De ce distrugem patrimoniul

Publicat în Dilema Veche nr. 398 din 29 septembrie - 5 octombrie 2011
De spus încă o dată jpeg

„Priviţi, copii, priviţi acest cartier vechi, această casă bătrînească dărăpănată, care în curînd vor fi doar o amintire istorică, sau nici atît, un şantier al progresului. Excavatoarele demolatoare croiesc drumul viitorului. A demola este a construi. Cîndva, în viitor, vă veţi aduce aminte că, în copilăria voastră, aţi asistat, amuţiţi de uimire, la această magnifică expansiune!“ 

Aşa gîndesc, desigur, renovatorii întreprinzători care, de vreo 10-15 ani, profită de schimbarea radicală a climatului socio-economic. N-avem – sau nu am eu, acum – statistici care să arate cît din patrimoniul arhitectural bucureştean a dispărut în această perioadă. Ar fi şi greu de ţinut socoteala, fiindcă nu a existat, cu excepţia marilor proiecte la care s-a angajat Primăria Generală, o evidenţă sistematică. Într-un punct sau altul al Capitalei apar baricadele în dosul cărora, pe furiş, repede, se dărîmă. Articolele din această rubrică au fost, măcar în parte, o cronică a agresiunilor suferite de vechiul oraş. Asalturile contra peisajului urban tradiţional nu se vor opri nici mîine, nici la anul, ceea ce – dacă nu m-or lăsa nervii! – mi-ar asigura continuarea colaborării la Dilema veche, căreia îi doresc viaţă îndelungată. 

Situaţia durează de atîta timp că a venit momentul să ne întrebăm de ce?. Adică să limpezim cauzele  succesului speculatorilor imobiliari. Prima care este în mintea tuturor este lăcomia de care sînt însufleţiţi cei care caută, în Centrul Istoric al Bucureştilor, teren liber pentru birouri, hoteluri sau restaurante, ca şi cum viitoarea dezvoltare a Capitalei n-ar trebui să ne găsească nepregătiţi. E un calcul pe care actualele împrejurări economice par să-l dezmintă. Chiar dacă s-ar adeveri unele aşteptări optimiste, am impresia că a fost deja depăşit numărul de spaţii noi necesare pentru o generaţie. De aspectul financiar nu sînt străine nici speranţele unor arhitecţi români care, întorşi din străinătate, unde au dobîndit experienţa unor contracte îndrăzneţe, se află în căutare de comanditari. Pe de altă parte, am mai avut ocazia să spun că proprietarii legitimi, care şi-au recuperat, după procese de ani de zile, casele naţionalizate, nu au mijloacele să le întreţină, ori, cu atît mai mult, să repare stricăciunile produse de neglijenţa din partea locatarilor, în jumătatea de secol cît aceia erau „chiriaşi la stat“. Cunosc oameni care au recuperat palate şi nu aveau bani să le plătească factura la electricitate: iar noile impozite pe proprietate vor lovi în ei, nu în noii îmbogăţiţi, care au casele trecute pe societăţile lor comerciale. Prin urmare, celor care au izbutit să intre în posesia unor clădiri deteriorate şi care, ca reprezentanţi ai unor generaţii mai tinere, nu sînt sentimental legaţi de moştenirea recuperată, nu le rămîne altă soluţie decît să vîndă. Cui? Speculanţilor care întrevăd, dincolo de dărîmarea vechii case, chiriile pe care le vor obţine de la fiecare apartament al noului bloc sau vînzarea la bucată. O poziţie intermediară ocupă personalul primăriilor, care a ajuns să arbitreze acest transfer de proprietate în favoarea familiilor îndrituite. Nu spun că e vorba totdeauna de un cîştig personal pentru aceşti slujbaşi; intervin însă adesea relaţiile care creează datorii, telefoanele de la colegi sau şefi etc. Să nu uităm altă categorie de funcţionari ai Primăriei care, ca să-şi păstreze un post bine plătit, navighează între asemenea obligaţii şi legea care protejează monumentele istorice. Îl aud mereu pe unul dintre ei dînd vina pe lege, cînd se dau zilnic ordonanţe care modifică legi. Răspunderea revine alteori mai sus, la edilii care au în vedere presiuni politice sau ispita de a-şi impresiona alegătorii prin „realizări“ aducătoare de prestigiu. Ah, prestigiul ăsta fascinează... Iar convingerea că „realizărili“, numai ele, justifică orice, unde am mai văzut-o? De aici, de la centru, provine şi o cauză care zădărniceşte încercările de a rezista. Majoritatea presei are botniţă, fiindcă supravieţuieşte numai prin publicitate de stat sau alte avantaje care depind de Primărie. Ecourile demolărilor abuzive nu trec decît sporadic, mai ales prin presa online gen HotNews. 

Aceasta pune însă altă problemă: fragilitatea opoziţiei intelectuale la modernizarea brutală. Nu e prima oară că observ că atitudinea faţă de trecut a fost simplificată falsificator. În şcoli şi în mass-media s-a instaurat o selecţie a „monumentelor istorice“ (prin care înţeleg şi personalităţile vrednice de a dăinui în memoria publică!). Selecţie care ducea la un exces de solemnitate şi la reducerea numărului pentru clădirile şi chipurile istorice pe care le propunea respectului naţional. 

„Omul nou“, pe care toate regimurile totalitare l-au exaltat, ocupa mai tot locul, după cum vedem acum construcţiile noi că se împlîntă în zone apărate de tradiţie. Regimul comunist a făcut cel mai rău nu prin lipsa de educaţie, ci prin educaţia programat deformantă. De aceea, Casa Poporului n-a fost numai salutată de propaganda politică, ci a trezit o admiraţie iraţională în adîncul mulţimilor. Iar istoria adevărată, aceea care era formată, casă cu casă, de viaţa trecută, este încă ignorată. În aceste condiţii, ne putem întreba ce eficienţă are gestul civic care se opune demolărilor. Rezultatele obţinute în justiţie, care au frînat devastarea cartierului Berzei (după masacrul din Buzeşti), sînt un adevărat miracol. Nicuşor Dan, tînărul matematician care a devenit figura de proră a acestei opoziţii, nu are decît foarte rar acces la posturile noastre de televiziune. În schimb, agenţiile France-Presse şi France Culture i-au acordat interesul lor. O nenorocire pentru cine se preocupă de prestigiu înainte de toate. Pentru toate motivele arătate aici, lupta este încă inegală. Dar noi ne aducem aminte de cuvintele mîndre ale cuiva din vechime: „Nu-i nevoie de a nădăjdui pentru a întreprinde, nici de a izbîndi pentru a persevera“.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti. 

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Regrete printre românii care au trecut la Hidroelectrica. Au fost atrași cu un preț mic, dar situația se schimbă
Cele mai multe contracte expiră în curând, iar oamenii se plâng că nici măcar nu au fost notificați de furnizor.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.