De ce dărîmăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
De ce dărîmăm? jpeg

Un nume pe care ar trebui să-l cunoască toată lumea este acela al marelui ziarist polonez Ryszard Kapuściński (1932-2007). Cărţile care au rămas de la el sînt mai mult decît reportaje, sînt extraordinare documentare despre Etiopia, Angola şi Iran, ţări pe care autorul le-a cercetat în momentele cele mai dramatice ale secolului trecut. Revoluţii şi războaie civile în mijlocul cărora a fost sînt explicate cititorului pe baza acestei experienţe. Despre Uniunea Sovietică a scris Imperium, unde investigaţia şi analiza cuprind o jumătate de secol: amintiri, pentru anii 1939-1967, şi reflectarea evenimentelor din 1989-1991 „văzute din zbor“, ca să ajungă la o ultimă privire asupra acestui spaţiu politic, revizitat în 1992-1993, sub titlul „urmarea continuă“. Din capitolul care relatează impresii din Armenia, după intrarea într-o nouă existenţă independentă, am ales o pagină care mi se pare evocatoare pentru ceea ce trăim şi noi astăzi:

„Aici, în faţa hotelului unde locuiesc, se demolează un vechi cartier din Erevan. Vechile case sînt doborîte, cu coloanele şi bolţile lor, cu chioşcurile, cu grădinile suspendate, cu peticele de flori şi straturile de zarzavat, cu pîraiele şi cascadele în miniatură, cu acoperişuri pe care se întind covoare de flori, cu gardurile acoperite de o viţă-de-vie stufoasă; se dărîmă scările de lemn, se distrug băncile de la piciorul zidurilor, se fac una cu pămîntul şoproane de lemn, coteţe de găini, portaluri şi porţi. Toate astea vor dispărea. Oamenii se uită la buldozere cum calcă peste acest peisaj sculptat de ani nenumăraţi, în locul căruia se vor înălţa cutii de beton prefabricate, privesc cum maşinile strivesc aceste străduţe paşnice, primitoare, pline de verdeaţă, şi potecile şi fundăturile, prefăcîndu-le într-un morman de gunoi. Oamenii stau şi plîng. Şi eu stau printre ei şi plîng.

Toate au trecut – Uniunea Sovietică şi Republica Sovietică Socialistă Armenia şi comunismul, dar mentalitatea obişnuită pentru care principalul este, înainte de toate, să distrugi cît poţi mai mult, această mentalitate a supravieţuit, ea n-a dispărut, ea prosperează“.

Cînd am fost şi eu la Erevan, am căutat în zadar vechile cartiere. Chiar trecînd de incinta de blocuri înalte care înconjoară hotelul monumental şi muzeele din centru, se desfăceau străzi lungi şi largi, mărginite de blocurile din epoca sovietică, însă, dincolo de aceste faleze cenuşii, am descoperit oamenii nevoiaşi care, la cîte un colţ, îşi întindeau marfa – o sărăcie orientală, dar care nu mai avea un caracter patriarhal, ţărănesc, şi se adăpostea în şandramale înjghebate pentru micul comerţ de tranziţie.

Mi-e foarte teamă că aceeaşi mentalitate distrugătoare există şi la Bucureşti, insuficient protejat de legi şi instituţii care ar trebui să apere patrimoniul, dar care acoperă formal o profundă indiferenţă. De exemplu, date cerute prin Legea Liberului Acces la Informaţii de tineri experţi SAR (Raluca Pop) arată că nu facem nici măcar minimum pentru a documenta legal situaţia monumentelor – fără de care devine problematică atragerea de fonduri europene din bugetul viitor 2014-2020 pentru salvgardarea zestrei istorice de monumente pe care Capitala o mai păstrează încă. Condiţia este îndeplinirea unor obligaţii care figurează în legea din 2001, dar datele arată că nici nu se cunoaşte exact situaţia a cărei remediere o aşteptăm.

Inventarierea monumentelor istorice este o atribuţie a direcţiilor judeţene pentru cultură, respectiv a municipiului Bucureşti. Conform legislaţiei, această inventariere ar trebui îndeplinită anual, iar datele reînnoite să fie deţinute de către Direcţia Patrimoniului Cultural din Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. De asemeni, legea prevede ca un funcţionar al acestei direcţii să redacteze pentru fiecare monument o obligaţie de folosinţă înmînată proprietarului, cu o copie păstrată la Minister. La Institutul Naţional al Patrimoniului, din 2004 pînă azi, au ajuns numai 357 de obligaţii din toată ţara, deşi lista oficială numără 30.108 monumente istorice şi situri arheologice.

Alte date, culese cu acelaşi prilej, se referă la baza cadastrală, adică la perimetrarea imobilului şi a zonei sale de protecţie, la regimul de proprietate – esenţial pentru a determina cui îi revine datoria conservării monumentului – şi chiar la starea de conservare. Pentru Bucureşti avem un total de 2590 de monumente la ora actuală (în 2004 fuseseră înregistrate 2627, diferenţa ar putea proveni din eroare, din declasări, care nu încetează, sau chiar din demolări ilegale). Baza cadastrală există pentru numai 62%. Cît priveşte starea de conservare, ea este, pur şi simplu, necunoscută la 2552! Adică la 98,53%... Cîte sînt în stare bună? 33! Bravo... În stare de precolaps? Doar 4! În stare mediocră? Nici una! Ei, aş! Probabil au intrat la „necunoscute“. Aş putea spune că ignorarea situaţiei pe teren – în Capitală, nu în Canada sau Indonezia! – dovedeşte o colosală nesimţire. N-o spun, cunoscînd numărul infim de funcţionari ai direcţiei din Minister la sarcinile cărora s-a adăugat mutarea Ministerului într-un alt sediu, cu o cantitate de dosare dintre care nu-mi vine să cred că nu s-au rătăcit cine ştie cîte. Iar problema regimului de proprietate, aşa de complexă, nu se prezintă nici ea mai clar: statul a păstrat numai 16 monumente (gen Academia Militară sau Casa Scînteii), 156 sînt private şi 2417 – cu proprietar necunoscut. Prin urmare, proprietate privată 6% şi anonimă 93%. Procente asemănătoare sînt şi în judeţele Iaşi, Cluj, Galaţi, Teleorman, Hunedoara etc. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: adevarul.ro

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.