Bucureşti 2000

Publicat în Dilema Veche nr. 443 din 9-15 august 2012
Bucureşti 2000 jpeg

Dacă cineva a urmărit perindarea subiectelor în această rubrică, a putut vedea că reacțiilor la atacuri directe contra vechiului București le-am adăugat un număr la fel de mare (și mai mare?) de extrase comentate din ce s-a scris despre oraș la diferite date dintr-un trecut care crește. Motivul nu este numai greutatea de a găsi repede informația necesară despre o casă sau o stradă agresate, ci și necesitatea de a răspîndi în public cunoștința chipurilor succesive pe care le-a schimbat acest peisaj urban.

De aceea scot astăzi din bibliotecă o carte din 2000 care se cheamă Bucarest. Mémoires et promenades (la noi, Magda Cârneci a tradus-o, mi se pare, în 2007). Autoarea, profesoară universitară la Paris, Catherine Durandin, n-are nevoie de recomandări. Histoire des Roumains (1995) este, cred, prima dintre numeroasele lucrări pe care le-a consacrat țării noastre. Expertă în istorie și în politică internațională, s-a străduit mereu să mențină comunicarea noastră cu Franța. Luciditatea cu care ne-a judecat s-a întîlnit cu compătimirea față de suferințele și de teama pe care le găsea aici, iar rezultatul se îmbracă întotdeauna într-o expresie subtilă. De la cea dintîi vizită în România, au trecut 40 de ani, ceea ce constituie o experiență a oamenilor, a locurilor și a situațiilor, pe care foarte puțini ar mai putea-o revendica.

Cartea e construită plecînd de la prezent spre trecut, făcînd legătura între impresiile cele mai recente și epoca în care București devenea capitala unui tînăr stat ce se apropia de independență. Acest plan potrivnic cronologiei face ca partea cea mai originală să fie începutul: el are deja un interes memorialistic, fiindcă de el ne despart deja o duzină de ani. Viziunea de ansamblu rămîne justă. Dovadă, trei trăsături caracteristice pe care le aleg din text. Mai întîi: „orașul evoluează între voluntarism și precaritate“. Apoi, „impresia de neterminat și de șantier perpetuu“. În sfîrșit, ca o explicație pentru febrila năzuință de a se înnoi imitativ, „teama de a fi lăsat la o parte“. Aceste observații, al căror adevăr nu poate fi tăgăduit, își corespund așa de bine, încît definesc spiritul comunității din care, vrînd-nevrînd, facem parte.

Urmărind pas cu pas plimbările prietenei noastre, avem imaginea unui caleidoscop. Pe Catherine, care a cunoscut orașul din 1971, o impresionează schimbările de decor din ultima vreme. În interiorul locuințelor chiar, în căutarea confortului care a lipsit atîta timp. Apariția televizorului și renovarea băii contrastează cu aspectul degradat al fațadelor care se cojesc sau cu balcoanele care stau să cadă, la blocuri unde ascensorul nu funcționează. La imobilele interbelice naționalizate, care au demult nevoie de reparații, o problemă pe care o exploatează confruntarea politică este aceea a foștilor chiriași ai statului, cărora restituirea către proprietarii altădată spoliați le impune să-și caute altă casă. Afară, pe stradă, „circulația intensă, brutală“, zgomotul și praful sînt realități de care pariziana e șocată, ca și de mulțimea cîinilor vagabonzi.

Acestea sînt elemente de atmosferă care țin încă de tranziție. Unele legături cu trecutul, căruia-i fusese martoră tînăra studentă, s-au subțiat, dacă nu s-au rupt chiar. De pildă, au dispărut bătrînele doamne cu pălării și mănuși, supraviețuitoarele anilor interbelici. Există și semnele, care nu mint, ale unei soluții de continuitate: GDS-ul, pe care Catherine l-a descoperit cu entuziasm, și vecina librărie Humanitas. În vitrinele altor librării noi se găsesc traduceri după teologii ruși, alături de cărțile lui Steinhardt și Țuțea, nume invocate de naționalismul religios. Această revanșă a Bisericii Ortodoxe, după o lungă retragere în perioada comunistă, este vizibilă și în planurile de catedrală gigantică, în care autoarea presupune atracția performanței și, poate, năzuința de a afirma un specific arhitectural contra americanizării. Tendința de întoarcere la tradiție a orientat și scenografia, de bună calitate, a Muzeului Țăranului.

Dar „ruptura între vechi și nou operată de Ceaușescu“ prin bulevardul și palatul care poartă pecetea lui nu a fost remediată: pe o suprafață de 6 kilometri pătrați, demolările au dus la evacuarea a 40.000 de persoane. Concursul din 1995, organizat de UNESCO și de Uniunea Internațională a Arhitecților pentru a șterge acest dezechilibru, a oferit o șansă în zadar – nu se mai aude nimic despre proiectul cîștigător. Cel puțin deocamdată, Ceaușescu a dobîndit – lăsînd în urmă chiriași și proprietari învrăjbiți, o clasă politică nouă, instalată în palatul lui în care supraviețuiește mentalitatea comunistă și, mai ales, nostalgia difuză de pe marele bulevard cu aspect stalinist care azi converg spre Centrul Financiar al orașului – renumele că a fost un ctitor adevărat, un mare constructor la a cărui înălțime nu ne vom ridica prea curînd.

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea București.

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

tezaur alba1 jpeg
Tezaur monetar dacic „abandonat” în pădure. Autoritățile din Alba l-au lăsat să zacă timp de o lună. Poliția a deschis dosar penal
Un tezaur de monede dacice vechi de peste 2000 de ani, descoperit întâmplător într-o pădure din județul Alba, a stat „abandonat” aproape o lună de zile de autoritățile competente.
18230210 303 jpg
Povestea de succes a DNA: începe cu Macovei și se termină cu Kovesi
DNA a sărbătorit 20 de ani de când Adrian Năstase a inventat o butaforie anticorupție pentru a păcăli UE. Pentru adevărata DNA sărbătoare va fi în 2025.
Nord Stream FOTO Shutterstock
Nord Stream AG a spus când vor începe să evalueze daunele aduse Nord Stream 1
Operatorul Nord Stream 1 va începe evaluarea după primirea autorizațiilor oficiale relevante.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.