A distruge, a păstra, a reface (III)

Publicat în Dilema Veche nr. 337 din 29 iulie - 4 august 2010
A distruge, a păstra, a reface (III) jpeg

De ce Veneţia nu poate fi un exemplu? Fiindcă, aşa cum a spus odată românul care a scris cel mai mult despre acest oraş, „Veneţia nu e un oraş frumos, este un oraş unic“. Ideea că farmecul său stă în decrepitudine este banală şi falsă. De aici ar rezulta că nimic nu s-a modernizat sau, măcar, restaurat acolo şi că, prin urmare, ceea ce vede un vizitator de astăzi este întocmai peisajul urban pe care l-ar recunoaşte un veneţian din secolul al XVIII-lea, cu tot ce vreo patru veacuri precedente au împlîntat pentru totdeauna. În realitate, oraşul a ieşit din condiţia sa insulară cînd s-a întins peste lagună, în 1846, podul de cale ferată, dublat mai tîrziu de podul pentru automobile (1933). Crearea periferiei industriale la Marghera şi Mestre a desăvîrşit extinderea oraşului, cu noul port şi toate instalaţiile impuse de progresul economic. În cursul secolului al XIX-lea, diverşi primari au lărgit pieţe şi străzi, demolînd numeroase biserici şi capele. Din cele patru poduri care există peste Canal Grande, numai Rialto e într-adevăr vechi. De fapt, o treime din locuinţele Veneţiei au fost construite după 1919. 

Dar cine a mai rămas să locuiască în labirintul de străduţe strîmte şi întortocheate, întrerupte mereu de punţile de piatră care fac legătura între ostroave? Cine mai suie scările pînă la etajul al treilea sau al patrulea, unde pardoseala de mozaic este aşa de înclinată că, de la uşă la fereastră, urci sau cobori o pantă? Părăsirea oraşului de către veneţieni a început cînd s-au închis fîntînile medievale, ceea ce era desigur recomandabil ca măsură igienică, însă a rupt reţeaua de sociabilitate care forma din fiecare parohie o comunitate unită. Majoritatea populaţiei s-a retras afară din Veneţia, vine dimineaţa ca să deschidă prăvăliile şi pleacă seara. Oraşul este ocupat, aproape în întregime, de restaurante şi hoteluri. Oricît ar fi de multe, parcă n-ar fi de-ajuns pentru nesfîrşitele şuvoaie de turişti. Mii de fete şi băieţi cu privirea goală se fotografiază unii pe alţii într-un decor pe care nu-l înţeleg. 

Doar ici şi colo, cîte un palat care era altădată dărăpănat, în pragul colapsului, a fost reabilitat, dar pentru a deveni încă un hotel scump. Dacă restaurarea a ajuns şi la o biserică sau alta, înlocuirea bucată cu bucată a celor două rînduri de cărămizi care formează zidul este migăloasă şi costisitoare. Studenţii de la Arhitectură – una dintre cele mai bune facultăţi de specialitate din Europa – s-au răsculat pentru a recupera un splendid palat din veacul al XVII-lea care a fost vîndut unei firme comerciale, deşi ei au de mult nevoie de spaţiu pentru ateliere şi expoziţii. Şi aici se vede înstrăinarea dintre viaţa organică a oraşului şi ţesătura de investiţii care împresoară şi absoarbe casă cu casă în sistemul de servicii. Servicii pentru străinii care petrec o săptămînă sau o lună în Veneţia. 

În afară de şantierele de restaurare, cîte sînt, paravanele de pînză de sac mai indică, din cînd în cînd, demolări şi reconstrucţii. E adevărat că o regulă inflexibilă obligă clădirea nouă să nu depăşească înălţimea celor din jur, dar au apărut chiar termopane, ca în fotografia alăturată. Atunci, unde mai e vraja Veneţiei? În cartea sa Cetăţile invizibile, Italo Calvino îl pune pe Marco Polo să-i povestească hanului mongol despre un oraş, despre altul, despre încă unul, necontenit, dar cititorul sfîrşeşte prin a recunoaşte dincolo de chipurile diferite, adevărate toate, aceeaşi Veneţie, patria către care povestitorul se întoarce cu un dor sfredelitor. 

Andrei Pippidi este profesor la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
„Tobol”, arma secretă a lui Putin care bruiază semnalul GPS . Unde este plasată?
O arma secretă a Rusiei ar bruia sistemul GPS de navigație prin satelit al avioanelor și navelor comerciale, în regiunile din Marea Baltică, Marea Neagră și estul Mării Mediterane, potrivit The Sun.
image
Marea Britanie este „pe picior de război”. Ce anunț a făcut premierul Rishi Sunak din Polonia | VIDEO
Aflat într-o vizită oficială în Polonia, premierul britanic Rishi Sunak a declarat marţi că va creşte bugetul pentru apărare până la 2,5% din PIB. Sunak a subliniat că Marea Britanie „nu se află în pragul războiului”, ci „pe picior de război”.
image
„Pitești, am auzit că îți plac dungile”. O reclamă Sephora jignește miile de victime ale Experimentului Pitești. Reacții acide
Sephora România, filiala celebrului lanț francez cu produse de înfrumusețare și parfumuri, a postat pe pagina de Facebook și pe Instagram o reclamă jignitoare asociată cu teribila închisoare Pitești, unde mii de deținuți au fost torturați de comuniști. Postarea a fost ștearsă după câteva ore.

HIstoria.ro

image
Momentul abdicării lui Cuza: „În ochii lui n-am văzut niciun regret, nicio lacrimă”
Nae Orăşanu, om de încredere la Palat, îi comunicase principelui A.I. Cuza că „se pregătea ceva”.
image
Măcelul din Lupeni. Cea mai sângeroasă grevă a minerilor din Valea Jiului
Greva minerilor din 1929 a rămas în istoria României ca unul dintre cele mai sângeroase conflicte de muncă din ultimul secol. Peste 20 de oameni au murit răpuşi de gloanţele militarilor chemaţi să îi împrăştie pe protestatari, iar alte peste 150 de persoane au fost rănite în confruntări.
image
Cuceritorii din Normandia
Normandia – locul în care în iunie acum 80 de ani, în așa-numita D-Day, aproximativ 160.000 de Aliați au deschis drumul spre Paris și, implicit, spre distrugerea Germaniei naziste.