Arhitectul Călinescu

Publicat în Dilema Veche nr. 481 din 3-8 mai 2013
Arhitectul Călinescu jpeg

Acum trei ani, cînd am scris pentru prima dată despre acest subiect, încercasem să văd locuinţa scriitorului – nr. 53, de pe strada care-i poartă numele –, dar o găsisem închisă. Aşa e şi acum, deşi, fiind donată Academiei, a fost cîtva timp casă memorială. Nu e singurul caz de nesocotire a unui act de donaţie – fie că ar fi nevoie de reparaţii, dar banii pentru ele capătă mereu altă întrebuinţare, fie din alte motive pe care nu le pot bănui, căsuţa e părăsită. Telefonul fluieră degeaba, deşi numărul n-a fost încă şters din lista abonaţilor. Îmi doresc, de atunci, să compar „concepţia particulară pe care G. Călinescu o avea despre Bucureşti şi despre arta arhitectonică în general“ cu situaţia de azi. Chiar fără havuzul din curte şi fără broasca ţestoasă care-i dădea altădată tîrcoale, mărturisirile scriitorului, atribuite lui Ioanide, protagonistul ultimelor sale romane, sînt destul de explicite.

Cine mai citeşte astăzi Scrinul negru? Interminabil, pe alocuri odios (fiindcă, de pildă, ironizînd decăderea aristocraţiei, între alte figuri caricaturizate îl recunoaştem pe monseniorul Vladimir Ghika, iar acesta, cu cîţiva ani înainte de apariţia romanului, murise în închisoare). De altfel, în mai multe cazuri, portretele sînt asemănătoare pînă la identificarea evidentă: Gaittany – Al. Rosetti, Babighian – Zambaccian, cu toate că aceştia erau prieteni cu autorul. Capitolul despre Talcioc este, fără îndoială, cel mai reuşit, tocmai pentru imaginea foarte adevărată despre acea clasă pe care evenimentele o lipsiseră brusc de poziţie socială şi de avere. Tonul sarcastic, adoptat şi pentru a se adapta la perspectiva comunistă, corespunde probabil şi unui resentiment acumulat de Călinescu din tinereţe faţă de foştii privilegiaţi. (De ce? Fusese bursier la Roma, căci era meritocraţie.)

A crezut că are vocaţie de arhitect. Era nesatisfăcut de Bucureştii dinainte de război: „Piaţa fostului Palat Regal e... o monstruozitate geometrică, strada Lipscani e o uliţă de barăci, acoperite cu firme mari de tinichea, Calea Griviţei, îndată ce descinzi din gară, e încă respingătoare. Lipseşte ideea. Fiecare a făcut anarhic ceeace-l interesa, o plăcintărie într-o magherniţă sau un hotel abject cu patru etaje.“ A reconstrui oraşul era din vremea aceea o obsesie, fiindcă românii au o problemă cu identitatea lor, nu destul de occidentală. Deci, Ioanide proclamă: „Să ridicăm fabrici şi locuinţe, dar să le facem frumoase ca Domul din Milano şi ca Palatul din Versailles. Coloanele uriaşe, pilaştrii, cupolele înalţă sufletele şi le dau avînt în muncă.“ La care alt personaj, implicat şi el în construcţia socialistă, obiectează că „blocurile pot fi măreţe şi fără cupole şi colonade, care costă scump.“ Fiindcă se construieşte un oraş muncitoresc, după proiectul lui Ioanide – e vorba de cartierul Floreasca, format în anii ’50, în jurul noului parc. Pentru a se inspira, arhitectul s-a dus, bineînţeles, la Moscova, unde metroul stalinist i-a făcut o impresie copleşitoare: „Am stat o zi întreagă pe sub pămînt, trecînd din galerii cu marmuri verzi în altele cu marmuri roşcate şi de la bronzuri la statui de marmură. Această feerie subterană înalţă spiritul, îl face conştient de forţa de creaţie a unui popor.“ Cu acest model în minte, Călinescu dorea Gara de Nord „măreaţă ca un templu“, cu piaţa dinspre oraş „vast pătrată, cu două sau patru fîntîni aruncînd suluri groase şi umbrele de apă“, cu o statuie (el o vedea de bronz şi în raport cu înălţimea clădirilor): „Puneţi... un bărbat ridicînd braţele spre soare, cu un ciocan într-o mînă şi cu secera într-alta.“ Ce urmează? „Calea Griviţei trebuie să ia neapărat aspectul unui bulevard cu corpuri masive, de înălţimi egale, preferabil despărţite prin spaţii.“ Cît despre Calea Victoriei, şi acolo „edificiile le văd compacte, nivelate, diversificate prin distribuţia deosebită a elementelor decorative.“

Aşadar, blocuri cărora li s-ar face loc prin demolare... Totul devine clar cînd cineva întreabă: „«Pentru ce se dărîmă vila în care stă tovarăşul Dragavei? E nouă, frumoasă. Asta nu e risipă?» «Deloc – răspunse arhitectul. Vila nu poate adăposti decît o familie, pe cînd blocul tip ce se va ridica în locul ei va cuprinde douăsprezece apartamente. Materialul rezultat din demolare va fi folosit.»“ Chiar dacă nu l-a citit pe Călinescu, cel care scria acestea în 1960, Ceauşescu avea să gîndească la fel, şi mai sînt unii şi astăzi care proiectează lungi fronturi de blocuri înalte pe Calea Griviţei, acolo unde n-au să mai lase nimic. Cel puţin pentru Floreasca, imaginaţia scriitorului construia „corpuri de un stil simplu, în alb“, care „aveau trei caturi şi un portal cu arcadă sau cu fronton la parterul pus pe un soclu scurt, cu mici ferestre luminînd subsolurile.“ Între ele, largi peluze, curţi interioare „vaste ca piaţa San Marco“, iar castanii sau plopii aliniaţi – nu platani, imitaţie după Paris – ar fi măsurat cu înălţimea lor nivelul superior al acestor blocuri „somptuoase... distribuite în aşa fel încît perspectiva evoca gustul Renaşterii.“

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: L. Muntean

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Prima echipă eliminată de la Euro 2024, după ce Franța și Olanda au remizat în grupa D
Germania și Spania sunt deja în optimile Campionatului European.
image
Cum a rămas un român fără bani în cont în timp ce își rezerva vacanța online. „Am intrat pe link”
Numărul înşelăciunilor legate de rezervări online a crescut de 9 ori în acest an. A păţit-o şi un tânăr din Bucureşti care a rămas fără o sumă importantă din cont.
image
Cele mai cancerigene produse de curățenie pe care toată lumea le folosește. Cu ce le puteți înlocui
Un avocat specializat în vătămări corporale catastrofale a avertizat consumatorii împotriva utilizării a trei produse cancerigene care se găsesc în mod obișnuit în case.

HIstoria.ro

image
Care a fost singurul trofeu european câștigat de o echipă națională de fotbal a României?
Pe 29 aprilie 1962, aproape 80.000 de spectatori au ținut să fie prezenți la finală, pe „23 August”.
image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î