De ce dărîmăm?

Publicat în Dilema Veche nr. 455 din 1-7 noiembrie 2012
De ce dărîmăm? jpeg

Un nume pe care ar trebui să-l cunoască toată lumea este acela al marelui ziarist polonez Ryszard Kapuściński (1932-2007). Cărţile care au rămas de la el sînt mai mult decît reportaje, sînt extraordinare documentare despre Etiopia, Angola şi Iran, ţări pe care autorul le-a cercetat în momentele cele mai dramatice ale secolului trecut. Revoluţii şi războaie civile în mijlocul cărora a fost sînt explicate cititorului pe baza acestei experienţe. Despre Uniunea Sovietică a scris Imperium, unde investigaţia şi analiza cuprind o jumătate de secol: amintiri, pentru anii 1939-1967, şi reflectarea evenimentelor din 1989-1991 „văzute din zbor“, ca să ajungă la o ultimă privire asupra acestui spaţiu politic, revizitat în 1992-1993, sub titlul „urmarea continuă“. Din capitolul care relatează impresii din Armenia, după intrarea într-o nouă existenţă independentă, am ales o pagină care mi se pare evocatoare pentru ceea ce trăim şi noi astăzi:

„Aici, în faţa hotelului unde locuiesc, se demolează un vechi cartier din Erevan. Vechile case sînt doborîte, cu coloanele şi bolţile lor, cu chioşcurile, cu grădinile suspendate, cu peticele de flori şi straturile de zarzavat, cu pîraiele şi cascadele în miniatură, cu acoperişuri pe care se întind covoare de flori, cu gardurile acoperite de o viţă-de-vie stufoasă; se dărîmă scările de lemn, se distrug băncile de la piciorul zidurilor, se fac una cu pămîntul şoproane de lemn, coteţe de găini, portaluri şi porţi. Toate astea vor dispărea. Oamenii se uită la buldozere cum calcă peste acest peisaj sculptat de ani nenumăraţi, în locul căruia se vor înălţa cutii de beton prefabricate, privesc cum maşinile strivesc aceste străduţe paşnice, primitoare, pline de verdeaţă, şi potecile şi fundăturile, prefăcîndu-le într-un morman de gunoi. Oamenii stau şi plîng. Şi eu stau printre ei şi plîng.

Toate au trecut – Uniunea Sovietică şi Republica Sovietică Socialistă Armenia şi comunismul, dar mentalitatea obişnuită pentru care principalul este, înainte de toate, să distrugi cît poţi mai mult, această mentalitate a supravieţuit, ea n-a dispărut, ea prosperează“.

Cînd am fost şi eu la Erevan, am căutat în zadar vechile cartiere. Chiar trecînd de incinta de blocuri înalte care înconjoară hotelul monumental şi muzeele din centru, se desfăceau străzi lungi şi largi, mărginite de blocurile din epoca sovietică, însă, dincolo de aceste faleze cenuşii, am descoperit oamenii nevoiaşi care, la cîte un colţ, îşi întindeau marfa – o sărăcie orientală, dar care nu mai avea un caracter patriarhal, ţărănesc, şi se adăpostea în şandramale înjghebate pentru micul comerţ de tranziţie.

Mi-e foarte teamă că aceeaşi mentalitate distrugătoare există şi la Bucureşti, insuficient protejat de legi şi instituţii care ar trebui să apere patrimoniul, dar care acoperă formal o profundă indiferenţă. De exemplu, date cerute prin Legea Liberului Acces la Informaţii de tineri experţi SAR (Raluca Pop) arată că nu facem nici măcar minimum pentru a documenta legal situaţia monumentelor – fără de care devine problematică atragerea de fonduri europene din bugetul viitor 2014-2020 pentru salvgardarea zestrei istorice de monumente pe care Capitala o mai păstrează încă. Condiţia este îndeplinirea unor obligaţii care figurează în legea din 2001, dar datele arată că nici nu se cunoaşte exact situaţia a cărei remediere o aşteptăm.

Inventarierea monumentelor istorice este o atribuţie a direcţiilor judeţene pentru cultură, respectiv a municipiului Bucureşti. Conform legislaţiei, această inventariere ar trebui îndeplinită anual, iar datele reînnoite să fie deţinute de către Direcţia Patrimoniului Cultural din Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional. De asemeni, legea prevede ca un funcţionar al acestei direcţii să redacteze pentru fiecare monument o obligaţie de folosinţă înmînată proprietarului, cu o copie păstrată la Minister. La Institutul Naţional al Patrimoniului, din 2004 pînă azi, au ajuns numai 357 de obligaţii din toată ţara, deşi lista oficială numără 30.108 monumente istorice şi situri arheologice.

Alte date, culese cu acelaşi prilej, se referă la baza cadastrală, adică la perimetrarea imobilului şi a zonei sale de protecţie, la regimul de proprietate – esenţial pentru a determina cui îi revine datoria conservării monumentului – şi chiar la starea de conservare. Pentru Bucureşti avem un total de 2590 de monumente la ora actuală (în 2004 fuseseră înregistrate 2627, diferenţa ar putea proveni din eroare, din declasări, care nu încetează, sau chiar din demolări ilegale). Baza cadastrală există pentru numai 62%. Cît priveşte starea de conservare, ea este, pur şi simplu, necunoscută la 2552! Adică la 98,53%... Cîte sînt în stare bună? 33! Bravo... În stare de precolaps? Doar 4! În stare mediocră? Nici una! Ei, aş! Probabil au intrat la „necunoscute“. Aş putea spune că ignorarea situaţiei pe teren – în Capitală, nu în Canada sau Indonezia! – dovedeşte o colosală nesimţire. N-o spun, cunoscînd numărul infim de funcţionari ai direcţiei din Minister la sarcinile cărora s-a adăugat mutarea Ministerului într-un alt sediu, cu o cantitate de dosare dintre care nu-mi vine să cred că nu s-au rătăcit cine ştie cîte. Iar problema regimului de proprietate, aşa de complexă, nu se prezintă nici ea mai clar: statul a păstrat numai 16 monumente (gen Academia Militară sau Casa Scînteii), 156 sînt private şi 2417 – cu proprietar necunoscut. Prin urmare, proprietate privată 6% şi anonimă 93%. Procente asemănătoare sînt şi în judeţele Iaşi, Cluj, Galaţi, Teleorman, Hunedoara etc. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: adevarul.ro

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Neutralitatea moldoveană și vinovăția românească
Politic, conducerea de la Chișinău face eforturi supraomenești pentru a da asigurări că nu există nici un pericol iminent.
Bătălia cu giganții jpeg
Puțină libertate. Și multe probleme
Țările din Europa occidentală reprezintă o zonă idilică, chiar dacă nu ideală, pentru presă...
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Re-începutul filosofiei
...deveneam nerăbdător ori de cîte ori filosofia întîrzia prea mult în concept, în terminologie, în acrobație analitică.
Frica lui Putin jpeg
Eufemismul
Este însă și altceva, încă mai sinistru, în acest tip de eufemisme politico-ideologice: ele servesc la dezumanizarea adversarului, eliberînd conștiința de orice reproș pentru un act criminal.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Eu nu mai citesc presa din 1979” / „Sigur, tu îți permiți...”
Cînd a venit vestea morții lui Radu Lupu, toate marile ziare ale lumii au publicat articole despre legendarul pianist român.
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo jpeg
Odă bucuriei, Allegro ma non troppo
În 1817, Societatea Filarmonică din Londra l-a însărcinat pe Beethoven să compună o simfonie.
Stat minimal, stat puternic, stat eficient jpeg
Stat minimal, stat puternic, stat eficient
Dintre toți economiștii români, Georgescu este cel mai tranșant în a analiza și a vorbi despre hibele capitaliștilor și capitalului din România.
Iconofobie jpeg
Imperfecțiuni
Defectele (auto)inventate de oamenii în cauză ajunseseră să fie percepute – tocmai prin inexistenţa lor de facto – drept „limita de atins”, vorba lui Gabriel Liiceanu într-o celebră carte.
„Cu bule“ jpeg
Didactice
Textul recomandă, de exemplu, ca termenul student (cu sensul „cel care studiază”, indiferent de nivel) să nu mai fie folosit în școlile din Ardeal pentru ciclul preuniversitar, ci să fie înlocuit cu elev sau școlar, ca în Regat.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Să nu încremenim în prejudecăți
Andreea nu este un elev care să performeze la disciplinele realiste, iar matematica e, pentru ea, o piatră grea de încercare.
Un sport la Răsărit jpeg
Doi ani și jumătate în spatele fileului pentru Boris Becker?
Viaţa lui Becker, ce-i drept, e o vraişte. Ajunge să-l priveşti pentru a înţelege cîte nopţi grele sînt pitite sub faţa buhăită.
Comunismul se aplică din nou jpeg
O întîmplare din România de azi
Mi-a venit în minte formula unui cunoscut: În definitiv, cine ești tu ca să nu ți se întîmple să fii nedreptățit?

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.