Ce se va alege de oraşul nostru?

Publicat în Dilema Veche nr. 390 din 4-10 august 2011
Ce se va alege de oraşul nostru? jpeg

Timp de cinci ani, am căutat să atrag atenţia asupra siluirii oraşului de către elanul constructiv pe care l-au declanşat noile condiţii economice şi sociale. O voi face şi aici – pentru a cîta oară? –, sperînd că se va trezi în sfîrşit conştiinţa celor care au în mîinile lor soarta Capitalei.

În ultimele două decenii, vedem cum, în diverse puncte ale hărţii Centrului Istoric, vechi clădiri, neîncăpătoare pentru posibilităţile de îmbogăţire pe care le rîvneşte un proprietar, de cele mai multe ori recent, sînt înlocuite de turnuri de beton şi sticlă plăsmuite după modele străine. Se distruge astfel o identitate istorică. Ea nu era făurită în Evul Mediu, ca în numeroase şi fericite cazuri din Occidentul căruia ne dăm silinţa să-i imităm doar ultima faţă. Mai întîi, fiindcă societatea românească n-a avut nici libertatea, nici mijloacele care au îngăduit acolo splendori de arhitectură inimitabile, apoi fiindcă, în afară de distrugerile aduse de războaie sau cutremure, substituirea unei fizionomii a oraşului cu alta, mereu alta, a rezultat din silinţa pe care şi-au dat-o oamenii locului de a recupera mereu întîrzierile faţă de o lume care, dincolo de graniţele noastre, reprezenta puterea sau bunăstarea. Cel mai adesea, modelul se găsea în Occident, dar să nu uităm nici Casa Scînteii sau labirinturile de blocuri care au aplicat peste Bucureşti o mască sovietică. Cu excepţia acestui episod, care pare încheiat, „Fata Morgana“ urmărită în continua ei retragere invita la occidentalizare, pe care ai noştri, o generaţie după alta, au recunoscut-o echivalentă cu modernizarea.

Mi se va spune că aceeaşi logică ne condamnă la încă o transformare. Sub Carol I s-au dărîmat turnul Colţei şi biserica lui Matei Basarab de la Sărindar, sub Carol al II-lea marile proiecte urbanistice au cerut şi ele, ca preţ al lor, sacrificarea unor elemente ale vechiului oraş care aveau o indiscutabilă valoare culturală. Au venit dictaturile, una după alta. Legionarii n-au avut timp decît să dea Pieţei Unirii de astăzi numele de 6 Septembrie, data loviturii de stat prin care-l înlăturaseră pe regele detestat de ei, şi Dacia – bulevardului Vintilă Brătianu, Antonescu a ordonat demolarea casei Cantacuzino-Moruzi de pe Calea Victoriei, de care avea nevoie pentru deschiderea spre Gara de Nord, realizată mai tîrziu de Ceauşescu. Acesta din urmă poartă responsabilitatea unor distrugeri fără seamăn. Ceea ce se întîmplă acum este că, în locul Statului care loveşte în dreapta şi în stînga spre a îndeplini o misiune modernizatoare, avem de-a face cu specula de terenuri, nesăţioasă de a cîştiga orice palmă de pămînt pentru construcţii rentabile. Aşadar, dacă s-ar întoarce printre noi „împuşcatul“, s-ar mîndri cu isprăvile noilor capitalişti. 

Problema este că, întorcînd iarăşi spatele trecutului, oraşul e îmbrîncit în anonimizare şi uniformizare. Din cauzele pe care le-am arătat, rămăseseră atît de puţine semne desluşitoare ale istoriei bucureştene. Le suprimăm şi pe astea, gata, s-a terminat! Lista oficială a monumentelor istorice cuprinde, la nivelul anului 2004, vreo cincisprezece „parcelări“ ca zone protejate, ceea ce nu împiedică, de altfel, intervenţii agresive care se strecoară ca excepţii. Cîte monumente istorice individuale? Socotind şi bisericile, vreo două mii, risipite prin tot oraşul pînă la periferiile sale. Păi, nu-i destul? va zice cititorul, fie că are un interes personal să dărîme „casa lu’ mama-mare“, ca să vîndă terenul liber unei firme, fie că, pur şi simplu, ştie de la televizor ce înseamnă Progresul. Nu, nu-i destul, fiindcă din 2004 s-au mai dărîmat unele case, le-a dat foc cineva peste noapte ori le roade paragina. Şi mai e ceva: casele cărora nu li s-a recunoscut calitatea de monument istoric, cu acte în regulă, n-au nici o şansă să scape. Sînt foarte multe care, cînd s-a întocmit lista, au fost trecute cu vederea, şi de această neglijenţă profită afaceriştii dezvoltării imobiliare. Chiar pentru imobile înscrise ca monumente istorice curg cererile de declasare.

Deci, singurul lucru de făcut este să se înţeleagă că, aşa cum toate bisericile construite înainte de 1834 au fost declarate monumente istorice (lege din 1919), tot aşa clădirile de arhitectură civilă dintre 1880 şi 1920, admiţînd că cele anterioare, cîte vor mai fi, erau deja protejate, trebuie să rămînă neatinse. Pentru asta, la orice schimbare de proprietate sau modificare a caracterului casei, va fi necesară condiţia unui examen de către un specialist autorizat. Cînd vorbim de aceste limite cronologice convenţionale, ţinem seama de faptul că Bucureşti, în măsura în care şi-a putut păstra un profil specific, întipărit în literatură şi în memoria publică, în ţară şi în străinătate, este oraşul care a existat în acea epocă. Ne plac sau nu, nu ne putem schimba părinţii. Iar sub ochii noştri se săvîrşeşte un adevărat paricid cultural.

Dacă o experienţă din vecinătate ne poate îngădui să prevedem viitorul cel mai plauzibil, uitaţi-vă ce a devenit Atena, supraîncărcată de circulaţia maşinilor, unde doar ici şi colo au mai rămas colţuri cu arhitectura neoclasică atît de dragă secolului al XIX-lea.  Andrei Pippidi  fost preşedinte al Comisiei Naţionale  a Monumentelor Istorice

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: R. Avram

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Bătaie generală la Untold, în faţa scenei la concertul lui David Guetta VIDEO
În cea de-a treia zi a Festivalului Untold, când au fost prezente peste 95.000 de persoane din peste 100 de ţări ale lumii, a izbucnit o bătaie între mai mulţi tineri, în timpul concertului lui David Guetta. Filmarea a devenit virală pe Internet.
image
Pericolul frumos „ambalat“ care îi transformă pe tineri în victime. „Inima lor ajunge ca la 80-90 de ani“
Vârsta pacienţilor la care medicii au ajuns să trateze accidentul vascular cerebral sau infarctul miocardic acut a scăzut dramatic în ultimii ani. Produsele foarte populare printre tineri, consumate de la vârste mici, duc la un astfel de deznodământ.
image
Luptă contracronometru pentru a salva balena beluga blocată în râul Sena. Mamiferul refuză hrana VIDEO
Oficialii francezi încearcă cu disperare să salveze o balenă beluga blocată în râul Sena, cu o injecţie cu vitamine pentru a-i stimula apetitul. Observatorii ştiinţifici spun că balena pare să fie vizibil subnutrită, iar salvatorii speră totuşi să o ajute să-şi recapete apetitul şi energia necesară pentru a se întoarce pe mare.

HIstoria.ro

image
„Răceala diplomatică” dintre Bulgaria și România
Per ansamblu, climatul diplomatic de la sfârșit de secol XIX poate fi definit ca fiind „destins”. O dovadă o constituie și vizita lui Carol I, însoțit de fruntașul liberal D. A. Sturdza (un adept al Triplei Alianțe), la Sankt Petersburg, în iulie 1898, unde s-a bucurat de o foarte bună primire.
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.
image
Stalin îl întreabă pe Jukov dacă va putea apăra Moscova
Îngrijorat de înaintarea germanilor și de cucerirea Solnechnogorsk (23 noiembrie 1941), Stalin l-a întrebat pe Jukov dacă va putea menține Moscova. Jukov a răspuns afirmativ, cu condiția trimiterii a încă două armate și furnizării a 200 de tancuri, dar Stalin a replicat că nu mai existau tancuri.