu sigur de unde se trag Bilciureştii – familia mai există încă –, dar mi se pare că de la Vălenii de Munte. Locuinţa lor în Bucureşti era în strada Scaune, numită mai tîrziu Nicolae Filipescu, apoi Snagov, şi revenită acum la numele lui Filipescu. După cum povesteşte autorul, „casa părintească“ era a treia de pe stradă, cum vii de pe Batiştei. Vasăzică, la colţ este impunătoarea clădire unde sînt acum americanii, care a fost reşedinţa omului politic conservator, după ce, mai înainte, fusese a lui Costaforu, rectorul Universităţii din Bucureşti de la înfiinţarea ei. Urma casa Conduratu, unde, mai tîrziu, a trăit generalul Ştefan Holban şi de care s-a ales praful: în locul ei s-a înălţat de curînd un bloc. Casa vecină fusese, pe vremea Războiului de Independenţă, a bătrînilor Bilciureşti. După ei, au locuit acolo, la nr. 30, medici din familia Daniel: Constantin, ginecolog, era profesor universitar. În pod s-a petrecut, în timpul unei perchiziţii a Securităţii care căuta „cocoşei“, o scenă burlescă. La deschiderea unei lăzi, primul lucru care a ieşit la iveală, între vechituri, a fost un afiş cu portretul lui Stalin, la care doctorul Daniel-fiul, cam cabotin, a îngenuncheat, strigînd: „Tătucule, cui ne-ai lăsat?“.

Despre alte repere din Centrul Istoric al oraşului mai găsim în carte cîte o referire. De pildă, „în str. Cosma 5, cu curte şi grădină spaţioase“ era casa părintească a actorului Grigore Manolescu, cel care a creat pe o scenă românească rolul lui Hamlet. La acea adresă (pe str. Henri Coandă) recunoaştem, deşi modernizată şi mărită, casa Stolojan. Familia Liei Vintilă Brătianu a vîndut-o unui norvegian, venit pentru comerţul cu lemn, de la care a cumpărat-o ambasada pe atunci regală a Italiei. Grădina există şi astăzi şi se umple, o dată pe an, de mulţimea diplomaţilor invitaţi. Cînd însă Bilciurescu şi-aduce aminte de casa Manu din Calea Victoriei, constatăm că din „parcul imens cu vegetaţia bătrînă şi bogată“ n-a mai rămas nimic. Numai amintirea unui interior de stil fanariot (icoane, arme, blănuri şi covoare) se mai păstrează într-un album de fotografii.

Vîrstele Bucureştilor la care Victor Bilciurescu a fost martor sînt două. Nici una nu i-a găsit aprobarea. Mai întîi, în ajunul Independenţei, „un oraş oriental aproape în întregime, fără nici un împrumut de la stilul oraşelor apusene... un oraş redus la aproximativ a opta parte din populaţia lui de azi şcca un milionţ, la un sfert din suprafaţa actuală ş10.000 haţ“. Despre ceea ce avea să fie extinderea spre nord a capitalei – zona Parcul Filipescu – Bonaparte – Domeniilor – Şoseaua Jianu – autorul îşi aminteşte: „era atunci un bărăgan pe care vara păşteau vitele sau se semăna porumb, iar iarna îl cutreierau haitele de lupi care, cînd erau înflămînzite, intrau mai adînc prin curţile de la periferie după pradă“. Pe la 1880, adaugă el, „construcţiile cu un etaj în Bucureşti se numărau pe degete“ şi el ţinea minte vreo 25-30, mai ales clădiri publice. Exagerare – fiindcă avem statisticile – care, pentru anii ’80-’90 ai veacului care se apropia de sfîrşit, înregistează anual cîte 30-40 de case noi, cu cîte trei sau chiar patru etaje.

Oricum, imaginea pe care bătrînul a reţinut-o nu era complet negativă: „stilul predominant era cel arab, cu curţi spaţioase, cu vegetaţie îmbelşugată, cu grădini de flori, de pomi roditori şi pe alocuri chiar de zarzavat“. Faţă de oraşul modern, interbelic, pe care unii îl regretă acum, Bilciurescu are cel mai categoric dispreţ: „acest amalgam de stiluri, care de care mai străin de specificul pămîntean“. Întinerirea Bucureştilor fusese posibilă numai fiindcă „nemilosul tîrnăcop a pus la pămînt“ moştenirea secolului precedent.

Pierderea acelui trecut îi lasă autorului „regretul“ ca oraşul să „nu fi evoluat în stilul autohton, ci într-unul cu totul străin de sufletul şi ochiul nostru“. Idealul conservator ajunge astfel să fie stilul naţional al lui Mincu, dar naivitatea elogiului îi dizolvă efectul. E comic să vedem pe cineva dorindu-şi „un zgîrie-nor tip bufetul de la Şosea, sau tip Minovici... sau tip casa general Iacob Lahovary. Dacă aceasta n-ar fi fost cu putinţă – şi ne întrebăm de ce ş!ţ – cel puţin să se fi păstrat neatins un cartier din toată Capitala ca să poată sluji ca termen de comparaţie între trecut şi prezent“.

Mă tem că am avut, acum vreo 40 de ani, blocuri „tip bufetul de la Şosea“ şi nu era nici o bucurie. Ceea ce visase Bilciurescu rămîne o bogăţie irecuperabilă: „curţi şi grădini spaţioase, cu aer şi lumină multă, cu verdeaţă din belşug. Cu mireasmă de flori şi umbră de pomi roditori“.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: R. Avram

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.