Argetoianu, urbanist (II)

Publicat în Dilema Veche nr. 510 din 21-27 noiembrie 2013
Argetoianu, urbanist (II) jpeg

„Amicii Bucureştilor“ s-au înfiinţat, dar, fiindcă alte ameliorări continuau să întîrzie, în 1929 a apărut o societate concurentă – „Bucureştii Vechi“. Acolo, N. Iorga, vorbind despre Cum au fost şi cum trebuie să fie Bucureştii, spunea: „Ştiu că a ţinut un discurs, un foarte frumos discurs, şi amicul mieu d. Argetoianu, acum doi sau trei ani de zile, cu privire la un întreg plan de lucrări. Dar se vede că nu s-a făcut nimic decît că d. Argetoianu a cumpărat – şi trebuie să-i fim foarte mulţămitori pentru aceasta – un admirabil album al Vechilor Bucureşti, care album ar trebui să fie adus şi la cunoştinţa publicului, prin reproduceri. Albumul e al lui Preziosi.“ S-a publicat în 1935, de către Victor Brătulescu. În cadrul acestui program de activitate, în care intrau noul Muzeu Municipal, Comisiunea Monumentelor Istorice şi Arhivele, Argetoianu a ţinut, la Ateneul „N. Iorga“, o conferinţă despre „Cum vor fi Bucureştii de mîine“.

Citind acest text, oricine va fi uimit de adevărul observaţiilor, de inteligenţa privirii şi de dreptatea previziunilor. Raportul dintre prezent şi viitor e clar: „Capitala cea mai urîtă, cea mai murdară şi cea mai fără farmec din Europa s-ar putea transforma într-o metropolă de care să nu ne mai fie ruşine.“ Problemele sînt aceleaşi care mai fuseseră semnalate. Zona suburbană, mai întîi: „S-a ridicat în jurul oraşului o rîie de magherniţe proptite în murdărie, pecingine ce se înfăţişează, spre ruşinea noastră, ochilor străinilor care pătrund în Bucureşti.“ Se propune demolarea, mutarea în locuinţe construite cu ajutorul statului – „modeste, dar solide, igienice şi estetice“ – parcă ar fi blocurile de mai tîrziu! –, pe cînd la intrarea în oraş vor rămîne „terenuri de mică cultură intensivă“ (exact ca la Berlin, astăzi!). Populaţia Capitalei „peste două sau trei decenii“ era evaluată de Argetoianu la 1,5 sau chiar 2 milioane. Numărul de 1 milion şi jumătate de locuitori avea să fie constatat de recensămîntul din 1966 (inclusiv comunele cuprinse în teritoriul administrativ al oraşului). Pentru aprovizionarea unei populaţii numeroase, autorul socotea că se impune, pe o rază de 80-100 de km, o reţea de şosele „perfect întreţinute“, care să lege localităţile atît între ele, cît şi direct cu centrul. Nefiind excesiv de optimist, Argetoianu se gîndise la înzăpezirea şoselelor, precum şi la greutatea de a le întreţine din cauza aglomerării traficului („circulaţia automobilă ar putea fi stînjenită prin însăşi dezvoltarea ei“), aşa că dorea asigurarea contactelor cu vecinătatea, prin prelungirea liniilor de tramvai spre Chitila, Mogoşoaia, Otopeni, Tunari, Afumaţi, Pantelimon, Fundeni, Leordeni, Jilava etc. Dar Argetoianu, care văzuse metroul la Paris, declara că „Bucureştii de mîine vor trebui înzestraţi cu o reţea ferată suburbană de drenare şi de penetrare pentru localităţile ceva mai îndepărtate“ (aveau să mai treacă opt decenii pînă la instalarea acestei legături cu Otopenii). El plănuia o linie N-V – S-E, de la Urziceni, şi alta N-S, de la Ploieşti prin Snagov şi Căciulaţi. Concepea chiar construirea unui tunel care ar fi acoperit complet Dîmboviţa şi ar fi avut de-a lungul ei ultimul segment al celei dintîi dintre aceste linii. Pentru deplasarea sezonieră în direcţia staţiunilor de vilegiatură, s-ar fi adăugat o nouă linie ferată pe valea Teleajenului, de la Cheia la Braşov, şi încă una, prin Olteniţa, spre litoralul sud-dobrogean. În loc de o singură gară centrală – trei, cu una de Est, nouă, şi alta eventual la Filaret, cu orientarea spre sud. Deşi era, în principiu, de acord cu lărgirea traseului străzilor şi croirea de artere noi, prin demolările inevitabile, Argetoianu prefera soluţia subterană, pentru a economisi exproprierile şi a apăra circulaţia de zăpezi şi de viscol.

În sfîrşit, el proiecta imaginea viitoare a oraşului cu Parcul Naţional la nord, aşa cum era deja proiectat (ba chiar cu extinderi spre Pipera şi Tei), şi cu altul la celălalt capăt al axului, la Valea Plîngerii, actualul Parc al Tineretului. În prelungirea aleii centrale ce urcă la Patriarhie – o grădină la poalele dealului, iar Adunarea Deputaţilor – evacuată pentru a ceda Sfîntului Sinod palatul (ceea ce s-a realizat în prezent). Construcţia Operei ar fi urmat să facă din Bucureşti „un punct internaţional de atracţie muzicală“ (Festivalul Enescu a îndeplinit şi acest vis). Ca rectificări pe harta Bucureştilor, Argetoianu intuia traseul unor mari artere pe care le avem astăzi: prelungirea bulevardului Colţei spre S-E, adică între Pieţele Romană şi Unirii, legătura între Gara de Nord şi Spitalul Filantropia (aproximativ bulevardul Titulescu), şi între Calea Griviţei şi Calea Moşilor, trecînd pe lîngă Academie (ceea ce şi Ceauşescu a încercat, fără a trece totuşi de Piaţa Romană, pe cînd Argetoianu ar fi vrut „lărgită considerabil“ actuala stradă M. Eminescu).

„Ce ne va aduce ziua de mîine“, încheie el, „numai Dumnezeu ştie.“ Totuşi, numărul anticipărilor confirmate întrece aşteptările. Aceasta se datorează, desigur, şi unor năzuinţe cu care, măcar în parte, se obişnuise opinia publică, dar, mai cu seamă, calităţii excepţionale a unei inteligenţe care avea experienţa de a gîndi economic.

(prima parte a acestui articol aici)

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

Foto: D. Călinescu

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Ucrainenii au distrus un vehicul blindat rusesc rar, proiectat pentru a transporta liderii ruși în caz unui atac nuclear, biologic sau chimic
Ucraina a distrus un vehicul blindat rusesc rar folosit pentru prima dată la dezastrul nuclear de la Cernobîl .
image
Geamăna siameză Abby Hensel s-a căsătorit. Motivul pentru care femeile nu au recurs la operația de separare VIDEO
Una dintre cunoscutele gemene siameze Abby și Brittany Hensel și-a găsit dragostea adevărată. Conform Mirror, tânăra Abby Hensel, în vârstă de 34 de ani, s-a căsătorit cu Josh Bowling, asistent medical și veteran al armatei Statelor Unite.
image
Un român care a cumpărat de pe Facebook un permis fals de conducere s-a dus la poliție să-l reînnoiască
Un bărbat din Alba Iulia a fost condamnat la 4 luni și 20 de zile de pușcărie, pentru complicitate la fals în legătură cu permisul său de conducere.

HIstoria.ro

image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.
image
Procesul „Numai o guriță”, o noutate pentru justiția română la început de secol XX
În primăvara anului 1912, pictorul Gore Mircescu îl aducea în fața justiției pe librarul Constantin Sfetea, pe motivul reproducerii neautorizate a uneia din lucrările sale – „Numai o guriță” – pe care cel din urmă o folosise la ilustrarea unor cărți poștale.