Bombe şi concluzii

Publicat în Dilema Veche nr. 323 din 22-28 aprilie 2010
Adevăratul rost al lucrurilor jpeg

Comunismul ne-a indus tuturor celor care am trecut prin el un fel de viruşi mentali. Unii au devenit purtători (de idei contaminate), iar alţii s-au îmbolnăvit de-a dreptul. Pe acest fond deja virusat, a venit Revoluţia, cu cohorta ei de legende, zvonuri şi scenarii. Ce ni s-a indus atunci ne-a rămas multora înrădăcinat în creier. S-au format o mulţime de prejudecăţi care împiedică viziuni rezonabile şi mai detaşate. S-a format o specie larg răspîndită a jurnalistului (sau a realizatorului de emisiuni) cu idei fixe. 

După 20 de ani de la Revoluţie există încă mulţi asemenea oameni publici care vor să descopere marele adevăr ascuns în spatele ei. Un adevăr care, după judecata lor, ar fi un fel de scenariu de film american cu grupări oculte şi Servicii Secrete, cu băieţi răi care au manevrat din umbră întreaga desfăşurare a evenimentelor.

În fine, probabil că, şi dacă s-ar deschide toate arhivele şi s-ar afla tot ce e de aflat, ar exista încă destui care să nu creadă. Întreaga realitate nu le-ar fi de ajuns. Am urmărit mai multe emisiuni de la B1 TV în care se clamează adevărul despre Revoluţie. E, desigur, o temă care face audienţă. Au fost o mulţime de reportaje interesante despre cele întîmplate atunci, interviuri cu oameni implicaţi. Discuţiile de după însă, din studio, erau lipsite de orice rigoare jurnalistică. Unii dintre invitaţi erau crezuţi indiferent ce spuneau, alţii dimpotrivă, erau bănuiţi că ar minţi, orice ar fi afirmat. Se pornea evident de la prezumţii. Concluzia era deja trasă.

Pe scurt, concluzia urmărită în tot acest demers pare a fi aceea că Iliescu a luat puterea de la Ceauşescu cu ajutorul Serviciilor Secrete ale Uniunii Sovietice. Faptul că, rezultat al acelui moment, România este astăzi în NATO şi în Uniunea Europeană nu pare să-i încurce în vreun fel pe realizatorii emisiunii.

După aiureala cu teroriştii lansată la TVR în timpul revoluţiei, e acum rîndul unor jurnalişti să lanseze, tot la o televiziune, o altă ipoteză fără acoperire: teroriştii erau, de fapt, agenţi KGB care ar fi intrat atunci pe teritoriul României în număr de zeci de mii. Nu spun că ar fi un scenariu complet imposibil, dar e de-a dreptul hazardat să spui aşa ceva după ce ai făcut trei reportaje şi ai ascultat cîteva opinii ale unor persoane mai mult sau mai puţin credibile. Nu e decît un fel de scurtătură ieftină în căutarea adevărului. De fapt, jurnaliştii nu par decît că vor să-şi creeze justificarea pentru a-şi exprima un gen de opinii, cu mare priză la românul scenarist şi semidoct.


Radu Moraru a avut ocazia să-i pună lui Mihail Gorbaciov o serie de întrebări. Şi s-a gîndit să-l întrebe dacă-l cunoaşte pe Silviu Brucan. Uşor nedumerit, Gorbaciov a întrebat la rîndul său cine-i Silviu Brucan şi apoi, cu oarecare umor, a spus că în ultimii 20 de ani s-a întîlnit cu circa un milion de persoane. Radu Moraru voia însă să-şi verifice mica lui ipoteză potrivit căreia Brucan ar fi complotat cu Gorbaciov în 1989 să-l schimbe pe Ceauşescu cu Iliescu. O altă întrebare adresată lui Gorbaciov a fost de ce el nu i-a chemat pe minerii din Rusia cînd era pe cale să piardă puterea. Nu ştiu ce-o fi crezut fostul lider sovietic despre asemenea întrebări, dar sînt sigur că Radu Moraru a crezut că Gorbaciov îi ascunde adevărul. Acel mare adevăr al Revoluţiei române, căutat precum Graal-ul. Neîndoielnic că Gorbaciov o fi ştiind mai multe despre acel moment decît ştie omul de rînd. Cu siguranţă, însă, ceea ce ştie Gorbaciov nu e ceea ce crede Radu Moraru.

În documentarele făcute de televiziuni serioase nu auzim aproape niciodată concluziile jurnaliştilor. Aceştia nu fac decît să prezinte lucrurile şi să pună faţă în faţă mărturii şi opinii diferite. Publicul descoperă astfel o realitate complexă, cu nuanţe şi adevăruri diferite. Nu-i vezi vreodată pe realizatori indignîndu-se, arătîndu-şi emoţiile şi partizanatele sau expunîndu-şi propriile judecăţi. Jurnalistul corect (şi nevirusat) ştie că menirea lui e de a afla şi de a transmite informaţii, şi nu aceea de a judeca lumea şi istoria după mintea lui. Rezultatul a ceea ce fac jurnaliştii noştri nu este în cele din urmă decît lansarea unor dezvăluiri „senzaţionale“, după aceeaşi reţetă începută odată cu Revoluţia cînd, ba apa era otrăvită, ba spre televiziune se îndreptau mii de agenţi în civil ai Securităţii.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Ce îi distrează la culme pe americani în România. „Nu eram pregătit pentru asta, dar n-a fost așa rea pe cât aș fi crezut” VIDEO
Americanii de la Lifey au realizat pe Youtube un top cu 22 de lucruri pe care ei le consideră amuzante și despre care spun că sunt specifice României. Este vorba, spun ei, despre „șocuri culturale românești”, povești haioase sau tradiții fascinante
image
Băiatul unei românce a fost aruncat de colegi sub tren, în Italia. Imagini cu puternic impact emoțional VIDEO
Un băiat în vârstă de 15 ani, fiul unei românce, a fost atacat de câțiva colegi în Italia. Tânărul a fost victima unei tentative de omor la care a supraviețuit în mod miraculos după ce a fost aruncat sub un tren.
image
Cum și-a pierdut Florina Cercel marea iubire. Artista și bărbatul care a cucerit-o au murit de aceeași boală, la jumătate de veac distanță VIDEO
Artista Florina Cercel a povestit într-un interviu drama trăită la vârsta de 29 de ani, când a pierdut o sarcină iar, la scurt timp, iubirea vieții ei s-a îmbolnăvit și a murit.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.