Cum se trăia sub ocupaţie

Publicat în Dilema Veche nr. 419 din 23-29 februarie 2012
De spus încă o dată jpeg

Sînt două feluri de a înţelege o casă, dinăuntru: casa-umbrelă şi casa-carapace.  Unora, locuinţa le este strict utilitară; ea există de cînd au intrat în ea şi cît trăiesc ei; se poate modifica oricît pentru a le creşte confortul. Umbrela se aruncă, dacă s-a stricat. Cui, însă, se simte ca o broască ţestoasă care-şi duce casa în spate, îi aparţin, ca şi cînd ar forma aceeaşi singură fiinţă, pereţii care-l adăpostesc, chiar ferestrele cu tot ce se vede prin deschizătura lor, mobilele pe care le-a moştenit şi cărţile pe care, prin sacrificii cu prisosinţă răsplătite, le-a agonisit. Aşa se face că, şi cînd el priveşte o altă casă, chiar dinafară, îl încearcă dorinţa de a şti a cui a fost, căutînd o legătură între particularităţile construcţiei şi caracterul celui care a comandat-o sau a găsit-o pe placul său. M-am obişnuit cu acest exerciţiu. Cînd e vorba de o personalitate istorică, locuinţa depune mărturie despre impresia pe care omul a năzuit să o facă celor din jur sau chiar să o lase posterităţii pe care şi-a imaginat-o. De multe ori, avînd în vedere ce soartă au avut casele – naţionalizate, umplute cu locatari străini şi ostili, sau, în vremea din urmă, ameninţate de buldozerele distrugătoare –, acea mărturie este condamnată să dispară. În cel mai bun – dar şi cel mai rar – caz, vocea din trecut mai răsună încă: şi-a povestit viaţa chiar în casa pe care o avem în faţa ochilor. Cîteodată, o epidemie, prezenţa unor trupe duşmane sau un regim politic opresiv impun locuitorilor unui oraş condiţii de viaţă atît de greu de îndurat încît amintirea lor nu mai reprezintă doar o experienţă personală.

Cartea pe care o răsfoiesc acum este jurnalul din anii 1916-1918 al doamnei Pia Alimăneştianu (1872-1962), fiica lui Ion C. Brătianu şi sora celor trei şefi succesivi ai partidului liberal din secolul trecut. Volumul Însemnări din timpul ocupaţiei germane a apărut în 1929 şi exemplarul meu poartă o dedicaţie datată din chiar ultimul an al longevivei autoare. Sfîrşitul războiului a stîrnit o întreagă memorialistică feminină, iar aceasta, prin asprimea judecăţilor negative formulate adesea, a provocat reacţii polemice. Cel mai cunoscut exemplu sînt memoriile Sabinei Cantacuzino, sora mai mare a Piei, întîmpinate de protestele Severei Sihleanu şi ale Alexandrinei Fălcoianu. Din aceeaşi literatură fac parte amintirile Lisettei Odobescu şi jurnalul Yvonnei Blondel.  Căsătorită cu Alexandru Alimăneştianu (1874-1946), inevitabil deputat şi senator, dintr-o familie căreia alianţa cu Brătienii îi asigură ascensiunea politică – după ce nivelul financiar i-l ridicase căsătoria fratelui Dumitru, inginer, cu Sarmiza Bilcescu (femme de lettres, prima româncă doctor în drept de la Paris) –, Pia, în timpul războiului, era, cu Sabina şi bătrîna lor maică, în casa Brătianu de lîngă biserica Amzei. Sora ei, Tatiana, măritată cu Ilie Niculescu-Dorobanţu, locuia în strada General Manu. Altă soră, Măriuţa, cu soţul ei Ion Pillat – părinţii poetului – în strada Romană (acum N. Iorga). Vintilă fiind la Iaşi cu guvernul, Lia, soţia sa, se mutase din casa lor din strada Ţăranilor (Aurel Vlaicu, azi) la mama ei, în casa Stolojan din strada Cosma (Henri Coandă, actuala ambasadă a Italiei). Ei şi Sabinei li s-a stabilit domiciliu forţat la Pasărea. Familia Brătianu rămasă în Bucureşti era expusă unor măsuri umilitoare  din partea nemţilor.

Jurnalul dezvăluie situaţia dramatică a populaţiei oraşului, la care s-au adăugat, din noiembrie 1916, 50.000 de soldaţi germani: tainul zilnic al fiecăruia era de o pîine şi 1/2 litru de vin, pe lîngă cafea, ceai, orez, zahăr, untură etc. Tutun (şi flori!) ofereau damele amatoare de compania militarilor, identificate, de românce, ca nemţoaice sau evreice... Despre înfăţişarea schimbată a oraşului: „Calea Victoriei este străbătută şi zdruncinată de automobile, de camioane în plină viteză, infernale şi ca mărime, şi ca zgomot. Căştile germane alternează cu fesurile turceşti şi cu şepcile bulgarilor.
Firmele prăvăliilor au început să fie scrise jumătate pe româneşte, jumătate pe nemţeşte“. Alte noutăţi: consumul de electricitate redus, pentru români, la 1 Kw pe săptămînă, pe cînd accesul la tramvaie – doar între orele 7-8, 12-15 şi 19-20, pe o singură linie, către gară. Pentru „Crăciunul nemţesc“, după calendarul gregorian, care va fi impus şi românilor ce păstraseră tradiţia ortodoxă, s-au tăiat 500 de brazi din Parcul Carol. Dreptul de a se aproviziona la cantine speciale era rezervat cetăţenilor Puterilor Centrale. Cartela de pîine de 220 g, din care 150 făină de mălai, a fost introdusă odată cu limitarea cantităţii de carne, săptămînal, la 200 g, ouăle fiind rechiziţionate de la ţărani, cărora li se fixaseră cote. Satelor din jurul Capitalei li se cerea să aducă la Bucureşti zilnic 40 de care cu grîu şi porumb, pe lîngă vite şi oi pentru abator. Crucea Roşie s-a însărcinat cu alimentarea a 6000 de săraci, alţi 4-5000 fiind în seama Primăriei. Totuşi, „s-au găsit pe străzi copii morţi de frig şi foame“. Şi, în aceste condiţii, oraşul era somat să predea 15.000 de plăpumi sau pături, 20.000 de cămăşi, ciorapi de lînă, chiar pantaloni şi 1000 de blănuri (ordonanţă a prefectului poliţiei din decembrie 1917, în colecţia mea).

Mă gîndeam la aceste tristeţi uitate, privind „zidurile cenuşii“, cum le-a zis Ionel Teodoreanu, ale casei în care Pia Alimăneştianu a trăit după 1920 şi unde a scris Pe plaiuri olteneşti. Tot acolo, nepotul ei, poetul Ion Pillat, şi-a avut cenaclul literar. O casă oarecum modernistă (adresa de astăzi: str. Al. Philippide, nr. 9). 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Ce avere are „Lupul de la Rutieră”. Soția sa, fost viceprimar, conduce afaceri prospere la Râșnov
„Lupul de la Rutieră” a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. Soția sa a fost viceprimar al orașului Râșnov și conduce afaceri prospere, care le-au permis să cumpere case și terenuri
image
Revelațiile unor unguri în România. „Până la urmă, m-am înșelat în privința Transilvaniei și a lor”
Zsolt și Daniel sunt doi tineri din Ungaria care au vizitat pe rând România și au vorbit despre surprizele pe care le-au avut în momentul în care au ajuns să cunoască români și chiar să-și facă prieteni.
image
Care sunt cele 3 zodii care mint fără nicio remuşcare
Din punct de vedere al horoscopului există zodii care sunt mai mult sau mai puţin predispuse a se regăsi pe lista mincinoşilor.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.