De la o lege la alta

Publicat în Dilema Veche nr. 479 din 18-24 aprilie 2013
De la o lege la alta jpeg

Un oraş se identifică prin apartenenţa la un loc şi un timp. Locul se schimbă doar excepţional, la modificarea graniţelor statului. Suceava vechii Moldove, austriacă de la Iosif al II-lea, a rămas dincolo de hotar pînă cînd a revenit României, în 1918. Sau Nancy: a trăit în cadrul politic al Lorenei, ducat independent, dar, cu timpul, s-a supus influenţelor rivale din partea Franţei şi a Imperiului – din 1736, ocupaţia franceză s-a definitivat, efectul Revoluţiei a fost transformarea acestei provincii în departament al Franţei, în 1870 a urmat anexarea la Germania şi, în 1918, reunirea cu Franţa. Timpul se schimbă succesiv, dar pe două linii care numai uneori se întîlnesc. Una este cronologia efectivă, dar alta este succesiunea vîrstelor de memorie. Pentru Roma sau Paris, ceea ce au lăsat epocile de prestigioase realizări arhitecturale nu poate să dispară, şi asta compune oraşului o fizionomie compozită, dar stabilă. În estul Europei a lipsit cultura memoriei – cu excepţia Poloniei, care, însă, a suferit devastarea războiului, relativ compensată la Varşovia de marele efort de a reconstitui Centrul Istoric. Cînd vorbim de Bucureşti, degeaba se invocă cetatea de la mijlocul veacului al XV-lea, tot ce este păstrat dinainte de 1800 sînt vreo 30 de biserici, şi ele refăcute. Pentru arhitectura civilă, perioada ale cărei amintiri existau încă masiv înainte de Primul Război Mondial a fost de la Regulamentul Organic la Independenţă, dar din ea au mai rămas doar cîteva case. Imediat după aceea, începe epoca faţă de care avem datoria de a-i asigura supravieţuirea, fiindcă are o importanţă crucială pentru identitatea oraşului, aşa cum s-a fixat atunci, imitînd modelul „nobil“ francez sau cultivînd o estetică indigenă tradiţionalistă. Stilului neoromânesc i se va substitui, în anii 1930-1940, altul – utilitar, care năzuia spre sincronizarea cu tendinţa modernistă din Occident. Şi acesta are un caracter reprezentativ pentru arta românească şi europeană.

În acelaşi timp, apare nostalgia. Conservatorii interbelici ar fi vrut să ocrotească străzile pietruite, grădiniţele din faţa fiecărei case, un peisaj urban din ce în ce mai arhaic, pe măsură ce transformările economice şi sociale creşteau ca intensitate. Atît în deceniul carlist, cît şi sub regimul comunist, statul şi-a afirmat cu emfază aspiraţia spre modernizarea Capitalei. Schimbarea radicală căreia îi sîntem martori a multiplicat iniţiativele inovatoare, fiecare investitor privat atacînd după capul său labirintul incoerent al oraşului istoric. Noile construcţii, îmbrăcate în uniforma de beton şi sticlă, ori, pentru a atrage atenţia, colorate portocaliu sau violet, nu mi se par altceva decît buzunare pline de bani. Dar şi Primăria e cuprinsă de ambiţia de a croi un alt Bucureşti, chiar peste cel vechi, în locul lui. De data asta, ea nu mai e instrumentul conducerii statului, ci se prezintă ca expresie a comunităţii care l-a ales pe Edilul Suprem, iar acesta este, netăgăduit, o personalitate dinamică. Din amîndouă direcţiile – a proprietarilor particulari şi a primarilor –, memoria colectivă îndură o agresiune după alta.

Aşa sîntem noi, o naţiune romantică, împărţită între revolta romantică împotriva trecutului şi fidelitatea faţă de amintirile istorice. De cînd a dat democraţia peste noi, au căpătat un rol în această dispută şi Parlamentul, şi mediatizarea evenimentelor. Legea din 2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul a fost modificată, pînă acum, de zece ori. Unele reglementări suplimentare apăruseră în 2011, printr-o Ordonanţă de Urgenţă. Cît se înţelegea din teribila ei limbă de lemn, era plină de intenţii bune, ca alinierea la convenţiile internaţionale de protecţie a patrimoniului şi a peisajului, supravegherea construirii de super- sau hiper-magazine, parcuri culturale şi ansambluri rezidenţiale noi, condiţionarea aprobării de construcţie pe o parcelă dintr-un front continuu de menţinere a aceluiaşi regim de înălţime, respectarea zonelor protejate. Din păcate, Camera a adoptat, la 19 februarie 2011, proiectul de lege Martin-Antonescu (deputaţi PSD), care aduce alte modificări şi completări. Deşi capacitatea de decizie pe care o atribuie primăriilor locale se justifică prin descentralizarea serviciilor publice şi prin „participarea populaţiei la luarea deciziilor“, există riscul corupţiei şi acela – deloc neglijabil – al ignoranţei, fiindcă sînt implicate persoane fără pregătirea necesară. Experienţa a dovedit-o în multe cazuri pentru monumentele de valoare B (deseori clasate restrictiv). Mai grav, PUZ-urile pentru monumente istorice de valoare A, care erau avizate de Direcţia Patrimoniu Cultural din Ministerul Culturii, pe baza consultării Comisiei Monumentelor Istorice, trec de-acum înainte tot la nivel local, iar Ministerului Culturii i se rezervă numai decizia pentru zonele cu monumente înscrise în lista patrimoniului mondial! Deci, lista UNESCO, de cîteva unităţi, la care nu pot fi divergenţe de opinie... Se reduc atribuţiile Ministerului Culturii şi ale celui al Dezvoltării şi Administraţiei, care mai au un cuvînt de spus doar la început, legat de planurile urbanistice generale şi zonale. Noua lege pretinde să apere dreptul de proprietate, dar acest drept nu e numai al celui care solicită o derogare de la PUZ, ci şi al vecinilor pe care construcţia proiectată îi afectează. Din toate aceste motive, refuzul preşedintelui de a promulga legea este îndreptăţit. Prin urmare, discuţia continuă. Ce ne mai aşteaptă?

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Nu suntem egali în fața bolilor: care sunt românii care nu vor plăti suprataxă pe concediu medical
Politicienii și-au făcut calculele și au decis că nu suntem egali în fața bolilor. Mai exact, PSD și PNL lucrează la o ordonanță de urgență prin care încearcă să elimine supraimpozitarea concediilor medicale doar în cazul anumitor pacienți
image
„Lâna de aur”, cel mai scump material textil natural din lume. Firul de Vicuña se vinde la gram, la fel ca aurul
Firul de Vicuña, recoltat o dată la doi sau trei ani în cantități limitate, se distinge ca fiind cel mai rar și scump fir din lume. Cu o grosime de 12 microni, comparabilă cu cea a aurului, este comercializat la gramaj, se vinde la prețuri exorbitante și presupune un proces de producție meticulos.
image
Decizie radicală pentru „Tesla de Cluj”. „Dacă ziceam că e produsă în Elveția, clienții ar fi sărit s-o cumpere cu 450.000 de euro”
Echipa proiectului a luat o decizie importantă: va regândi „Tesla de Cluj” într-o variantă mult mai ieftină. „Probabil că dacă ziceam că mașina este produsă în Elveția, clienții ar fi sărit să o cumpere cu 450.000 de euro”, susține Florin Dehelean, unul dintre investitori

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.